14,128 matches
-
aria unui triunghi dreptunghic ale cărui catete sunt egale cu "c" și "r". Această propoziție este demonstrată prin metoda epuizării. Propoziția a doua stabilește că: Aria unui cerc este egală cu pătratul diametrului său multiplicată cu 11 pe 14. Această propoziție nu putea fi scrisă de Arhimede, deoarece aproximația depinde de Propoziția a treia. Propoziția a treia stabilește că: Raportul dintre circumferința oricărui cerc la diametrul său este mai mare decât formula 1 și mai mic decâtformula 2. Această aproximație este ceea ce noi
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
și "r". Această propoziție este demonstrată prin metoda epuizării. Propoziția a doua stabilește că: Aria unui cerc este egală cu pătratul diametrului său multiplicată cu 11 pe 14. Această propoziție nu putea fi scrisă de Arhimede, deoarece aproximația depinde de Propoziția a treia. Propoziția a treia stabilește că: Raportul dintre circumferința oricărui cerc la diametrul său este mai mare decât formula 1 și mai mic decâtformula 2. Această aproximație este ceea ce noi numim constanta matematică π. Arhimede a găsit limitele numărului π prin
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
propoziție este demonstrată prin metoda epuizării. Propoziția a doua stabilește că: Aria unui cerc este egală cu pătratul diametrului său multiplicată cu 11 pe 14. Această propoziție nu putea fi scrisă de Arhimede, deoarece aproximația depinde de Propoziția a treia. Propoziția a treia stabilește că: Raportul dintre circumferința oricărui cerc la diametrul său este mai mare decât formula 1 și mai mic decâtformula 2. Această aproximație este ceea ce noi numim constanta matematică π. Arhimede a găsit limitele numărului π prin înscrierea și circumscrierea
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
este mai mare decât formula 1 și mai mic decâtformula 2. Această aproximație este ceea ce noi numim constanta matematică π. Arhimede a găsit limitele numărului π prin înscrierea și circumscrierea unui cerc cu două poligoane regulate similare având 96 de laturi. Această propoziție dă o aproximare corectă a rădăcinii pătrate din 3 prin două limite, una superioară și una inferioară, deși Arhimede nu a dat nici o explicație despre modul cum a găsit aceste numere. El a dat limita inferioară și cea superioară a
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
născut în El Monte, California, și de mic a suferit de o formă severă de balbism (bâlbâire) care a dus la o copilărie traumatizantă. Chiar și la apogeul succesului lui Larkin în 1995, jurnaliștii spuneau că „cu greu termina o propoziție fără să o repete de șase sau șapte ori”. A luat primele lecții de pian la vârsta de doisprezece ani, iar doi ani mai târziu a fost introdus în arta scat-ului prin înregistrările lui Ella Fitzgerald și Louis Armstrong
Scatman John () [Corola-website/Science/322754_a_324083]
-
tradiției vor fi întotdeauna grupate în acest fel, indiferent de circumstanțe. "Exemplu": Lui Ion îi plac surprizele, deci se va bucura atunci cand va găsi un șarpe în sacul de dormit. Erori de interpretare ale afirmațiilor: Afirmarea disjunctiva: Presupune că o propoziție logică e falsă, doar pentru că cealaltă e adevărată. "Exemplu": "Premisa 1": Max e o pisică sau Max e un mamifer. "Premisa 2": Max e o pisică. "Concluzie": Deci, Max nu este un mamifer. Afirmarea premisei minore (a 2-a premisa
Erori formale de logică () [Corola-website/Science/322764_a_324093]
-
pentru el, nici pentru adversar. Adică, executând aceste lovituri, jucătorul nu poate ieși la spații libere (în care nu sunt prezente liniile de la mișcările anterioare, inclusiv loviturile de pedeapsă) sau se află în imposibilitate de a îndeplini condițiile prevăzute în propoziția a doua a punctului 4.5. din prezentul Regulament. În acest caz nu pot fi aplicate prevederile punctului 6.1. al prezentului Regulament, adică jocul se finalizează, indiferent de prezența spațiilor libere suficiente la linia de mijloc. 7.1. În
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
este considerat drept interpolare din cauza limbajului (conține cuvinte nefolosite de Josephus și care în plus ar indica că Josephus ar fi fost creștin, ceea ce nu corespune realității). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”. Astfel, se presupune că textul original conținea o referință la Hristos, care mai târziu a fost exagerată de copiști, rezultând forma actuală. Despre Flavius Josephus se presupune
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
prezența lui Constantin Noica, a soților Stolojan și a lui Alexandru Paleologu, în care a scos în evidență caracterul de Mărturisire ortodoxă și românească al nuvelei „O fotografie veche de 14 ani”. Noica i-a spus că adevăratul înțeles al propoziției „Cu noi este Dumnezeu” este că Dumnezeu este cu noi și trebuie primit și mărturisit, iar înțelegerea lui Steinhardt s-ar datora numai faptului că a trecut prin închisoare. Nicolae Steinhardt consideră că această nuvelă "„exprimă mai mult decât oricare
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Ioana Moraru și Adriana Cucinski, ba chiar și personajele animate Oaky, Omidé, și Scăpărici, arată altfel, au prins carne și oase, descoperindu-și interpreți vii. Secv. rapel: școala «faraziților» din «țara leneșilor», cu profesorul care își începe ora, pedagogic, prin propoziția: «Ia să vedem, copii, ce nu trebuie să învățăm noi azi...»”"
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
de la secretarul de stat responsabil pentru conviețuirea etnică și religioasă din Ungaria, Zoltán Balog. Premierul ungar, Gordon Bajnai, care a primit la audiență romii respectivi în Sala Munácsy din Parlament, a declarat că în momentul în care a fost scandată propoziția respectivă, țiganii mureșeni „au ajuns în cadrul națiunii maghiare”. Contextul politic din Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a dovedit a fi favorabil populației de naționalitate română, care până în acel moment avea statutul de populație tolerată, fără drepturi egale
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului că cuvântul "collègues" poartă
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului că cuvântul "collègues" poartă marca pluralului, iar cuvintele
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Against Creationism", filosoful științei Philip Kitcher se referă în mod speciale la chestiunea „falsificabilității” luând notă de criticile filosofice notabile ale lui Popper de către Carl Gustav Hempel și Willard Van Orman Quine care resping definirea unei teorii drept set de propoziții falsificabile. Așa cum afirmă, o viziune strict popperiană a „teoriei” sau observațiilor planetei Uranus când a fost inițial descoperită în 1781 ar fi „falsificat” mecanica celestă a lui Isaac Newton. Dar oamenii au sugerat influența unei alte planete asupra orbitei lui
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Uranus, iar acestă predicție a fost ulterior confirmată. Kitcher este de acord cu că „există ceva corect în ideea că o știință poate reuși doar dacă ea poate eșua.” Dar el insistă să vedem teoriile științifice drept „colecții complicate de propoziții”, unele dintre ele nefalsificabile, iar altele, numite „ipoteze auxiliare” sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte definiri ale teoriei, inclusiv cea a
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
sunt falsificabile. Conform lui Kitcher, teoriile științifice bune trebuie să aibă trei caracteristici — unitate, fecunditate și testare independentă a ipotezelor auxiliare: La fel cu alte definiri ale teoriei, inclusiv cea a lui Popper, Kitcher susține că o bună teorie include propoziții care (conform lui) au „consecințe observaționale”. Dar, la fel cu observațiile aberațiilor orbitei lui Uranus, falsificarea este doar una dintre consecințele posibile ale unei observații. Producerea de noi ipoteze este o altă posibilă și la fel de importantă consecință a observațiilor. Argumentele
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
vocalei. Astfel: Uneori, accentul inițial se folosește pentru a sugera opoziția cu un alt cuvânt, adică este de insistența. În acest caz poate cădea pe orice silaba, inclusiv pe cuvinte gramaticale care nu primesc niciodată accent final. De exemplu, în propoziția "Mettez vos livres sur votre chaise" „Puneți-vă cărțile pe scaun”, accentul obișnuit care cade pe cuvântul "chaise" poate fi dublat de un accent de insistența, pentru a sugera, de exemplu, ca destinatarii comunicării să nu-și pună cărțile pe
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
mult în limba scrisă, în cea vorbită este înlocuită de alte construcții. Este foarte frecventă, mai degrabă la persoana a treia, construcția activă cu pronumele nehotărât personal "on", deși în aceasta nu poate fi prezent complementul de agent. Cu aceasta, propoziția "L’orateur a été hué" devine "On a hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire" (sens deplin „a face”) folosit
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale introduse prin conjuncția "si" inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu: "Si tu finis tes études même dans dix ans, tu trouveras un emploi chez moi" „Dacă îți vei termina studiile chiar și peste zece ani, vei
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
din trecut. În acest caz corespunde prezumtivului trecut din română: "Il revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticala: adverbul (cu funcție sintactica), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticala în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte. Spre deosebire de limbă română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
că adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]