14,117 matches
-
după ce va fi întemeiat o comunitate instruită și bine organizată. Totuși, la scurt timp după aceasta, Preafericitul s-a gândit că ar fi lipsit de rost și obositor să vestească descoperirile sale unei lumi cufundate în ignoranță. Aici, cu o imaginație specific orientală, textele vorbesc de intervenția unei divinități, Brahmă Sahampati, care exprimă în cuvinte audibile gândurile ce se nasc în mintea lui Buddha. În legenda buddhistă, zeul e un personaj auxiliar, care sprijină acțiunea centrală a transformării de sine a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
expresivității, dinamismului, virtuozității și eleganței mișcărilor; * dezvoltarea capacității de a transmite prin intermediul mișcării o anumită stare emoțională, determinată de conținutul muzicii și de înțelegerea ei exactă, de frumusețea și expresivitatea mișcării; * dezvoltarea ritmicității și muzicalității motrice; * dezvoltarea aptitudinilor creative și imaginației creatoare; * formarea unor calități moral-volitive, voința, perseverența, curajul, stăpânirea de sine etc. De aceea formulăm următoarele premise: 1. pornind de la cunoașterea opiniilor specialiștilor privind rolul pregătirii artistice în pregătirea gimnastelor, se poate desprinde o direcție care să ducă la identificarea
Abordări practice privind pregătirea artistică în gimnastica artistică feminină by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1674_a_3027]
-
de mișcări, elemente de dans, care să reflecte modalitatea în care acestea percep acompaniamentul muzical și ecoul afectiv indus asupra structurii lor psihice. Acest mijloc de lucru este recomandat indiferent de nivelul de performanță sau vârstă al sportivilor, pentru că dezvoltarea imaginației și creativității se impune ca un obiectiv major al pregătirii, în ansamblul ei, cu implicații atât asupra aspectelor de execuție (tehnice) cât și al celor compoziționale - coregrafice [T. Dobrescu, V. Grigore și colab., S. Macovei]. Gimnasta execută o improvizație artistică
Abordări practice privind pregătirea artistică în gimnastica artistică feminină by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1674_a_3027]
-
a făcut simțită din plin prezența în special în ultimele decenii ale secolului al XX-lea când asistăm la cerebralizarea actului creator, actului interpretării cît și celui al receptării operei de artă. Matematica devine deci, un instrument, o unealtă a imaginației în creație, în analiza sociologică a esteticului, în opera de artă, în muzicologie, în interpretare, în analiza receptării. Compozitorul și matematicianul Ștefan Niculescu susține că: toate schimbările profunde ale limbajului muzical, toate noile sisteme de ordonare a materialului sonor au
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
gândirea componistică. Rolul compozitorului este de a se exprima în sensul orientării pe care i-a format-o experiența anterioară. Creația anonimă dar și cea afirmată, cunoscută, începe din momentul în care impresiile muzicale acumulate ajută la construcția originală, stimulează imaginația compozitorului să găsească noi forme de expresie. Împrejurările favorabile creației (influența altor arte, întâmplarea, experiența muzicală) vor fi continuate prin muncă, știință și spontaneitate, operând cu materialul sonor prin gândire muzicală, dezvăluind universul interior al muzicii prin creația muzicală ce
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
a marca contrastul cu estul și cu centrul continentului, spații supuse multă vreme, într-un caz, unei dominații imperiale efective, iar în celălalt, visului nesatisfăcut al unității germanice. E limpede că fragmentarea politică a Europei Occidentale a oferit libertății și imaginației sociale sau economice facilități ce nu puteau fi găsite în vastele ansambluri imperiale; ceea ce puterea interzicea într-un anumit loc era permis adesea în spațiul vecin, fiind de la sine înțeles că unitățile politice de dimensiuni relativ reduse erau mai tolerante
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sentimentului național în Spania. Crepusculul vienez Viénne au crépuscule se numește un roman de Arthur Schnitzler. Crepusculul despre care este vorba aici desemnează, în sens larg, momentul ultim al unui imperiu compozit care, deși își trăiește sfîrșitul, dă frîu liber imaginației politice în căutarea formulei care ar putea să-l salveze de la dezmembrare. În ajunul războiului din 1914-1918, proiectele ce se construiesc în acest scop depășesc, de departe prin coerența lor, conjuctu-rile actuale ale multiculturalismului postnațional. De aceea, se cuvine să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
repertoriu fantezist și parodic, de asemenea cu obiect fictiv, ale cărui „articole” - care, de data aceasta, nu sunt dispuse alfabetic - s-ar defini ca niște recenzii sau rezumate ale unor cărți imaginare. Pastișe în rezumat, „romane în pilulă”, textele relevă imaginația epică a autorului, desăvârșita lui măiestrie stilistică, perspicacitatea în materie de „scheme” literare, rafinamentul cultural. Un Cuvânt înainte ironic legitimează cartea ca pe o lucrare de bibliologie, dar sugerează și justificarea scrisului metalivresc al lui S.: viața omului modern fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Din motive tehnice și de siguranță sportivul accidentat trebuie să-și recupereze întreaga amlpitudine de mișcare înainte de a efectua exercițiile de stimulare neuro-proprioceptive. Acestea sunt câteva reguli și principii de bază, specifice antrenamentului proprioceptiv. Pe măsură ce sportivul progresează își poate folosi imaginația pentru a găsi alte exerciții. Gama exercițiilor este destul de largă pentru că antrenamentul proprioceptiv poate fi efectuat simplu sau cu ajutorul unor dispozitive cum ar fi cele din tabelul 1 Notă: Se poate influența echilibrul static, adică se lucrează pe un singur
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
se sinucide în împrejurări obscure. Impresionați de poezia, dar mai ales de soarta lui R., St. O. Iosif și D. Anghel îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
cînd ne-am mai culcat Într-un pat. Duminică la șase dimineața am aflat că plecăm. Începeam să ne dăm seama de grozăvia În care eram aruncați. Dar nu bănuiam nici pe departe ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atît de neagră? La ora 11 dimineața au Început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrîni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
activează în el un proces de imaginare a agresivității care-i permite să repete mental ceea ce a văzut. Cu cât copilul este mai atras de personajele agresive, crezând că scenele urmărite sunt reale, cu atât el însuși este mai agresiv. Imaginația pregătește terenul pentru viața reală, chiar dacă nu se substituie în nici un caz acesteia și nu reprezintă un spațiu de compensare. Vizualizând scene de violență, reale sau fictive, individul ajunge să creadă că agresivitatea este legitimă. În acest caz, specialiștii vorbesc
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
activate, agresorul nu atribuie reacțiile negative ale celorlalți scenariului specific pe care l-a folosit, prin urmare, nici un fel de învățare ce vizează consecințele negative ale agresiunii repetate nu se produce. Reluarea acțiunii într-o formă mai elaborată, fapt caracteristic imaginației copilului, poate să extindă și să consolideze legăturile scenariului la nivelul rețelei permițându-i accesul la nivelul memoriei. Repetiția aceluiași scenariu produce formarea unor scenarii mai complexe. Repetarea acțiunii se transformă într-o ocazie nouă de reevaluare a oricărui alt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
este vorba, chiar dacă toate măsurile de precauție au fost luate. De aceea tehnicile proiective prezintă un interes particular în acest sens. În cadrul acestor tehnici, subiecții sunt rugați să imagineze o istorie având ca punct de plecare un stimul ambiguu. Iar imaginația agresivă stimulată reflectă nivelul individual de agresivitate. Chiar dacă tehnicile proiective sunt foarte diversificate, ele au toate scopul de a determina predispozițiile individuale pentru agresivitate sau ostilitate. Două tehnici proiective sunt de obicei folosite în studiul agresivității: Testul de Apercepție Tematică
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a dezavuat naturalismul. Bazată în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția estetică este o „contagiune nervoasă” între autor și cititor. Critica literară s-ar întemeia pe principiile invariabile ale judecății, de unde și prezența unor „reguli absolute ale frumosului”. Ca un adevărat pozitivist, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
o coadă de rechin / cam pe ceafă ca un coif / și drept spadă-mi bate coapsa / un os mare de balenă” - Casa mea). În Elementele, ordinea ivirii lumii actualizează, în cadru marin, atât metafora privirii - instrument al cunoașterii și al imaginației, cu tot câmpul semantic pe care îl presupune -, cât și simboluri precum ochiul, cristalul, oglinda, într-un conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
unor discursuri originale și neîntâlnite până în prezent... Cel puțin aceasta e una dintre exigențele impuse de Foucault, iar moartea autorului poate fi echivalentă cu proliferarea stereotipă și reverbativă a unor discursuri non-originale și non-esențiale, care prin funcția lor non-creativă sterilizează imaginația și gândirea. Oricum intelectualii și autorii sunt în situația unor... producții de serie într-o societate care transformă orice activitate spirituală într-o afacere. Spiritul afacerist al capitalistului de ieri și de azi tinde să modifice într-un mod radical
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui Freud 146. O altfel de tratare a umanului și de instituire a politicilor. În zorii Modernității, omul a devenit anatomie politică, având drept efecte: modelare mentală și îndoctrinare, uniformizare, masificare socială, reducție în posibilitățile sale de gândire și de imaginație de către un complex mecanism numit "societate disciplinară", "cunoașteri disciplinate", adică toate acele cunoașteri bazate pe o logică a actului de a interpreta/reprezenta. Normalul societății moderne este legat de închidere (azile, spitale, închisori) și de o bună modelare a creierului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
limbajul în sine; limbaj care nu spune și nu arată, dar reprezintă oameni, idei, gânduri. Un limbaj cosubstanțial cunoașterii. Este un limbaj căruia reprezentarea lingvistică, bazată pe diferență, îi face jocul. Un limbaj care a deschis calea utopiei și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea plastică primește o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu evidența concretă. Istoria și hermeneutica devin două tehnici în sine de figurare. Ceea ce numim "ficțiune istorică" se naște dintr-o propensitate literară și imaginară a cercetătorului de a interpreta aspecte din trecut, de a le "potrivi" prin gândirea și imaginația lui. Istoria nici nu s-ar putea întemeia ca formă de narativitate sau de discurs fără ficțiune drept modalitatea scriptică de exprimare. Istoria scrisă are un dublu regim de figurare. Pe de-o parte, deține (în sens figurat) evidența realului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
experiență în contrast cu ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile acestuia au o funcție esențială în elaborarea subiectului. Ceea ce gândim este o reflecție asupra acțiunii și experiențelor noastre. Noi nu cunoaștem prin gândire, decât navigând pe un teritoriu imaginar al reprezentărilor, al imaginației, al închipuirilor sau al formalismelor logico-matematice despre un subiect, care se exteriorizează și, prin faptul că se exteriorizează, își produce sensul. Textele au sens doar în raport cu exteriorul. Narațiunea și arta narativă se bazează pe povestiri, pe descrieri, pe argumente derivate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
XIX, iar pe de altă parte, un efect al utilizării cercetării de tip istoric, pe relația T-P, în toate disciplinele socio-umane. Diversele științe ale omului sunt profund îndatorate istoriei. Prin istorii originale, controlul critic al faptelor este subordonat unei imaginații și unei viziuni despre o respectivă temă; unui mod de a personaliza ceea ce este evidență. În felul acesta, maxima lui Le Goff rămâne valabilă: Sunt tot atâtea istorii câți istorici sunt! Totodată, avem o istorie comună din memoria oamenilor, stabilită
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noastre: ceea ce nu o face să difere prea mult de ordinea clasică. Și aceasta putea fi fixată într-o sumă concertată de cunoștințe, însă era, înainte de toate, spațiul în care oricare ființă se oferea cunoașterii; [...] în intervalul dintre percepția (sau imaginația) oamenilor și judecata și voința lui Dumnezeu"230. Cele două discursuri (anti-istoric și anistoric) la adresa istoriei sunt și efecte ale celor spuse mai sus de Foucault. Această descriere a funcțiilor istoriei în societatea modernă europeană arată utopia instituirii unui control
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sub semnul unei metafore gnoseologice sensibilizante: distanța. Doi piloni solizi susțin edificiul proiectiv al sintezei: tendința de a stăpâni, prin modelare, eterogenitatea materialului studiat - fenomenologia spiritului clasic -, fără a cădea în capcanele reducționismului facil, și tendința de situare constantă a imaginației clasice în dinamismul cultural al epocii, fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]