14,132 matches
-
saten deschis la culoare, o femeie așezată pe jos în inima necuprinsului care se întinde de la Marea Neagră până în Mongolia și se numește „stepă”. Bunica mea... O vedeam de la distanța inexplicabilă pe care o luasem în ajun drept un fel de iluzie optică datorată tensiunii mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în iarba liliachie, sub primele stele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din ușa deschisă a unei sobe mari, care ocupa colțul culoarului. Dincolo de fereastra înghețată, se stingea încet asfințitul de iarnă, albastru și limpede... Charlotte a tăcut o secundă, apoi a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de gheață care acopereau geamul. Da, ca și cum trăsăturile ei ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-și refacă viața acolo, alții să-și ia catrafusele și să plece în America. Iar alții, cei mai puțin realiști, visau la întoarcerea acasă, care trebuia să-i ducă în viscolul de acum douăzeci de ani... Nimeni nu își făcea iluzii. Știam cu toții că nu dispărea doar un post de radio, ci însăși vremea noastră. Tot ce spusesem, scrisesem, gândisem, combătusem, apărasem, tot ce iubisem, urâsem, evitasem - toate acestea aparțineau acelei vremi. Noi rămâneam în fața vidului, ca niște personaje de ceară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sub privire. Acum șase luni soseam la München și, ieșind din gară, îmi spuneam cu mult simț practic că trebuie să găsesc un hotel, apoi un apartament cât mai aproape de noul meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut iluzia trecătoare a unei adevărate reîntoarceri: pe o stradă, nu departe de gară, o stradă încă somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meridional și ciorchinii de mimoze. Zâmbea, crezându-se la Nisa, la lumina primăverii. Fără să bănuiască măcar că murea în Rusia, în plină iarnă, și că soarele era o lampă instalată de fiica lui în spatele draperiei, creînd pentru el acea dulce iluzie... Știam că Charlotte, respectând itinerariile mele, va vedea totul. Lampa din spatele draperiei nu o va păcăli. Vedeam privirea rapidă pe care avea să mi-o arunce în fața vreunei indescriptibile sculpturi contemporane. Îi așteptam comentariile, pline de un umor foarte subtil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai târziu, am părăsit apartamentul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poate nega și te constrânge să-i recunoști existența”76. Semnificațiile de bază ale acestui nume, pe care le putem desprinde din contexte și care au fost sesizate de exegeți sunt: existent în sine, real (în contrast cu ceea ce reprezintă nimicnicie, deșertăciune, iluzie). 2.1.2.2. al-′ayy: SOI „cel viu”; ASM „Cel Veșnic Viu”; GG „Viul”; Marr „Vivens”; RB, DM „le Vivant”; YA „the Living”; Arb „the Living God”. Contexte: All"h l" ill"ha ’ill" Huwa al-′ayy al-Qayyóm (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
momentul în care ochiul intră în jocul acestui dans ideal și reține pe retină și culoarea și mișcarea ei infinită. Rezoluția își pierde importanța în raport cu capacitatea acuarelei de a reinventa realul. În fiecare acuarelă se topesc vechi experiențe vizuale, sentimente, iluzii... Atrasă deopotrivă de celebritatea Balcicului, veche colonie artistică românească de pe malul Mării Negre, dar și, mai ales, de frumusețea inconfundabilă a așezării, Viorica Toporaș a dedicat în exlusivitate locului un număr important de lucrări ce se pot constitui cu lejeritate într-
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Însuși, ci În raport cu ceva care, pentru un motiv sau altul, Îl exclude și Îl neagă. Realitatea sa este inseparabilă de această mișcare care Îl respinge, Îl aruncă În afară, oricare ar fi domeniul său, pentru a-l plasa În zona iluziilor, absurdului, minciunii (J.-P. Vernant, 1974b, p. 355). Astfel, mitul a acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba faptelor, atașat reprezentărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care Îndeplinesc aceleași funcții și care comunică aceleași conținuturi precum miturile izolate. Deși semnificația termenului mitologie pare clară și de la sine Înțeleasă, la o cercetare critică ea se vădește a fi Întemeiată pe un amestec obscur al sensurilor și referenților. Iluzia simplității acestei noțiuni explică faptul că numeroase enciclopedii și dicționare de prestigiu nu Îi consacră un capitol aparte (vezi International Encyclopedia of Social Sciences, 1968; Encyclopedia Universalis, 1968; Dictionnaire des mythologies et des réligions, 1982; The Encyclopedia of Religions, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se face printr-o călătorie În altă lume, de unde persoana bolnavă revine cu puteri noi. Vindecătorii prin sugere au făcut obiectul unor cercetări etnografice nu o dată demistificatoare - ele au dezvăluit numeroasele trucuri prin care aceștia produceau obiectul malefic și creau iluzia extragerii lui din corpul bolnav. Esențială Însă În acest ritual nu este acuratețea medicală, ci trăirea magică: Seara Old Man Hay a Început să mă doftoricească. Pentru aceasta, a folosit niște oase. Întâi mi-a spus să mă culc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
misterul, de la numerele de prestigiditație de la circ, până la efectele speciale din filme, se caracterizează prin crearea unui nou tip de credință: În absența dimensiunii religioase (a sacrului), credința În „puterea” acestei magii se Întemeiază pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonii sunt strălucitoare, altele terne; j) modul de comercializare a evenimentului: producția de artefacte precum medalii, fanioane, tricouri sau alte obiecte vândute ca suveniruri. Corelarea acestor factori i-a permis autorului citat identificarea transformărilor permanente ale unui ceremonial, care, În ciuda iluziei comune privind caracterul său arhaic și neschimbat, este, de fapt, un construct mereu adaptat cerințelor timpului. Un exemplu printre multe altele: după primul război mondial, dezvoltarea BBC și a transmisiilor radiofonice În direct, corelată cu moda sărbătorilor de masă, devenită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
distincției între absurditatea propriu-zisă și cea din care derivă comicul, echivalează ,,absurditatea comică"45 cu cea a visurilor și își susține teoria prin numeroase exemple. Cel al lui Don Quijote i se pare a întruchipa tipul general al absurdității bazate pe iluzie, generând, prin contrastul între logica bunului simț și cea a personajului, un comic de o factură aparte. Criteriul cauzal pare să stea și la baza clasificării din perspectivă pragmatică. În studii relativ recente se propune 46 o tipologie a comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oi ajunge eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu mine!"46. În același timp, însă, existența în planul diurn cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i place
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu mine!"46. În același timp, însă, existența în planul diurn cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i place fruntea și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironică, delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră cel puțin douăzeci de pagini, adăugând desigur și schița, pe înțelesul tuturor, a unui sistem filozofic ad-hoc, soartă, destin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a "fiziologiei" cuplului de amici. Se poate observa, între altele, cum prosopografia sau anti-prosopografia perechii Cotadi și Dragomir stârnește aceeași insatisfacție a reprezentării ca și pseudoethopeea lui Lache și Mache. Astfel, elucubrațiile din descrierea înfățișării celor doi prieteni urmuzieni spulberă iluzia creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Se poate observa, între altele, cum prosopografia sau anti-prosopografia perechii Cotadi și Dragomir stârnește aceeași insatisfacție a reprezentării ca și pseudoethopeea lui Lache și Mache. Astfel, elucubrațiile din descrierea înfățișării celor doi prieteni urmuzieni spulberă iluzia creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
voioasă, ea se Înalță În seninul cerului, zboară peste hotarele orizontului, se cufundă În noianul mărilor și cearcă a descoperi În depărtare plaiuri necunoscute și a pătrunde tainele ascunse În sânul valurilor. Marea limpede și albastră oglindea seninul cerului, și iluzia era atât de mare, Încât se părea că pluteam Între două ceruri... Vremea calmă Îmi permite să admir suprafața apei ușor vălurite precum nisipul deșertului. Iată-l Marele Ocean sau Pacificul. 578 Desigur că epitetul de Marele i se potrivește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și oricum. De multe ori se delimitează, luând În derâdere naivitatea multora. Astfel, din misterioasa căciulă ce i-ar fi aparținut lui Yeti - omul zăpezii, s-au
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]