14,359 matches
-
formației Paganize, formație din care face parte și în prezent. În 2008 Trym a colaborat ca membru temporar cu formația Abigail Williams. Trym Torșon este patronul unui salon de tatuaje din Notodden. De curand Trym s-a aventurat în industria cinematografică, fiind atras în acest domeniu de Stacy Paul Rugely, un bun prieten de-al său. În cursul anului 2012 Trym a început filmările pentru thriller-ul "Behind Hidden Masks", preconizat a avea premieră în noiembrie 2013; în acest film Trym
Trym Torson () [Corola-website/Science/328150_a_329479]
-
mai periculoasă armă: o blondă platinată. Ca răspuns la această invazie, Leana organizează o nuntă la care participă, ca invitat de onoare, popularul grup «Vacanța Mare» de la Pro Tv. Record de trivialitate și joasă ținută, estetică și tehnică, în comedia cinematografică românească, glumiță în care Leana țipă cât o țin bojocii, Garcea «se ușurează» aspersorizat, se schimonosește ca la circ și mârâie ca la menajerie, și toți ceilalți interpreți se încurajează unii pe alții cu îndemnul: «Bagă poanta!...» Câteva rare săgeți
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
(în ) este un film de aventuri franco-român din 1967, regizat de Bernard Borderie și Petre „Pitt” Popescu. El a fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Franco-London Film (Franța). Acțiunea filmului se petrece în Italia, în timpul primelor campanii napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Rătăciți de restul regimentului, șapte soldați francezi ajutați de o fermecătoare fiică de nobil italian reușesc să
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
scrise de Cécil Saint-Laurent, traducerea și adaptarea lor pentru varianta românească fiind realizate de Alexandru Struțeanu. Reprezentanții companiei franceze Franco-London Film (Henry Deutschmeister, Hélène Dassonville și Pierre Cabaud) au încheiat la 2 iulie 1965 un acord de coproducție cu Studioul Cinematografic București. Filmul avea denumirea provizorie „Les Déguenilles”/„Zdrențăroșii” și urma a fi realizat de regizorul francez Christian Jaque. Dintr-un motiv necunoscut, Bernard Borderie a fost desemnat la 12 decembrie 1965 ca regizor al filmului. Filmările au avut loc în
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
cuplu alcătuit din Draga Olteanu-Matei și Marin Moraru, care să confere filmului o latură umoristică. Filmul a intrat în faza de producție la 22 noiembrie 1976, purtând titlul inițial „Iarna bărbaților”. El a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Filmările au durat 35 de zile și s-au desfășurat în perioada 31 ianuarie - 8 aprilie 1977, ele având loc în satul Purcăreni din județul Brașov. Genericul animat a fost conceput și desenat de Florica Vintilă. Regizor secund a
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
film cu lumini și umbre de viață”, „o proză substanțială, cu personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente psihologice în investigarea universului intim al doctorului Palaloga, eroul povestirii cinematografice”. Criticul aducea elogii filmului, lăudând firul său psihologic și personajele „atașante” create de Irina Petrescu, Iurie Darie și Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
salvat. Geamantanul ajunge la Mihai. În timp ce tânărul se plimbă cu Nina pe esplanada de la Soci, geamantanul se deschide, iar spectatorii văd că în el nu are decât un carton cu inscripția SFÎRȘIT. "" a fost o coproducție româno-sovietică realizată de Studioul Cinematografic București din România și studioul Mosfilm din URSS. Scenariul a fost scris de Francisc Munteanu și Boris Laskin. Filmul a fost realizat pentru a omagia personalitatea cântărețului Dan Spătaru, care era atunci în mare vogă. Regizor principal a fost Francisc
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
ce naviga pe Marea Neagră. Complexitatea filmărilor a impus o echipă tehnică extinsă formată atât din personal român, cât și sovietic. Actorii reuniți pentru a juca în film făceau parte dintre prietenii lui Dan Spătaru și știau de la început că producția cinematografică îl va avea ca erou pe cântăreț. Într-un interviu din 2007, Emil Hossu afirma următoarele: "„Filmul a fost creat pentru personalitatea care era cântărețul și a reunit o strânsă gașcă de actori. O gașcă de prieteni cu aceeași mentalitate
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
(n. 12 august 1933, București - d. 19 iunie 2001, București) a fost un actor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Ion Șahighian. A activat ca actor la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț (1959-1960), Teatrul Național din Craiova (1960-1961), Teatrul de Comedie și Teatrul Ion Creangă din București (1961-1966) și din nou la Teatrul Național din
Nae Gheorghe Mazilu () [Corola-website/Science/328381_a_329710]
-
2008), "" a avut o întâmpinare cel mult împărțită din partea criticii. Critica Iulia Blaga opinează că regizorul își caută încă stilul, riscând să dea aici un exemplu de manierism al stilului minimalist. Ea critică regizorul filmului, pentru ritmul și construcția tensiunii cinematografice. Compară "Principii de viață" cu "Felicia, înainte de toate" (2009), care reprezintă debutul regizoral al scenografului ambelor filme, Răzvan Rădulescu. Criticul de film Lucian Maier descrie filmul ca „lipsit de naturalețe” și de viață, găsind cusur în faptul că „e cusut
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
(n. 21 mai 1902, Brăila, România - d. 20 februarie 1969, Paris) a fost un producător francez de filme. a condus timp de 20 de ani compania de producție cinematografică Franco-London-Films. El a fost vicepreședinte al juriului Festivalului Internațional de Film de la Cannes din 1962. Difuzarea filmului "Haiducii" în străinătate a fost încredințată în 1966, prin contract, societății franceze Franco-London Film, reprezentată de Henry Deutschmeister. Contractul prevedea o durată de
Henry Deutschmeister () [Corola-website/Science/327565_a_328894]
-
fost scris de Titus Popovici și Mircea Cornișteanu, după o idee a lui Andrei Blaier. Acesta a fost filmul de debut în scenaristică al lui Mircea Cornișteanu. Filmul a fost produs de Studioul de creație „Profilm” și realizat în Studioul Cinematografic București. Regizori secunzi au fost Mona Segall Rotaru și Vilma Stan, iar filmările combinate au fost realizate de Nora Irimescu. Filmul "" a fost vizionat de 72.560 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
Rămășagul este un film românesc din 1985, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică liberă a basmului „Punguța cu doi bani” (publicată pentru prima oară în „Convorbiri literare” nr. 10 din 1 ianuarie 1876) de Ion Creangă. El combină tehnica filmului cu actori și desenele animate. Rolurile principale sunt interpretate de Draga Olteanu-Matei, Ion
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
unde-l va bate „de-i sar capacele”. Scenariul filmului a fost scris de Ion Popescu-Gopo, el fiind o adaptare liberă a basmului „Punguța cu doi bani” (1876) de Ion Creangă. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Imaginea și efectele speciale au fost realizate de operatorul Alecu Popescu, fratele regizorului. Regizor secund a fost Emil Slotea. Desenele animate au fost realizate de studioul Animafilm, animatori fiind Mica Boroghină, Constantin Crîșmărel, Anita Ionescu și Pierette Atanasiu. Sculptura
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
propriilor afirmații, regizorul Gheorghe Vitanidis ar fi dorit să realizeze încă din 1953 un film despre viața lui Ciprian Porumbescu, în care să evoce personalitatea artistului-patriot. El a scris scenariul acestui film pe care l-a prezentat pentru analiză Studioului Cinematografic București. Fiind primită aprobarea studioului, filmul a intrat în faza de producție în martie 1972. Au fost căutate cele mai potrivite locații de filmare, s-au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
au realizat și avizat schițele de decor și s-au început probele pentru selectarea actorilor. Filmările au avut loc în perioada mai - septembrie 1972 la Stupca, Brașov, București, Buftea și Putna. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu participarea Conservatorului Ciprian Porumbescu din București și cu concursul autorităților administrative din județele Suceava și Brașov. La realizarea filmului a colaborat Viorel Cosma pe post de consilier istoric. Rolul principal a fost interpretat de tânărul debutant Vlad Rădescu
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
concursul autorităților administrative din județele Suceava și Brașov. La realizarea filmului a colaborat Viorel Cosma pe post de consilier istoric. Rolul principal a fost interpretat de tânărul debutant Vlad Rădescu, student în anul I la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Printre actorii care au fost în probe la acest film s-a aflat și Elvira Godeanu. Rolul lăutarului Grigore Vindereu a fost încredințat de regizor cântărețului de muzică populară Aurel Tudose (născut la 28 iulie 1941 în satul
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
5 dosare au fost intentate pe numele administratorilor sitului. Pe site apar din când în când articole de promovare a „tinerelor talente”; datorită acestora s-a lansat și a devenit cunoscută formația Carla's Dreams și a devenit popular studioul cinematografic CAF Films. În iulie 2013, situl era cel mai vizitat blog din Republica Moldova și al optulea cel mai de succes site creat în țară. Către decembrie 2016, popularitatea situl a scăzut semnificativ, acesta regăsindu-se pe poziția 100 în clasamentul
Muligambia () [Corola-website/Science/327608_a_328937]
-
fost scris de Mircea Veroiu, fiind inspirat din romanul " Femeia în roșu" de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș. Dialogurile în limba engleză au fost traduse de Călin Coțoiu. Filmul a fost produs de Studioul Patru Profilm și Studioul Cinematografic București, fiind turnat pe platourile de la Buftea. O parte din cadre au fost filmate la Timișoara. Scenele a căror acțiune se petrece în America anilor '20-'30 au fost filmate pe peliculă alb-negru, iar celelalte pe peliculă color. Regizori secunzi
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
a intrat în faza de producție la 8 octombrie 1973. Filmările au început la 1 martie 1974 și s-au desfășurat în București și Comana, fiind finalizate la 17 iunie 1974. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Ministerului Apărării Naționale. Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Pe post de consilieri au fost folosiți col. Ilie Petre și colonelul în rezervă Costache Mîndru. Consilier de lupte a fost cascadorul Szabolcs Cseh, fără a fi creditat
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
este un film de comedie românesc din 1979, regizat de Haralambie Boroș. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Coca Andronescu și Nae Roman. Această producție cinematografică este alcătuită din conversațiile unor călători cinefili în drum spre studiourile cinematografice de la Buftea, întrerupte de prezentarea mai multor secvențe din filmele românești din perioada 1927-1977. Secvențele de legătură reprezintă aproximativ 40% din lungimea totală a filmului. Pe platoul de
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
românesc din 1979, regizat de Haralambie Boroș. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Coca Andronescu și Nae Roman. Această producție cinematografică este alcătuită din conversațiile unor călători cinefili în drum spre studiourile cinematografice de la Buftea, întrerupte de prezentarea mai multor secvențe din filmele românești din perioada 1927-1977. Secvențele de legătură reprezintă aproximativ 40% din lungimea totală a filmului. Pe platoul de filmare de la Buftea, un regizor (interpretat de Dem Rădulescu) încearcă să filmeze
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
toată lumea. Actorii spun că s-au amuzat în timpul călătoriei, dar rămân surprinși să vadă că doar fetiței i se cer autografe. La final, Dem Rădulescu calcă pe o coajă de banană, moment în care filmul se termină. Centrul de Producție Cinematografică București a propus spre aprobare C.C.E.S. (Consiliul Culturii și Educației Socialiste) la 14 iunie 1978 un proiect de rezervă intitulat „Și totuși, comedia”, prin care se intenționa aniversarea a 50 de ani de comedie românească. El urma să fie produs
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
1978. Operatorul Alexandru David a avut un rol secundar la realizarea acestui film, el filmând doar secvențele de legătură: conversația unor călători cinefili aflați într-un tren care mergea la Buftea. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Arhivei Naționale de Filme. Lungimea sa a fost de 975 metri utili de peliculă. Regizor secund a fost Edith Mandel, iar consultant CFR ing. Radu Teodorescu. Copia standard a fost definitivată la 28 decembrie 1978. Cheltuielile de
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
Într-un articol publicat în 1979 în revista Cinema, criticul Eva Sârbu remarca acid că secvențele selectate de producătorii acestui film demonstrează slaba calitate a filmelor românești de comedie: "„Scotocind și scormonind în 30, 40, 50 de ani de comedie cinematografică, autorii abia de reușesc să scoată o oră și jumătate de zâmbete, presărate cu două-trei hohote. Să fie vina autorilor? A selecției lor? „Expresul de Buftea” scoate la iveală, voit-nevoit, nu lipsa comicului din comediile noastre, cu puținătatea lui. Să
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]