15,245 matches
-
nici cât negru sub unghie. Pe sub nasul său nu trece nimic, necontrolat; nimic dosit; nimic, în afara legii. și, adevărat este, că, nu prea scăpa vigilenței sale, ce nu ar fi trebuit să scape. E rândul Amaliei, la dus vameșul de nas. Ce crezi, o să scapi, ori o să te prindă, și o să te amendeze, dacă nu, o să te și trimită la DNA? Vom vedea. Întâi să intru în misiune. A plecat. A intrat în misiune. A luat cu ea un fel de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Abea după ce se îndepărtă câteva sute de metri, strigă după feministă, iar ea, prinzând de veste, că poate urma ceva rău, apucă bara autocarului care tocmai se punea în mișcare, și ieși din sfera de activitate a vameșului dus de nas. În primul sat din calea autocarului, îl rugă pe șofer să oprească, îi mulțumi pentru servici, voi să-i dea câțiva lei, ăsta i-i refuză, îi ură drum bun, și se despărțiră. Intrând în club, feministele o întâmpinară cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și steaua lui Becali. Nici n-a putut, vreunul dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră, cu toții, uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lui Becali. Nici n-a putut, vreunul dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră, cu toții, uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai văzuseră niciodată asemenea desene, desi Navigatorul-Căpitan al insulei lor- un batran coșcovit, care probabil că nu se mai îmbarcase de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de chelie, cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit sfârșit de săptămână în Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu era foarte dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Perú. Dacă lucrurile se extind, selva asta va arde de la un capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a treia încercare, își șterse o minusculă lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se ridică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
indienii s-au deteriorat până la un punct nemaicunoscut vreodată de la descoperirea Americii, iar munca noastră de apostolat a suferit o lovitură pentru care i-au trebuit aproape cincizeci de ani ca să-și revină - căută, nervos, alt fir de păr din nas. Această febră de a construi șosele și de a încerca să scoți cât mai degrabă tot ce există mai valoros în aceste selve va duce la o situație asemănătoare. Și nimeni nu poate prezice rezultatul unui război deschis între indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile oscilau între Episoade Naționale, al spaniolului Pérez-Galdós, și Istoria Romei de Indro Montanelli, trecând printr-un manual de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a văzut obligat să solicite Băncii Mondiale un împrumut de cinci sute de milioane de dolari. Scotoci într-un sertar, prin alt vraf de tăieturi din ziar care încă nu fuseseră arhivate și își puse din nou ochelarii pe nas: — Asta e o știre recentă: „Când ministrul brazilian al Planificării, Joao dos Reis Velloso, a cerut în luna februarie 1972 de la Council of the Americas, reunit la New York, ca întreprinderile instalate în Brazilia să fie mai prudente în exploatarea resurselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se îndepărtă spre coliba lui, lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
niște negustori de cherestea, niște garimpeiros, chiar și câțiva oameni din colonii își făcuseră planuri de exploatare a acestor pământuri, de îndată ce șoseaua urma să fie gata... Nu se vor simți fericiți când vor afla că le-a fost luată de sub nas. — Acestea sunt niște probleme care nu ne privesc, răspunse el. Guvernul și dumneavoastră v-ați băgat în povestea asta și trebuie să o rezolvați. Oferiți alte pământuri, sau de lucru în mine, sau puneți în exploatare văile Anzilor... Sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un snop de grîu, încins cu crini. 3. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. 4. Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc. 5. Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale! 6. Ce frumoasă și ce plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd ne-am întîlnit nu era
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă întreb ce temperatură are soarele atît de colorat care răsare în fața mea... și îmi amintesc de numărul limitat de miliarde de ani pe care îl va petrece soarele în compania pămîntului și a noastră... și mă întreb
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon se schimbă și se uită în oglindă. Are vînătăi la ochi și nasul este mai mare decît un cartof. Nu pot să mai ies în fața copiilor. Mulțumesc, doamna directoare, pentru primire. Doamna Eliza leșină din nou, dar domnul Pantelimon nici n-o bagă în seamă. Între timp vine și poliția. Să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut în casa lui taică-su. Norocul l-a urmat la școală, la universitate, în căsătorie și apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Relu bea tăria și capătă un curaj nebun. Praf îi facem, șefu'! Fără nici o îndoială. Eu o să-i distrug cu ziarul. Am un chef să-i fac zob. Șeful îl apucă de rever, apropie gura la nici 3 cm de nasul lui Guran și șoptește: Eu plec mai sus și tu mă înlocuiești. -Șefu', îmi vine să plîng. O să vezi luptă. Mușc din ei, îi toc, îi fac piftie, îi spulber. Așa te vreau. Mai vrei puțină tărie? Vreau. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era cherchelit puțin, îl privește, se încruntă și se pronunță: Nu-i bine, șefu'! Ce nu-i bine? Crezi că ăia înghit un filfizon cu ochelari cu rama din aur? Ia dă-mi ochelarii matale! Relu pune ochelarii șefului pe nasul filfizonului. Ei, ce ziceți? Pare mai de-al nostru. Mda, recunosc cei doi. Și ghiulurile astea oribile de pe degete, n-ați putea...? Filfizon le scoate și le pune în buzunare. Parcă, parcă este omul nostru, nu? Hai, nu fi zgîrcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-a calmat puțin, dar tot mai pufăie: Dacă își vedea de treabă, nenorocitul... Furtuna s-a potolit, doar ploaia rece ca gheața continua să șfichiuie fețe roșii și nasuri borcănate. Crîșmarul renunță la Primărie și-și strînge calabalîcurile. Ploaia stă de tot și soarele se arată strălucitor. Oameni desculți încep să apară de la adăposturi. Glodul le acoperă picioarele, dar nu-s descurajați. Să trăiți, dom' Parpanghel, salută respectuos unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta a pus umbrela sa enormă întru apărarea celui atacat furibund de stropi și fulgi. Paraschiv observa că ceva s-a schimbat și este aproape mirat că eforturile sale în ștergerea lentilelor, nasului și urechilor au început să dea oarece rezultate. Abia atunci își dă seama de ajutor și, oarecum surprins, întreabă: Mata cine ești? Rodion, Rodion Pascal, fostul dumneavoastră elev. Mulțumesc, dragul meu. Unde mergi? La Palat, la o întrunire. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]