14,810 matches
-
regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în etapa spectacolului relația "actor subiect public" (Brook, 1997, p. 93); într-o interpretare mai nuanțată, i se subsumează comunicării teatrale atât "comunicarea exterioară, vizibilă, corporală", cât și "comunicarea interioară, invizibilă, sufletească" (Stanislavski, 1951, p. 261), de aici importanța deosebită a jocului actorilor 54 în această situație particulară de comunicare artistică spectacolul; pe de altă parte, din perspectiva "instanțelor receptoare", se diferențiază: "piesă de teatru = obiect textual; receptor: cititorul (sau cititorul-regizor); piesă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
versificate: "Chiț-Chiriț, pe două ghete,/Avea două etichete: / Pe cea stângă scrie gheată, / Pe cealaltă, descheiată" (Héril & Mégrier, 2009, p. 17) etc.; * exerciții-joc de autoprezentare: Eu sunt... (locutorul se prezintă prin trăsăturile pe care le consideră cele mai importante fizice, sufletești -, prin aspirațiile sale, prin rolurile pe care și le asumă în diferite contexte de comunicare, prin personajele preferate cu motivarea alegerii unui anumit personaj etc.); * Obiectul-ființă6 li se cere participanților să-și imagineze că un balon (sau orice alt obiect
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care se referă la "eroul imperfect (cotidian)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în compasiune; (4) identificarea cathartică, care se referă la "(a) eroul în suferință; ( b) eroul la strâmtoare" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "comoție tragică/descătușare sufletească", respectiv în "râsul participativ/destindere comică"; (5) identificarea ironică, care se referă la "eroul absent sau antieroul" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "surpriză (provocare)" (Jauss, 1983, p. 257). 81 "spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Mégrier, 2009, p. 97. 35 Adaptare după Munteanu, 2005, p. 142. 36 Vezi Kowzan, 1975, pp. 203-204. 37 Vezi, în acest sens, și jocul Hârtia magică, implicând producerea de către copii, cu bucăți de hârtie, a unor zgomote corespunzătoare anumitor stări sufletești, fenomene ale naturii etc. (Ciobotaru & Mihailovici, 2003, p. 44). 38 Vezi și exercițiile centrate pe "dezvoltarea imaginației vocale" propuse de Grotowski, 1998, p. 81; Ciobotaru, 2006c, pp. 46-47 etc. 39 Vezi, pentru importanța ascultării celuilalt, Gottesman & Mauro, 1999, p. 78
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a „domnilor N. Bălănescu, inspector școlar, Iași, V. Ghițescu, directorul liceului de băieți din Piatra Neamț, inginer A.O. Izosser Iași, George Tutoveanu, Constantin Gh. Chirica, autorul broșurii „Vremuri triste" din Huși, Victor Ion Popa, scriitor și dramaturg, cu alese legături sufletești nu numai cu Dodeștii localitatea sa de origine ci și cu învățătorul Nicu Ionescu, despre care profesorul Constantin Parfene a scris pagini frumoase în volumul „Bârladul odinioară și astăzi 1984". Găsim în revistă articole și nume prestigioase: G. Coșbuc, N.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Tutoveanu, Gh. Filiche ș.a. „De vorbă cu George Tutoveanu" (iunie 1932) își intitula G.M. Delabăsești interviul luat poetului: Ce părere aveți despre ziarul nostru? „ Scris cu pricepere, cu tragere de inimă și entuziasm și cu o înțelegere deplină a nevoilor sufletești de astăzi ale țărănimii noastre, „ Glasul nostru" este una din publicațiile culturale menite să deschidă pârtie pe meleagurile destul de friguroase ale vieții noastre culturale de astăzi. Acei care scriu această gazetă să se pătrundă de adevărul că noi avem comori
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de astăzi ale țărănimii noastre, „ Glasul nostru" este una din publicațiile culturale menite să deschidă pârtie pe meleagurile destul de friguroase ale vieții noastre culturale de astăzi. Acei care scriu această gazetă să se pătrundă de adevărul că noi avem comori sufletești de o rară bogăție și o limbă foarte puternică și cu care se pot exprima și cele mai alese manifestări ale minții și inimii noastre și că nu avem nevoie, nici să maimuțărim stări sufletești din literatura altor popoare, nici
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
adevărul că noi avem comori sufletești de o rară bogăție și o limbă foarte puternică și cu care se pot exprima și cele mai alese manifestări ale minții și inimii noastre și că nu avem nevoie, nici să maimuțărim stări sufletești din literatura altor popoare, nici să ologim graiul plin de vigoare și tinerețe al strămoșilor prin tot felul de neologisme care de care mai pestrițe "... „Comitetul de conducere al acestei foi se compune din domnii: Gheorghe Arteni, președinte, învățător, Văleni-Fălciu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fost elev al liceului nostru, a dat numele revistei de mai târziu „Sămănătorul”, scoasă de el împreună cu G. Coșbuc, la București, și care, sub conducerea lui N. Iorga a imprimat întregii literaturi românești, acea epocă de reculegere și de renaștere sufletească...” * Ion Popescu (1830‐1901) la etatea de 38 ani 163 Un George Lazăr al Bârladului ...” Cine cercetează își dă seama că istoria școli i în Bârlad se confundă cu istoria vieții marelui dascăl bârlădean - Ion Popescu. Născut într‐un sat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nouă din 13 octombrie 1919, George Tutoveanu scria în articolul „Al doilea răspuns ”: Eu nu am altă avere decât stima fără margini pentru oamenii care‐și fac din viață și din toate puterile lor de muncă, o jertfă pentru înălțarea sufletească a celor mulți.” * După un documentar semnat de Nicolae Ionescu și publicat în Acta Moldaviae Meridionalis/2007, ziarul Vreme nouă apare în primii ani după 1944, întemeiat de foștii elevi ai Școlii „Mihail Kogălniceanu” printre care Vasile Cataramă, Valer Mitru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
foaia noastră cântarul drept al faptelor tuturor”, gând cu care „am început să apărem.” Ziarul publică articole de atitudine semnate de N. Bazilescu, profesor de Economie națională în Bu curești (Chestia țărănească), literatură, caricatură de D. Hârlescu, un serial „Puterea sufletească” a prof. univ. C. Rădulesc u Motru, dar și materiale care reflectă conflicte de idei cu Paloda, „care‐și schimbă amanții după cantitate și nu după calit ate”, amintindu‐ i că Viitorul, care era putred de obscenități, trivialități, injurii, calomnii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se botează - fie copil sau vârstnic - este următorul: în primul rând se arată prin aceasta un adânc respect față de cei care au răspândit în lume Cuvântul Evangheliei și în al doilea rând, noi purtăm numele sfinților ca semn al legăturii sufletești cu dânșii, socotindu-ne ca făcând parte din marea familie creștină, ce continuă din tată în fiu, a urma și a trăi în viața noastră pământească după sfintele învățături ale Mântuitorului. Cunoscând aceasta, noi avem datoria de a ne feri
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru muncă și rezultatele obținute de Societatea Bârlădeană felicită întâi pe dl. profesor Martiniuc care se îngrijește cu atâta dragoste de educarea matema tică a elevilor și apoi pe însăși elevii care îl secondează și‐i procură o mare mulțumire sufletească prin rezultatele obținute ”. Deosebit, se subliniază că alte societăți asemănătoare au fost create pe lângă liceul din Galați, „cercul de lectură” Botoșani. 253 Societatea „Matematica Bârlădeană” a dovedit as tfel că pe lângă rolul modest de a întreține „atmosferă ma tematică” acolo
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Gh. Savin, Al. Saint - Georges, C. Soltuz, Gr. Soltuz, St. St. Tutescu, V. Todicescu, G. Tutoveanu, D. Urzică, Gh. Vlădesc u - Albești. Părintele Petru G. Savin este și autorul cărții: Satele sub 306 raportul cultural - graiuri și sfaturi cu privire la zestrea sufletească a poporului român, tipărită la Bârl ad în 1925. * Documente răzășești Documente răzășești, revistă regională de acte vechi, mărturii tradiționale și relicve istorice, apare o dată pe lună la Bârlad, director Virgil Caraivan, redacția și administrația în Bârlad, str. Cuza Vodă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Mândru.Redacția și administrația: Tipografia C.D. Lupașcu - Bârlad. „Nici setea de glorie, nici cea de câștig, nu ne strânge la un loc ‐, ci curata dorință de a sluji, dacă nu literatura - căci suntem prea neînsemnați pentru aceasta - cel puțin avântului sufletesc al tinerimii, care caută dar nu găsește, decât în prea puține locuri, îndrumarea sănătoasă atât de trebuitoare ei”. Vom căuta - se spune în cuvânt înainte - prin aceasta ca schimbând spusele marelui istoric N. Bălcescu: „Românii au trebuință astăzi să se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
conștiințelor...” ...” Am dori să auzim că Lumina a întemeiat într‐ adevăr o Universitate populară, unde profesorii locali își lărgesc activitatea și preocupările, unde populația se adună la ore anumite, o dată, de două ori pe săptămână, ca la o supremă sărbătoare sufletească. Nu astfel a început „Junimea” din Iași acum un veac? Am dori să aflăm că un cor, o orchestră, o societate culturală, o bibliotecă populară activează în jurul revistei Lumina și că nimic nu se mai poate începe în or aș
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ajute, să ne lămurească... să avem cui să ne plângem...” (afirmă M.C.). Mai mult ca oricare alt angajat, specialiștii în materie pot câștiga încrederea deținutelor, le pot ,,descifra” caracterul, pot desfășura acțiuni asupra sentimentelor lor, ușurându-le suferințele fizice și sufletești, câștigând astfel un ascendent în a se face căutați, ascultați de acestea. Resursele de personal trebuie să fie adecvate ca număr, categorii profesionale (psihiatri, medici generaliști, psihologi, sociologi, asistenți sociali, consilieri juridici etc.), buni practicieni, cu experiență și pregătire. Deficiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
trebuie să fie empatic și să se racordeze cu „nivelul lumii personale” a pacientului, pentru că numai în acest fel poate fi obținut un rezultat bun. Potrivit lui K. Jaspers, eroarea fundamentală a psihiatriei clasice este de a încerca să explice stările sufletești numai cu instrumentele sistemelor de semiologie clinică (Frieddmann, 2000, p. 30-31). Foarte interesant este demersul de a defini normalitatea în spiritul fenomenologiei jaspersiene, de către R. Cambell: „Persoanele normale psihic sunt acele persoane care se află în armonie cu ele însele
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
alții au avut mult mai multe și au trecut peste ele și n-au ajuns aici. Mi-a trecut mie prin cap ideea nebunească de a mă îmbogăți peste noapte... Omorul este o etichetă, o stigmatizare atât socială, cât și sufletească... nu există cale de a te absolvi, nici în fața oamenilor, nici în fața lui Dumnezeu. Ia-i omului tot, numai viața nu i-o lua.” Mai puțin de 5% dintre indivizii care dezvoltă dependență alcoolică prezintă simptome de abstinență dramatice (hiperactivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
particulară, căutând prin aceasta să le separe atât de „atitudinea psihologică”, cât și de „atitudinea psihiatrică”, plasându-le în contextul unei „antropologii generale”, în interiorul căreia „suferința psihică”, considerată de psihiatrie ca „boală”, este înțeleasă ca un tip particular de „experiență sufletească interioară”, integrată în contextul „psiho-biografic” sau al „istoriei vieții interioare” a persoanei cu tulburări psihice - ca pe un „accident ontologic” al acesteia. Credem că, în felul acesta, am reușit să realizăm un studiu al imaginii suferinței psihice „în sine”, desprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asupra „nebuniei”, dincolo de cadrele psihologiei și ale psihiatriei, configurând sfera de referință a psihopatologiei ca disciplină umană explicativă, de care pot beneficia atât psihologia, cât și psihiatria, ambele considerate ca domenii practic-aplicative, diferențiate prin obiect și metodă, în abordarea vieții sufletești. Sperăm ca efortul depus la revizuirea și completarea noii ediții să se fi realizat într-o direcție pozitivă, conformă cu intențiile noastre, dar și cu rigorile disciplinei psihopatologiei. Ca și prima ediție, prezenta versiune a Tratatului de psihopatologie este dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teoretice și a analizei cazurilor clinice din Spitalele de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obreja” și „Bălăceanca”. Acestor tineri studioși și entuziaști le închin lucrarea ca îndemn pentru studiile viitoare de cunoaștere a persoanei umane și a celei mai răscolitoare drame sufletești. București, 2001 Autorul Prefață la ediția I Orice încercare de abordare a psihopatologiei se confruntă cu dificultăți inerente, dintre cele mai variate. Dincolo de precizarea și abordarea directă a „obiectului” psihopatologiei, se ridică bariere de ordinul „ideologiilor intelectualiste” referitoare la modul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o dimensiune antropologică particulară a ființei cât și ca o nouă modalitate de a exista a acesteia - prin urmare ca pe un dat ontologic. Natura morbidului psihologic rămâne însă permanent interioară ființei umane, persoanei, ea fiind un fapt de experiență sufletească proprie subiectului ca „natură trăită” de acesta. Dacă psihiatria analizează „din exterior” tulburările mintale considerate ca „simptome clinice”, „sindroame” sau „boli” cu un caracter specific obiectivat și net individualizate în spațiul clinico-medical, iar psihologia studiază organizarea personalității, procesele psihice și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hermeneutica actului psihiatric” de către H. Tellenbach. Toate aceste metode, de inspirație filozofică, își recunosc filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va separa, încetând a se mai confunda cu acestea. Spre deosebire de psihiatrie, care consideră tulburările psihice ca expresie a unei boli, legându-le de o cauză care a dus la perturbarea echilibrului psihic, psihopatologia consideră tulburările psihice ca pe niște experiențe sufletești care se înscriu în durata desfășurării existenței persoanei umane. Aceste experiențe sunt intrapsihice, strict personale și din acest motiv ele pot fi, așa cum remarcă K. Jaspers, cunoscute dar nu și înțelese, întrucât rămân strict individuale. Din acest motiv, ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]