14,270 matches
-
din italiană. Mackenzie (2006: 109) menționează că explicația lui Burzio nu motivează analiza ergativă. 3.3. Dintre limbile romanice, se constată că numai franceza și italiana mai păstrează concurența auxiliarelor a fi și a avea la perfectul compus, celelalte limbi abandonându-l pe a fi. Pornind de la constatarea că, în limbile în care variația auxiliarelor s-a păstrat, selecția unuia sau a altuia dintre auxiliare nu este sistematică, adică a fi este preferat numai de verbele inacuzative de (schimbare de) localizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să nu-și ia angajamente împotriva Germaniei. Guvernul român a manifestat reticență față de o astfel de propunere, rămânând consecvent sistemelor sale de alianță. În răspunsul transmis la Berlin, la 25 martie 1937, se preciza că România nu înțelege să-și abandoneze nici una din alianțele sale actuale; ar fi dispusă să dea asigurări că nu va lua parte la nici o acțiune îndreptată împotriva Germaniei, dacă aceasta ar „garanta în mod precis și categoric integritatea noastră teritorială”. În condițiile politicii de cedare în fața
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de Vest, a fost întâmpinată cu adevărat ca eliberatoare”. Atunci când Armata Roșie a trecut frontiera, statul polonez nu mai exista de facto și de jure. În fața înaintării armatei germane, guvernul polonez fugise din țară încă din ziua de 16 septembrie, abandonându-și poporul. Încă din anul 1939, Armata Roșie a salvat oamenii de robie fascistă și nimicire și a redobândit legitimitatea istorică”. În fața unor astfel de „argumente” și a altora, pe care nu le reluăm aici, dezbaterea științifică încetează. Problema răspunderilor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pe care le ocupară turcii, mai târziu Ackerman și Chilia, și principii moldoveni au domnit în acest fel asupra țării Moldovei până în momentul când, în 1812, Rusia a ocupat cu forța jumătate din țara moldovenească, pe care Turcia i-a abandonat-o în disprețul capitulațiilor consimțite în secolul XV și XVI. Nu este deci o provincie distinctă, ci jumătatea teritoriului Moldovei cea pe care Rusia și-a însușit-o, acum 106 ani, pentru că nu s-a putut constata niciodată nici cea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a garanta viața, onoarea și averea populației muncitoare și pașnice din această provincie. Apelul acesta adresat României nu putea rămâne fără ecou, chiar din motivul Comunității de rasă, și armata română a venit în ajutorul românilor din Basarabia fără să abandoneze soarta celorlalte populații de origină diferită. Ce este de mirare deci dacă, ulterior, populația Basarabiei a declarat, prin organul reprezentanților săi legali, că preferă ordinea și securitatea în locul anarhiei și că în sfârșit și-a manifestat dorința de a vedea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a fi conștient de propriile sale procese psihice. Introspecția, care este de fapt metoda complementară comprehensiunii (în primul caz este vorba de cunoașterea propriilor mele stări de spirit, pe când în cel de-al doilea caz, de cunoașterea celuilalt), a fost abandonată de către psihologie. Dezvoltarea psihologiei s-a făcut prin utilizarea unor mijloace de cercetare mult mai eficace decât introspecția sau empatia, deși nici aceste mijloace nu se poate spune că sunt prohibite. Alegerea nu se face în mod exclusiv prin jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale de echilibrare. De abia după cel de-al doilea război mondial perspectiva temporalității este reluată în științele sociale occidentale. Teza că orice preocupare pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-un climat teoretic în care termenul de progres era curent. De abia mai târziu a fost pus în circulație termenul de evoluție. Cu toate acestea, nici Marx, nici Engels și nici marxiștii de după ei nu au simțit nevoia să abandoneze termenul de progres în favoarea celui de evoluție. Putem considera de aceea că preferința pentru termenul de „progres” nu este doar lingvistică. Simptomatică este, de asemenea, lipsa de necesitate de a distruge evoluția de progres în funcție de utilizarea a două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest model, orice problemă are pentru decident o singură soluție corectă, și anume soluția cea mai bună pentru condițiile date, restul soluțiilor fiind inadecvate, incorecte. Decizia certă de tip probabilisttc "Decizia certă de tip probabilist" Teoriile actuale ale deciziei au abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă deținem cunoștințele necesare. Modelul laplacean al determinismului presupune la o lume de acest tip: strict determinată și previzibilă, în care probabilitatea are doar un sens pur subiectiv. Știința și filosofia contemporane au abandonat complet o asemenea presupoziție. Lumea nu mai poate fi gândită ca fiind deterministă într-un asemenea sens strict. Stările viitoare ale lumii nu decurg cu necesitate implacabilă din stările actuale. Desigur, nu trăim nici într-o lume complet nedeterministă, aleatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluția cea mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia luată este, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente, cea mai bună posibil, modelul analizat aici abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate observa, nu asigură în nici un sens optimalitate, ci doar tind către aproximarea ei. Metodele analitice clasice sunt aplicabile doar în condițiile în care imaginea cognitivă, chiar dacă incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele devin inoperante. Metodele analitice actuale, abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Semnificativ, astfel, este că ele nu au nici o ezitare de a copia (sau împrumuta) metodele noi când le poate observa în funcțiune. De aici și interpretarea pe care o dă Nadel puterii tradiției. Ea înseamnă în fapt „frica de a abandona rutina sigură pentru riscurile asociate cu metodele neexperimentate” (Nadel, 1968, p. 403). Este clar că Nadel descrie aici în termeni foarte clari tradiția colectivităților arhaice ca pe o variantă a strategiei satisfăcătorului. Prezența plusvalorii în complexul tradiției apare cu claritate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale aplicate din lumea contemporană. Virgil Măgureanu: După 1989, deși cu oarecare ezitări, cercetarea sociologică din România s-a integrat firesc În câmpul normal al disciplinei, contactele imediate și diversificate cu Occidentul având un rol important. Paradigma marxistă a fost abandonată - de altfel, recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările „marxiste” au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
monografii ale unui proces de industrializare/urbanizare. În acest context, s-au practicat și studii de caz cu un dublu obiectiv: să se identifice tendințe mai generale și să sprijine procesul de schimbare/dezvoltare. Treptat, metodologia cercetării monografice a fost abandonată. Ipoteza 9: Abordarea reformatoare a sociologiei s-a desfășurat pe două direcții: accentul pe cercetarea empirică și exemplaritatea modelelor occidentale. Prima direcție a promovării reformei a constat În accentuarea importanței cercetării empirice. Sociologia a Încercat să devină un important producător
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei generații; alții extind această durată la treizeci de ani, argumentând prin faptul că primii treizeci de ani sunt anii de formare, că vârsta creativă a unui individ Începe, În medie, la 30 de ani și că viața publică se abandonează la 60 de ani. Remarcând faptul că majoritatea cercetătorilor comit eroarea de a gândi că nu există o problemă reală a generațiilor decât dacă suntem În măsură să punem În evidență un ritm al generațiilor cu intervale temporale fixate o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sine a unei persoane sau a comportamentului său, dacă este activ public și solicită efort. Rezultatele uimitoare obținute de militarii chinezi prin fololosirea acestui procedeu asupra prizonierilor de război sunt grăitoare În acest sens. Robert B. Cialdini ne sfătuiește să abandonăm ,,pilotul automat” folosit În analizarea situațiilor și să cercetăm personal și În detaliu argumentele pro și contra ale unei probleme pentru cotracararea cu succes a acțiunii regulii consecvenței. În al patrulea capitol autorul face referire la principiul dovezii sociale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
empirice care demonstrează că primii 20 de ani sunt pentru formare, că perioada creativă a individului nu Începe În medie decât la această vârstă (urmată, În paralel, de formarea continuă sub forma educației permanente a adulților) și că el va abandona viața publică la 60 de ani. O generație apare la fiecare douăzeci de ani și ea durează patruzeci de ani, ceea ce antrenează coexistența mai multor generații (cel puțin patru, dacă nu sunt luate În considerare decât cele care ating o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
și piardă în fapt orice rol social și, ca atare, obiectivitatea, devenind simplă convingere a unui individ sau a unui grup. Or, realitatea din terenul extra-european, ba chiar și european, contrazice diagnosticul de extincție a religiei. Fără ca expresia să fie abandonată, specialiștii se referă astăzi din ce în ce mai apăsat la vitalitatea religiilor, capabile să reacționeze creator la delocalizările pricinuite de globalizare, să ofere sens individului și comunităților pe drumul traumatizant al modernizării. Potrivit lui Clifford Geerz, atenția cercetătorilor trebuie să se îndrepte astăzi către
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul diferit se corelează cu o identitate a depășirii și a completitudinii persoanei, cu o identitate dinamică. Ea se leagă strîns, pentru André Scrima, de tema itineranței, a trecerii, a călătorului spiritual care, abandonînd mărcile identității statice, tinde spre acea completitudine echivalentă cu trecerea la limită a persoanei, atrasă de plenitudinea, liberă de condiționări, a divinului. în cazul religios, tema întîlnirii cu celălalt se pune simultan de la o înălțime polară și cu exigența practică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija exclusivă pentru mîntuirea personală i se par lui Berdiaev la fel de adaptate la regimul mundan ca religia oficială. Regimul acestei lumi nu e așadar abandonat și nici doar combătut. Categoriile lui apăsătoare trebuie topite prin înnoirea conștiințelor, în care se face loc și care fac astfel loc unei lumi dumnezeiesc umane. Simone Weil caracterizează regimul lumii ca pe o țesătură strînsă, înrobitoare, de legi ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
normă pentru raportul dintre autoritatea spirituală și puterea temporală. Or, autoritatea spirituală consimte, în acest model, să nu aibă o expansiune nelimitată, să nu înglobeze toate aspectele realului, ci să lase un vid, semnificîndu-și astfel menirea supranaturală. Totuși, în Occidentul abandonat de Bizanț, Biserica va avea de asigurat, pe lîngă funcția spirituală, și pe cea de organizare socioculturală a unei noi civilizații creștine. întîi nevoită din rațiuni istorice, iar apoi ispitită să preia atribute ale puterii temporale, Biserica se lasă treptat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de administrația cel mai puțin transparentă din istoria Canadei (Martin, 2010), a făcut ca interesul lui Manning pentru democrația directă să scadă considerabil. Pe scurt, moștenirea Partidului Reformei, care milita pentru măsuri excepționale menite să amplifice voința poporului, a fost abandonată, cel puțin la nivelul politicii naționale. Însă, la nivelul provinciilor, moștenirea Partidului Reformei a îmbrăcat o altă formă. Provincia Columbia Britanică a fost singura în care entuziasmul Reformiștilor pentru democrația directă a căpătat o formă juridică și a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și anume că parlamentul reprezintă un obstacol în calea adevăratei democrații, sugerează o clară tendință plebiscitară. Atitudinile critice față de sistemul de reprezentare canadian, prezente în discursul Reformiștilor, indică o linie directă între aceștia și actualul guvern conservator. Partidul Conservator a abandonat recursul populist la mecanismele plebiscitare, anti-reprezentative, dar a reținut în discursul său o anumită critică a instituțiilor de reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată că aceștia erau mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]