141,440 matches
-
(în germană "Wolfsschanze", în română "Bârlogul Lupului") a fost principalul cartier general operativ folosit de Adolf Hitler pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Buncărul este situat în provincia istorică a Mazuriei, la 8 kilometri de orașul Ketrzyn din nord-estul Poloniei. Însumând 80 de construcții fortificate, complexul dispunea de un aerodrom anex și acoperea o suprafață de 27 de hectare. Șapte buncăre din
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
în apropiere și de o cale ferată. Hitler a sosit la noul său cartier general în 21 iunie 1941, iar din acest loc, pe care îl considera impenetrabil, urma să conducă forțele armate naziste până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu ieșea decât rar din "bârlog", prudența Führer-ului nu a împiedicat tentativa de asasinat, aproape reușită, din 20 iulie 1944, când un grup de ofițeri a reușit să planteze o bombă în interiorul unei serviete. Aceasta a fost livrată
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
și Auschwitz-ul. Zona a fost supusă unui procedeu de curățare a minelor terestre (peste 54.000 de mine), care a durat până în anul 1955. Ruinele s-au păstrat și astăzi, muzeul deschis reprezentând, tot timpul anului, o amintire sinistră a războiului.
Wilczy Szaniec () [Corola-website/Science/333268_a_334597]
-
o echipă de șase până la opt oameni pentru a o opera: un trăgător, un om care alimentează arma cu muniție, iar ceilalți ajută pentru a transporta arma, muniția și piesele de schimb. Acesta armă a fost folosită de dinainte de Primul Război Mondial și până în anii 1960 și, cu versiuni răcite cu aer, pe mai multe avioane de luptă aliate folosite în Primul Război Mondial.
Mitralieră Vickers () [Corola-website/Science/333254_a_334583]
-
ajută pentru a transporta arma, muniția și piesele de schimb. Acesta armă a fost folosită de dinainte de Primul Război Mondial și până în anii 1960 și, cu versiuni răcite cu aer, pe mai multe avioane de luptă aliate folosite în Primul Război Mondial.
Mitralieră Vickers () [Corola-website/Science/333254_a_334583]
-
Ordinul militar de război Mihai Viteazul a fost înființat de către regele Ferdinand I, prin Înaltul Decret nr. 3240 din 21 decembrie 1916, fiind destinat a răsplăti „"faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului"”. Conform regulamentului ordinului, acesta putea fi
Drapele de luptă decorate cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333241_a_334570]
-
Ordinul militar de război Mihai Viteazul a fost înființat de către regele Ferdinand I, prin Înaltul Decret nr. 3240 din 21 decembrie 1916, fiind destinat a răsplăti „"faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului"”. Conform regulamentului ordinului, acesta putea fi acordat și unităților militare care se distingeau pe front, prin decorarea drapelelor de luptă. În acest mod, un număr de 39 de regimente de diferite arme
Drapele de luptă decorate cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333241_a_334570]
-
acordat și unităților militare care se distingeau pe front, prin decorarea drapelelor de luptă. În acest mod, un număr de 39 de regimente de diferite arme au fost recompensate prin decorarea drapelelor de luptă cu cea mai înaltă decorație de război - Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Decorația se atașa la drapel sub forma unei panglici purtând însemnele specifice ordinului. Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația: Motivația
Drapele de luptă decorate cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333241_a_334570]
-
el este pedepsit imediat cu severitate. La sfârșit, atunci când naratorul se compară cu Isus pe cruce, există de asemenea paralela că acțiunile naratorului vor cauza mai multe vărsări de sânge; la fel cum răstignirea lui Isus a dus la un război care continuă și astăzi. De-a lungul povestirii iese în evidență tema dominării și a asupririi. Naratorul călătorește la Taghaza cu intenția de a-i converti pe localnici la propriile sale convingeri. Odată capturat de trib, naratorul este asuprit fizic
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
Agentura Frontului de Sud, Tr. Borcescu coordona activitatea rezidențelor de spionaj din țările vizate de Agentură - Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Grecia și Turcia, și se ocupa de direcția "Studii" a celor trei școli de agenți de teren ale Frontului. În preajma declanșării războiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit șef al Secretariatului SSI, funcție în care s-a aflat până la 1 decembrie 1941. După această dată este numit șef al Secției Contrainformații, ultima funcție deținută în calitate de militar, activând în această funcție
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
în care acesta precizează anumite amănunte privind distanțarea sa de politica mareșalului Ion Antonescu: Arhivele CNSAS conțin numeroase documente privind activitatea lt.-col. Traian Borcescu în cadrul Serviciului Special de Informații. O notă datând din 27 septembrie 1944, adresată Ministerului de Război, solicită oprirea campaniei de presă contra serviciului, care condusese la arestarea unor agenți și șefi de departamente. Campania începuse în data de 19 septembrie 1944, atunci când Gen. Aurel Aldea, noul ministru de interne, ceruse arestarea tuturor ofițerilor și agenților SSI
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
s-a înrolat în Armata poloneză. A făcut studii de perfecționare în Franța. Evenimentele prin care a trecut W. Anders în perioada septembrie 1939 - august 1942 au fost descrise de el în lucrarea „Bez ostatniego rozdziału" ("Fără ultimul capitol"). În războiul agresiv al URSS împotriva Poloniei din septembrie 1939 W. Anders a fost rănit, arestat și ținut în închisorile din Lvov și Moscova. A fost supus unor interogatorii degradante de către satrapii NKVD-ului. După semnarea Acordului polono-sovietic din iunie 1941 a
Władysław Anders () [Corola-website/Science/333280_a_334609]
-
de la Marea Criza Economică. El a predat timp de un an în Vermont și a condus un centru comunitar din Provincetown, activând, de asemenea, ca secretar executiv al Comisiei pentru Meserii înființate de Franklin Roosevelt. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hapgood a fost angajat de Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea Roșie, si a servit, de asemenea, ca ofițer de legătură între Casă Albă și Oficiul
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea Roșie, si a servit, de asemenea, ca ofițer de legătură între Casă Albă și Oficiul Secretarului de Stat pentru apărare. După război, Hapgood a predat la Colegiul Keystone (1945-1947), Colegiul Springfield (1947-1952), Colegiul de Stat Keene (1956-1966) și Colegiul New England (1966-1967), predând cursuri de istorie americană și universală, antropologie, economie și istoria științei. Hapgood s-a căsătorit cu Tamsin Hughes în
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
disparițiwi dinozaurilor era greșită. Hapgood a petrecut zece ani lucrând cu mediumul Elwood Babbitt (n. 1922) din New England, încercând să intre în contact cu personalități marcante din trecut. Babbitt, un tâmplar pensionar și veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, a studiat spiritismul la Association for Research and Enlightenment a lui Edgar Cayce. Hapgood a înregistrat și transcris un numar de "prelegeri în tranșă" ale lui Babbitt, care pretindea că ar veni de la Isus Cristos, Albert Einstein, Mark Twain
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
a avut loc la începutul Primului Război Mondial, între august și septembrie 1914. A fost acțiunea ce a decurs natural din declarația de război făcută de Rusia Germaniei, dar și o încercare de a concentra atenția militară a germanilor pe Frontul de Est, în condițiile în care pe Frontul de Vest, Franța era presată din ce în ce mai mult de o invazie germană. Deși superioară numeric de
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
ar fi fost o importantă lovitură dată moralului germanilor, dar și un progres în situația strategică de ansamblu, dat fiind că Prusia (inclusiv zona sa de est) fuseseră inima istorică a Imperiului German. Desfășurarea de trupe a germanilor la izbucnirea războiului lăsase doar cele 10 divizii ale Armatei a VIII-a, condusă de generalul în Prusia Orientală, în timp ce rușii au reușit să mobilizeze , condusă de generalul și Armata a II-a, condusă de generalul . Ele au pătruns în Prusia Orientală în
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
fost obligați să se retragă, probabil cu intenția de a încerca oprirea înaintării rusești în Mazuria, sau chiar de a se retrage până pe Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente găzduiesc celebrul Teatro San Carlo, mai micul Teatrino di Corte (recent restaurat), Biblioteca Nazionale Vittorio Emanuele III, un muzeu și birouri, inclusiv pe cele
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Lotului Masacrelor de la Iași, SRI Records, RG 25004M, Reel 47, Dosar 108233, vol. I, p. I.) s-a născut în data de 12 mai 1903, în mun. Râmnicu Vâlcea. Militar de carieră, ofițer de grăniceri, a fost transferat la începutul războiului în cadrele Serviciului Special de Informații, la recomandarea lui Vintilă Ionescu Micandru, și el ofițer de grăniceri, fratele lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr în cadrul SSI. În primăvara anului 1941, mr. Gheorghe Balotescu se afla la
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Informații, orientat spre culegerea informațiilor din Uniunea Sovietică. De asemenea, era și ajutor al rezidentului SSI din Iași, maior Emil Tulbure. Avea în subordinele sale "un număr de cca. 20 oameni instruiți de el, pentru scopuri și misiuni speciale în timpul războiului, care oameni erau încartiruiți la Iași în diferite case". Potrivit unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
unei declarații date după 1944, de colonelul Ioan Lissievici, șef al Secției I informații externe din SSI și al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
al Eșalonului Mobil detașat pe lângă Marele Cartier General pe timpul operațiunilor din Est, maiorii Emil Tulbure și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către sovietici, Gheorghe Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
a României în fața armatelor sovietice, Gheorghe Balotescu, simțindu-se amenințat în noua conjunctură politică, nu a mai întârziat nici o clipă în România și, însoțit de șapte dintre subordonații săi, s-a retras împreună cu trupele Wehrmacht-ului spre apus. Spre sfârșitul războiului se afla în Germania, la München. Ulterior, a format o agenție românească de informații la Karlsruhe, subordonată inițial structurii americane Counter Intelligence Corps (CIC) și apoi, organizației Gehlen. Misiunea acestei agenții consta în a filtra emigrația română de ultimă oră
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
de Est din Tenggara. Olandezii, observând că numărul de exemplare din natură se limitează, au interzis vânătoarea sportivă a acestora și au limitat intens capturarea de varani pentru studii. Studiile asupra varanilor au fost oprite datorită celui de-al doilea Război Mondial, și au fost reluate în anii 1950 și 1960 când au fost au fost examinate comportamentele de hrană și de reproducție ale varanilor, precum și date despre temperatura lor corporală. În aceeași perioadă, a fost desfășurată o expediție pe termen
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]