14,689 matches
-
lui Nicolae Petrașcu este complet de neconceput. Toată argumentația care pune semnul negației absolute pentru ipoteza sinuciderii pune în același timp accentul pe ipoteza crimei. Pentru încheierea listei de argumente în favoarea acestei ultime ipoteze trebuie să reflectăm la gândirea și trăirea profund creștină a lui Nicolae Petrașcu, care l-a oprit de a face un astfel de gest, în cele mai grele momente de criză sufletească, prin care trecuse la Talpa iadului, la Cazimcă și câte altele pe care nu le
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Românească, întemeietor de familie creștină legionară, om de sudură sufletească, cu soția sa Livia, care i-a întărit curajul de a smulge pe români din indiferență și ignoranță și a le oferi un model de conviețuire socială în duh și trăire creștină. Ce exemplu mai elocvent de românism putem găsi altul decât în cazul celor doi întemeietori de familie legionară? Să îl privim așadar pe Nicolae Petrașcu după bunul lui simț românesc și să îl contemplăm direct pe traiectoria vieții sale
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului experimental sau ale poemului ermetic în proză, de sorginte barbiană. Altoiuri (1976) sondează o problematică mai adâncă și încearcă să depășească nivelul trăirii întâmplătoare pentru a atinge cunoașterea de sine: reflexia dublează de fiecare dată senzația, poezia, totdeauna cu implicații etice, se transformă în document existențial. O schimbare decisivă crede critica a descoperi odată cu Stare de asediu (1983): de la eșantioane ireproșabile formal, dar
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
2000), în care propune, într-un limbaj abstract apropiat de cel al lui Cezar Baltag sau al lui Nichita Stănescu, un exercițiu de purificare prin contemplație, o tentativă de a descifra înțelesurile ultime și de a transcende concretul și propriile trăiri spre a regăsi, dincolo de contingent și temporalitate, sentimentul participării la unitatea primordială a universului. Intitulat cu numele unor graffiti de pe culoarele metroului parizian, volumul Tags (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor) aparține unui autor care caută să controleze rațional, într-o poezie
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
ale altora, și ceva din specificul oltenesc, însă lexicul e sărac, iar sintaxa uneori greoaie, la eșec contribuind și câteva „inovații” în notă modernistă. Mai târziu, experiența acumulată, inclusiv prin tălmăciri din Rilke, Paul Claudel, Apollinaire, îl ajută să dea trăirilor proprii o expresie mai potrivită, ce rămâne totuși insuficient individualizată. SCRIERI: Întoarcere în vreme, Sibiu, 1935. Traduceri: Rainer Maria Rilke, Poeme, Cernăuți, 1938. Repere bibliografice: G. Mac. [George Macovescu], „Întoarcere în vreme”, ADV, 1935, 15 839; Dan C. Pantazescu, „Întoarcere
FONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se sprijină cu nădejde pe vârful copacilor înfipți bine în pământul frământat de sevele vieții. Fiecare tablou parcă se repetă în următorul, dar ,de fapt, nu reprezintă altceva decât cronica continuă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
apărută la Piatra Neamț, lunar, între ianuarie și mai 1925 (cinci numere), apoi la Focșani în ianuarie-februarie 1927 (un număr dublu). Director: Gabriel Drăgan. În Cuvânt înainte se spune că nu sunt agreate literatura și arta „îngâmfate cu «ismuri» șubrede”, ci trăirile autentice, „un prinos al sufletelor ce se încheagă”. Rubrici: „Cronica revistelor”, „Cărți”, „Cronica literară”, „Prin reviste”. Semnează versuri Gabriel Drăgan, Constantin Goran, M. Bantaș, iar proză scrie Ionel Todericiu. Se publică traduceri făcute de Pimen Constantinescu, C. Panait Drăgan. Cu
FREAMATUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287086_a_288415]
-
artistice, istorice și critice (1858), aparține unui om dornic de informare, obstinat în lăcomia lui pentru date de tot soiul și în felul acesta frecvent robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se sprijină cu nădejde pe vârful copacilor înfipți bine în pământul frământat de sevele vieții. Fiecare tablou parcă se repetă în următorul, dar ,de fapt, nu reprezintă altceva decât cronica continuă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
distins cu Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” pe anul 1967. Primul său volum, Hanimore (1969), se înscrie între coordonatele mișcării onirice, aspirând să sondeze lumea din perspectiva irealului și a fantasticului. Astfel, în Catedrala, lumina determină angoasa mistică, populând trăirea cu mii de suferințe ale omenirii, experimentate în același timp și în vis. Să nu uitați vinul de Condado este descrierea și analiza visului unui deținut care își imaginează lumea din afară, iar b Mare, B mic prezintă războiul prin
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
a celebrei scrieri a lui Maimonide, un detaliu interesant prin semnificația sa desacralizatoare fiind momentul în care personajele profanează mâinile bătrânei călăuze. G. este un prozator rafinat, ale cărui personaje își pun întrebări existențiale semnificative, fără ca între materia epică și trăirea psihică să se instaleze vreo falie. Lipsește însă o anume cristalizare a stilului, sesizabil fiind un inventar funcțional limitat pentru construirea situațiilor și a tipurilor, ceea ce dă adesea impresia de redundanță. SCRIERI: Hanimore, București, 1969; Frumos e numai adevărul, București
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
natural accentuând adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
clasici. Poemele resemnării (1940) aduc unele semne ale maturizării poetice, chiar dacă F. nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric. Lumea e privită ca deșertăciune, iar conștientizarea propriei valori nu face decât să-l arunce pe poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
în construcții lirice luminoase, definite prin eleganță și discreție. A doua componentă a piesei, de atribuit lui F., se distinge printr-o redactare spirituală, fluidă, în care cuvintele se adună în ritmuri de cadril galant, mai mult sugerând stările și trăirile decât numindu-le. Lucrarea poate fi inclusă în fondul util al dramaturgiei naționale, chiar dacă paralelismele evidente cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand incomodează uneori. Peste un sfert de secol, o altă piesă, scrisă de această dată în colaborare cu
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
mult, mai ales din literaturile franceză și rusă, uneori în colaborare. Volumul de debut, Non possumus, apărut în 1972, în condiții grafice de excepție, vădește un poet cu o sensibilitate delicată, având pasiunea metaforei șlefuite, îndelung căutate, și ale cărui trăiri tind să confere evenimentului, indiferent dacă acesta este unul important sau banal, o aură de ceremonie, de sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut al misterelor sacre ale iubirii: „Eram utrenia
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
atât de diferit de la una la alta și, totodată, atât de adecvat tematicii abordate. Apropiat frecvent de Antoine de Saint-Exupéry (și datorită similitudinii de destin), prozatorul a alternat lirismul cu scriitura nervoasă, tehnica decupajului cinematografic cu amplitudinea construcției, lăsând impresia trăirii la maximă intensitate. Scrise de cele mai multe ori la persoana întâi, romanele se constituie ca un fel de jurnal unde persoanele și ființele dragi (mama, sora Toia și nelipsitul său prieten credincios - cockerul Tom) se integrează firesc în narațiune, devenind ele
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
combinatorii se apropie de obiectele ready-made ale lui Duchamp și de happening art. Atâta timp cât creația în sine nu se mai poziționează în centrul de interes al autorului, iar instrumentele rudimentare de care acesta se folosește nu fac decât să transpună trăirile autentice ale poetului, activității creatoare înseși i se acordă plusvaloare. Decurg de aici două căi convergente și inevitabil circulare: pe de o parte, opțiunea poeților dadaiști (dar și a celorlalți avangardiști) pentru textele teoretice, manifestele literare care nu numai că
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
care recurge parcă la o disperată încercare de exorcizare. Emoția (înecată imediat în glumă: „Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai de-apoi...”) se transferă aici mai degrabă din „timpul mărturisirii” în „timpul trăirii” decât invers. Cel care își amintește de rugăciunea mamei: „Dumnezeu să te înzilească, Ionică” se teme că are zilele numărate. Amintirile... ar putea fi parodia unor evenimente ulterioare ariei lor de cuprindere: „stropșitul de Ion” și fratele lui mai mic
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune...”, e de căutat în ele tocmai individualul, particularul, irepetabilul, confesiunea, fie ea directă sau deghizată, voluntară ori involuntară (inconștientă). Și, nu în ultimul rând, trăsătura de unire dintre „timpul trăirii” și „timpul mărturisirii”, semnele premonitorii, acele linii tematice, acele motive care alcătuiesc, împreună, în operă și biografie, o unică, inconfundabilă structură. Va rezulta că și-a „introdus” în Amintiri din copilărie nu numai întreaga viață, ci și moartea și viața
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se nasc iubiri purificate de zgura fiziologică, între personaje de o factură deosebită, care evoluează cu oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea ca trăire spirituală, ca lege a combinării armonioase a elementelor apare drept singurul reper ce poate da sens și autenticitate într-o lume în continuă decădere. Evocările vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
și brațul” său. Vlaicu, așadar, îl absolvă pe nesăbuit, pedepsit îndeajuns prin spasmele conștiinței și hărăzit oricum, fiind viță de Basarab, unui destin aparte. Înșirând chinurile și durerile țării urgisite, monologul din final („Chinuri?...”) e o izbucnire nestăvilită a unor trăiri îndelung comprimate. Inexistente în textul de la premieră și în acela al primei ediții, din 1902, aceste versuri de 16 silabe (înrâurire hugoliană) au fost compuse pentru cea de-a doua ediție, probă care a contat mult în „afacerea” tristă a
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
el o existență simultană în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va mai da câteva povestiri satirice, o nuvelă, Boresele din peșteră, în care mediul tradițional al satului de munte este bine surprins, și două
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
psihologică, istorică și, contrapunctic, aură mitică, hieratică, precum în eposul popular. Dramatismul fiind generat mai mult de atmosferă decât de acțiune, cuvintelor, țesute în largi monologuri ori în dialoguri repezi, li se acordă un rol esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]