15,766 matches
-
se țineau și se desprindeau pe rând; − De ce n-ai venit la mine să-mi spui, doar știi că țin mult la tine; − Nu m-am gândit în grabă și apoi mai repede i-am găsit pe ai mei, altfel moș Ghiță ar fi stat mult și bine și cine știe cine l-ar fi găsit. Noi l-am găsit și l-am adus acasă, cu toate că mama și tata sunt supărați pe el, știi matale de ce; − Lasă aste, Dumitre, ați văzut ce avea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui cunosc ce trebuie făcut și cum trebuie păstrat vinul de la o recoltă la alta. − Tată, am fost la Bogdana, să văd cum sunt strugurii, dacă sunt buni de cules, așa cum mi-ai spus matale. L-am văzut și pe moș Vasile Arghir, vecinul nostru cu via; el mi-a spus că de luni se apucă de cules poama tirează, că-i coaptă, și dacă vine vreo ploaie, cum boabele sunt subțiri la coajă, crapă și mucegăiesc. Am și văzut unii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Gheorghiță, ai pregătit totul? Ia fă tu un inventar, îi spuse, mai mult ca să vadă dacă s-a deprins să verifice ce trebuie atunci când se pornește o treabă; − Păi tată am pus cada în care zdroghim poama, zdroghitoarea împrumutată de la moș Ghiță Nașcu, vasele și coșurile în care culegem și foaia de cort pe care punem corzile cu struguri, de pus la păstrare pentru iarnă; − Apăi dacă suntem gata, hai Lențâcă, Dumitre și tu Vasile suiți-vă în căruță și așezați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acasă. Capitolul XVI Păscutul tinerilor animale și ispita harbujilor − Lențâca, am fost ieri pe șesul de după deal, unde am avut iarbă, știi tu, unde este și iazul cu pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș Costică Pârțac și Alexandru Pârțac, vecinii noștri și Ghiță Nașcu și Dumitru Vieru, toți, toți au cărat căchițele cu fânul adunat iar ploaia căzută săptămâna trecută a înviorat iarba și fâșlerul din jurul iazului a crescut o frumusețe, numai bun să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ceilalți ascultă, dau din cap și spun „cum o vrea Dumnezeu, din voia Lui nu putem ieși”. între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue cu smântână de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tunete, poate că vine oleacă de ploaie și pe la noi; − Ce tunete, Marie, ce tunete? Aestea nu-s tunete de ploaie, că nu ne-ar strica un chic de ploaie că s-o uscat tare pământul; 2 − Da’ ce-s moșule? se băgă în vorbă Victoria lui Vasile Chiriac, ces, că doar se aud bine? − Sunt tunuri, fă, de pe front, că s-o aprochiet de noi; nu știi că aseară au ajuns la noi refugiați de pe la Târgu Frumos, de lângă Iași, intră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vorbă Victoria lui Vasile Chiriac, ces, că doar se aud bine? − Sunt tunuri, fă, de pe front, că s-o aprochiet de noi; nu știi că aseară au ajuns la noi refugiați de pe la Târgu Frumos, de lângă Iași, intră în vorbă și moș Ion Melian? - Bre, asta înseamnă că rușii sunt aproape și iștia de la Primărie nu ne spun nimic; − Asta-i tactică de război, bre fimeilor, ce știți voi? Ai noștri fac manevre de încercuire, am văzut eu așa ceva când am fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am văzut eu așa ceva când am fost pe front. E o capcană, explică un invalid de război; − Da, cum au făcut și rușii: din capcană în capcană până ce au ajuns aici și noi spunem că-s tunete de ploaie, intervine moș Toloacă; îngrijorați de soarta ce-i așteptau, oamenii ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
făcut și rușii: din capcană în capcană până ce au ajuns aici și noi spunem că-s tunete de ploaie, intervine moș Toloacă; îngrijorați de soarta ce-i așteptau, oamenii ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de mine, bădie Lisandre, și o spui așa de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era mort din pricina arsurilor nu știi că avea cruciuliță la gât? Poate că nu-i adevărat tot ce se spune despre ei, încheie Maria; − Așa să fie, poate ne ajută Dumnezeu să scăpăm cu bine și din această încercare, spuse moș Lisandru. A doua zi dimineață au început să curgă căruțe cu refugiați, unii îmbrăcați în uniforme militare iar alții în haine civile, dar purtând arme. Spuneau localnicilor că până în seară sar putea să apară tancurile rusești iar coloanele lor se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară n-am uitat-o și n-o voi uita nicicând. A fost mai ceva decât biciul dăruit de „Moș Fotea, cojocarul satului”, de care amintește Ion Creangă. În 1928, la terminarea clasei a IV-a, tata înclină să mă dea la școală mai departe, la oraș, spre a-mi face un rost în viață prin carte, deoarece nu prea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
așteaptă ghidul egiptean care ne-a urcat în microbuzul cu crocodil desenat pe el și cu „Mitică” la volan (așa l-a botezat o doamnă din grup pe șoferul arab, căruia nu-i cunoaștem nici până azi adevăratul nume), un Moș Crăciun egiptean și negru ne-a dat cadou câte un Scarabeu din Ceramică (semnul norocului la egipteni), trompețele și-o ciocolățică, după care am ajuns, în sfârșit, la Hotel „Lido” unde am fost cazați pe la ora 3 dimineața aproximativ, nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neformați ai americanului nu deosebesc materialul prețios de cel de rând, pentru el necontând dacă colonada din fața casei este de piatră sau de hârtie câtă vreme este grandioasă. Ce m-a amuzat a fost că bietul Caesar avea tichie de Moș Crăciun pe cap. Și nu era numai un „Imperator” ci mai mulți cățărați pe ziduri la înălțimi considerabile, impunătoare și sfidătoare în același timp privind șmecherește (aer dat de cipilica roșie cu moț) mulțimea dispusă să-și petreacă timpul și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne mai bucuram de o turtă din semințe de floarea-soarelui sau un bulz de brânză. Ne mai pregătea din cele câteva sfecle de zahăr primite în dar o melasă dulce și parfumată, cu care ne onoram sărbătorile. De la fratele tatii, Moș Ion, mai primeam când și când câte un săculeț cu 15-20 de kilograme de grâu, ce pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații mai mari, mergeam cu mama în Târgușorul Copou, la moară. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mari vitregeau Parcul Expoziției din apropiere de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din hârtie gofrată, carton, vată și nuci poleite. Războiul, foametea, greutățile n-au reușit să-l alunge din casa noastră pe Moș Crăciun, care era mereu așteptat cu nerăbdare și darurile mărunte, majoritatea meșterite "în familie" din te miri ce, ne aduceau o nemăsurată bucurie. Primul meu cadou de care îmi amintesc a fost pe la 6-7 ani, un modest penar de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cadou de care îmi amintesc a fost pe la 6-7 ani, un modest penar de lemn, cu flori și animăluțe colorate. Îl dibuisem anticipat prin lada cu secrete a mamei, ceea ce pe moment îmi declanșase niște semne de întrebare privitoare la Moș Crăciun cel real... Au trecut ani și ani, dar și acum, în preajma Crăciunului, trăiesc bucuria împodobirii bradului, a goanei după cadouri și a minunilor așteptând cuminți sub pom în învelișurile lor sclipitoare, ca și atunci. Întoarcerea fiului risipitor Sărut mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în fiecare zi, în recreația mare, din partea mamei sale, două felii groase de pâine neagră unse cu untură de porc și magiun, ceea ce pe vremurile acelea reprezenta o răsplată generoasă. Pe la 10 ani am îmbrățișat, după orele de școală, meseria moșilor și strămoșilor, respectiv am devenit cioban. Să mă explic: sora cea mare se măritase cu băiatul unui vecin, student la agronomie în ultimul an. Tip întreprinzător, acesta pe lângă un mic teren, transformat în grădină de zarzavat lucrată "la negru" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel mai de vază liceu din Botoșani, unde învățau plozii elitelor locale, inclusiv cei ai "gradaților" de la regiment)." "Și ce-o să predați?" "Păi matematica, fizica și chimia", răspunse nonșalant amicul. Informația respectivă a căzut ca un trăsnet în urechile lui Moș Teacă, acesta având doi copii la "Laurian", amândoi cam deficitari la materiile menționate. Ne-a invitat imediat "să mai lăsăm" mătura și să mai stăm de vorbă, iar în zilele următoare ne-a copleșit cu bunătăți de tot felul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
timp de 2 săptămâni, modelându-mi "talia" la dimensiuni de invidiat și aducându-mă la o siluetă de manechin, cu 55 kilograme netto! Reușisem să intru în cele trei luni de cătănie în conflict cu comandantul companiei, maiorul "Caltaboș", un Moș Teacă țâfnos, gras și plin de sine, care ne-a declarat din prima zi, deși eram oameni în toata firea, absolvenți universitari, că nu admite în compania lui "efecte civile și beletristică", pedeapsa cu care ne amenința fiind aceea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sute de exemplare, pe care le expediam apoi la ambasade, care la rândul lor le foloseau pentru expoziții, donații pentru biblioteci, cadouri etc. Banii se cam terminau prin septembrie, dar pe la începutul lui decembrie venea întotdeauna cu anticipație pentru mine Moș Crăciun, în persoana directorului Direcției financiare, un om simpatic, mare iubitor de frumos și carte, cu care mă aflam în excelente relații "de serviciu și extra". La sfârșitul anului rămâneau la diferite capitole sume necheltuite din bugetul MAE, care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri în Pădurea Băneasa și "prins pe peliculă"! Nu cred că Moș Martin întrunea punctajul unui "trofeu mondial", dar era un urs carpatin și asta era important! În perioada respectivă am fost desemnat și reprezentant al MAE în comisia de "vizionare" a filmelor artistice de lung metraj trimise de diverse case de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
autoritățile locale, săteni, pionieri. Conform tradiției, un bătrân frumos "ca în poveste", cu plete albe, lungi, îmbrăcat în costum popular, oferea oaspeților pe o tavă pâinea și sarea de bun venit. Când s-a apropiat Ceaușescu să rupă din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că ați venit, domnule președinte, că noi vă așteptăm aici de la 5 dimineața!". La care tovarășul, cu un zâmbet acru, i-a răspuns: "Zi bogdaproste bade că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un neîntrecut portretist, ca un pătrunzător analist al fizionomiilor, reținând pe pânză numai acele trăsături ale chipului uman asupra cărora și-a pus mai pregnant amprenta viața interioară a modelului. În Portretul mamei, Fata pădurarului și Portretul unui bătrâni, în Moș Androne și Autoportret, personajele apar interiorizate, adâncite într-o lume de gânduri care ni se dezvăluie prin dinamica luminii, prin expresiile spiritualizate ale chipurilor. De altfel, Călin Alupi a lăsat în muzee o galerie de portrete de certă valoare: Mihail
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în teze de doctorat. A fost un îndrumător competent al tinerilor colaboratori, cărora le-a insuflat dragoste de muncă, de școală și când era nevoie de încredere în forțele proprii. Poate de aceea era numit printre studenți și colaboratorii tineri „Moș Lumină”Ă A fost un exemplu de seriozitate, de competență în domeniile abordate, de disciplină și umanism. A avut, totuși, și un defect: a fost mult prea modestă A încetat din viață în 30 septembrie 1991. RADȚIBAR, EUGEN (1912-2003ă ARTIST
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
În Israel escrocherii financiare chiar și la unii dintre cei mai credincioși evrei ortodocși. Mi s-a spus adesea c) vechii lideri așkenazi erau lipsiți de imaginație, c) noului grup de rabini le lipsește prestigiul, c) Ben-Gurion a fost un moș nesuferit, dar un adev)rât conduc)tor, c) generația mai tan)r) le este ostil) evreilor din nordul Africii și din Asia. Acești imigranți nord-africani și orientali sunt acuzați c) au introdus mentalitatea bacșișului În Israel; intelectualii sunt acuzați c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]