13,901 matches
-
antebrațului. Are două capete de origine: "capătul humeroulnar" cu originea pe epicondilului medial al humerusului și procesul coronoid al ulnei și "capătul radial" cu originea pe marginea anterioară a radiusului. Cele două capete se unesc pentru a forma un "corp muscular". În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în "patru tendoane". La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în "două fâșii terminale" care se inseră pe fața laterală și medială a falangei a II-a ale degetelor 2, 3
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
humeroulnar" cu originea pe epicondilului medial al humerusului și procesul coronoid al ulnei și "capătul radial" cu originea pe marginea anterioară a radiusului. Cele două capete se unesc pentru a forma un "corp muscular". În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în "patru tendoane". La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon se bifurcă în "două fâșii terminale" care se inseră pe fața laterală și medială a falangei a II-a ale degetelor 2, 3, 4 și 5. Extremitatea superioară (proximală) este
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
are două capete de origine: unul humeroulnar și altul radial. Între aceste capete de origine se întinde o arcadă tendinoasă, pe sub care trec nervul median și artera ulnară. Cele două capete de origine se unesc pentru a forma un corp muscular lat, care este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III și IV și dintr-un strat profund, ce conține fibre pentru degetele II și V. În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în patru fascicule musculare, care
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
se unesc pentru a forma un corp muscular lat, care este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III și IV și dintr-un strat profund, ce conține fibre pentru degetele II și V. În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în patru fascicule musculare, care se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă și apoi la degetele
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
corp muscular lat, care este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III și IV și dintr-un strat profund, ce conține fibre pentru degetele II și V. În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în patru fascicule musculare, care se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă și apoi la degetele respective. La mijlocul falangelor proximale fiecare tendon
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
a II-a) ale degetelor 2, 3, 4 și 5. La antebraț este acoperit de piele și cei patru mușchi superficiali (rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului) ai feței anterioare a antebrațului din planul muscular superficial și acoperă mușchiul flexor profund al degetelor, de care este separat prin nervul median și artera ulnară. La gâtul mâinii (articulația mâinii), tendoanele trec sub retinaculul flexorilor prin canalul osteofibros al carpului, numit canalul carpian, împreună cu nervul median și
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
scurt al policelui. Are un corp fusiform și un tendon lung. Are originea proximal pe parte laterală a treimii mijlocii a feței posterioare a ulnei (sub inserția mușchiul abductor lung al policelui) și pe membrana interosoasă corespunzătoare a antebrațului. Corpul muscular se continuă în jos cu un tendon lung terminal care trece printr-un șanț osos oblic, situat pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului; cotește puțin împrejurul tuberculului dorsal Lister ("Tuberculum dorsale") ce delimitează lateral acest șanț; apoi îndreptându
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
paralel față de mușchiul extensor lung al policelui ("Musculus extensor pollicis longus"). Uneori mușchiul lipsește. Are originea proximală pe fața posterioară a ulnei (pe treimea ei distală, distal de inserția mușchiului extensor lung al policelui) și a membranei interosoase adiacente. Corpul muscular lung și fusiform merge în jos împreună cu mușchiul extensor al degetelor ("Musculus extensor digitorum"). La gâtul mâinii se continuă cu un tendon care trece pe sub retinaculul extensorilor prin același canal osteo-fibros cu mușchiul extensor al degetelor. Aici este învelit de
Mușchiul extensor al indexului () [Corola-website/Science/331799_a_333128]
-
scurt. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"), pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti") și pe septul intermuscular adiacent care îl separă de mușchiul extensor al degetelor ("Musculus extensor digitorum"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului cu un tendon lung care merge paralel cu cel al mușchiului lung extensor radial al carpului și coboară împreună prin șanțul osos cel mai lateral de pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului. Tendoanele acestor
Mușchiul scurt extensor radial al carpului () [Corola-website/Science/331813_a_333142]
-
supraepicondylaris lateralis", care reprezintă treimea distală a marginii laterale a humerusului), deasupra epicondilului lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri") și distal de șanțul nervului radial ("Sulcus nervi radialis") și de pe septul intermuscular lateral al brațului ("Septum intermusculare brachii laterale"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului cu un tendon puternic lung care coboară de-a lungul radiusului și se inseră pe fața laterală a extremității distale a radiusului, deasupra procesului stiloid al radiusului ("Processus styloideus radii"). Lateral este acoperit de piele
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
supinatoris ulnae"); se mai prind însă și pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti"), pe ligamentul inelar al radiusului ("Ligamentum anulare radii") și pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"). De aici fibrele sale musculare coboară oblic și lateral înconjurând posterior treimea superioară a radiusului. Se insera în treimea superioară a feței laterale și anterioare a radiusului, între ligamentul inelar și inserția mușchiului pronator rotund ("Musculus pronator teres"). În ansamblu mușchiul este format din două
Mușchiul supinator () [Corola-website/Science/331814_a_333143]
-
este prezentă ar trebui imunizați. În general, nu sunt necesare doze suplimentare după prima administrare. Vaccinul antiamaril este, în general, unul sigur, inclusiv pentru cei cu oinfecție HIV dar fără simptome. Reacțiile adverse ușoare pot include dureri de cap, dureri musculare, dureri la locul injecției, febră și iritații. Alergiile severe apar în 8 cazuri dintr-un milion, problemele neurologice apar la aproape patru dintr-un milion de doze, și insuficiență a organelor apar la trei doze dintr-un milion. Poate fi
Vaccin antiamaril () [Corola-website/Science/335645_a_336974]
-
pot provoca vărsături violente și diaree. Această formă de intoxicație se numește sindrom resinoidian. Primele simptome apar de la una până la șase ore după consum, incepand cu transpirații și dureri abdominale, urmate de vărsături și diaree precum adesea oară cu crampe musculare prin dereglarea echilibrului acido-bazal în sânge, prin creșterea metaboliților acizi și deshidratare datorit pierderii de apă că consecință vărsăturilor și diareilor. La suspect timpuriu trebuie dat 20-40 g de cărbune medicinal (la copii 1 g pe kg de greutate corporală
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
al defecației) care relaxează sfincterul anal intern și de fibre simpatice (nervii hipogastrici) ce își au originea în măduva lombară L-L (centru inhibitor lombar al defecației) și determină contracția sfincterului intern. Sfincterul anal extern, voluntar, este format din fibre musculare striate, care înconjoară sfincterul intern și se extinde distal de acesta, fiind sub control nervos somatic și, prin urmare, se află sub control voluntar, conștient; inervația lui este dată de nervii rectali inferiori, ramuri din nervul rușinos (pudendal), format de
Defecație () [Corola-website/Science/335751_a_337080]
-
IIIa de pe trombocitele activate și inhibă agregarea plachetară. Se leagă, de asemenea, de receptorii pentru vitronectină (αVβ3) care se află pe trombocite și pe celulele endoteliale. Receptorul vitronectinic mediază proprietățile pro-coagulante ale trombocitelor și proprietățile proliferative ale celulelor endoteliale și musculare netede din peretele vascular. Datorită dublei sale acțiuni, abciximabul blochează mai eficient cascada de generare a trombinei consecutiv activării trombocitelor în comparație cu medicamentele care inhibă doar receptorii GPIIb/IIIa. Funcția plachetară revine la normal în termen de 24 până la 48 de
Abciximab () [Corola-website/Science/335806_a_337135]
-
cei care au un risc crescut pentru aceste boli. Statinele au eficacitate demonstrată în prevenirea bolilor cardiovasculare în cei cu risc crescut (profilaxie primară) precum și în tratarea celor în fazele incipiente ale acestor boli (profilaxie secundară). Efectele secundare sunt durere musculară, risc crescut de diabet zaharat și abnormalități ale enzimelor hepatice. Efectele adverse sunt severe dar rare și includ deteriorarea musculară. În anul 2010, pe piața farmaceutică se găseau următoarele statine: atorvastatina, fluvastatina, lovastatina, pitavastatina, pravastatina, rosuvastatina și simvastatina. Există și
Statina (medicament) () [Corola-website/Science/335787_a_337116]
-
risc crescut (profilaxie primară) precum și în tratarea celor în fazele incipiente ale acestor boli (profilaxie secundară). Efectele secundare sunt durere musculară, risc crescut de diabet zaharat și abnormalități ale enzimelor hepatice. Efectele adverse sunt severe dar rare și includ deteriorarea musculară. În anul 2010, pe piața farmaceutică se găseau următoarele statine: atorvastatina, fluvastatina, lovastatina, pitavastatina, pravastatina, rosuvastatina și simvastatina. Există și preparate combinate de statină plus un alt compus, spre exemplu ezetimibă/simvastatină. În 2005 vânzările de statine au fost estimate
Statina (medicament) () [Corola-website/Science/335787_a_337116]
-
comparație între atorvastatină, pravastatină și simvastatină, toate versus placebo, nu s-a găsit nicio diferență statistic semnificativă între acești compuși în reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare. Cele mai importante efecte adverse ale statinelor sunt concentrații crescute ale enzimelor hepatice, probleme musculare și risc crescut de diabet. În studiile de observare 10-15% dintre indivizii care iau statine dezvoltă probleme musculare. Statinele se asociază cu un risc ușor crescut de diabet (2-17% într-un referat). Efectul este dependent de doză (dozele mai mari
Statina (medicament) () [Corola-website/Science/335787_a_337116]
-
acești compuși în reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare. Cele mai importante efecte adverse ale statinelor sunt concentrații crescute ale enzimelor hepatice, probleme musculare și risc crescut de diabet. În studiile de observare 10-15% dintre indivizii care iau statine dezvoltă probleme musculare. Statinele se asociază cu un risc ușor crescut de diabet (2-17% într-un referat). Efectul este dependent de doză (dozele mai mari au efect crescut), dar scăderea riscului de boli cardiovasculare contrabalansează acest risc. Mai multe meta-analize nu au găsit
Statina (medicament) () [Corola-website/Science/335787_a_337116]
-
ce a fost director al spitalului San Juan de Dios din Lunsar, a fost evacuat în Spania din Sierra Leone după ce s-a infectat. Acesta moare la 25 septembrie 2014. Simptomatologia caracteristcă maladiei date: stare febrilă instalată brusc, slăbiciune generală, dureri musculare, cefalee (dureri de cap), uneori greață, vomă, diaree, erupții cutanate (pe piele) deseori în comun cu hemoragii interne și externe. Perioada de incubație a maladiei de la 2 zile pînă la 21 zile. Transmiterea maladiei are loc în urma contactului direct cu
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
de la rinoceri. Masticația hranei se face prin mișcări oblice și transversale ale mandibulei, iar mușchii masticatori sunt foarte puternici. Au glande salivare voluminoase. Stomacul este simplu în formă de cimpoi, cu o sugrumare care îl împarte într-o regiune cardiacă, musculară, și alta pilorică, glandulară. La capătul posterior al intestinului subțire există un cec anterior foarte voluminos cu o faună bogată de infuzori, iar pe traiectul intestinului gros se mai găsește un cec posterior, bifurcat, cu două prelungiri în formă de
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
și organisme de a produce câmpuri electrice și reacțiile celulelor la câmpurile electromagnetice. Manifestări electrice de scurtă durată numite potențiale de acțiune se produc în câteva tipuri de celule animale numite celule excitabile, categorie de celule ce include neuroni, celule musculare, celule endocrine și câteva celule vegetale. aceste potențiale de acțiune sunt folosite pentru a facilita comunicarea intercelulara și activarea proceselor intracelulare. Aceste fenomene fiziologice ale potențialului de acțiune sunt posibile datorită canalelor ionice dependente electric ce permit echilibrarea potențialului produs
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
unitar, nesegmentat (constituit dintr-o singură bucată) sau cu pliuri transversale, deci nu este împărțit în proglote. Scolexul este absent sau slab reprezentat. Nu au organe de fixare. Capătul anterior al corpului posedă fie o trompă glandulară retractilă, uneori foarte musculară asemănătoare cu cea de la rabdocoeli (la amfilinide) sau cu un organ adeziv (la girocotilide). Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
foarte musculară asemănătoare cu cea de la rabdocoeli (la amfilinide) sau cu un organ adeziv (la girocotilide). Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
la amfilinide) sau cu un organ adeziv (la girocotilide). Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]