14,107 matches
-
unele guverne au interzis această comemorare. În anul 1930, Ashura a fost interzisă de către Reza Shah în Iran, iar în timpul regimului lui Saddam Hussein a fost văzută ca o amenințare și interzisă pentru mai mulți ani. Diferența de opinie în ceea ce privește credincioșii celor două comunități, șiiții și sunniții, este recunoscută la nivelul întregii lumi musulmane. Astfel, în momentul în care în unele țări există mase semnificative de partizani ai ambelor grupări, de cele mai multe ori, celebrarea Ashurei se soldează cu violență.
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
ridică brațele în lateral, dreapta cu palma în sus spre cer, cealaltă, stânga, este îndreptată cu fața către pamânt. Cele patru stări de pace (acompaniate și de saluturi care punctează aceste stări) sunt reprezentări ale călătoriei spirituale prin care orice credincios trece. Prima este reprezentarea recunoașterii lui Dumnezeu, a doua este recunoașterea existenței în uniune, a treia reprezintă extazul pe care cineva îl trăiește în totală abandonare și a patra, unde Șeicul participă în dans,este simbolul stării de pace a
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
la dorințele naturale, să-și elimine însușirile umane, să renunțe la motivele egoiste, să-și cultive calitățile spirituale, să se dedice adevăratei cunoașteri, să facă tot ce poate în căutarea eternității, să dorescă binele întregii comunități, să fie cu adevărat credincios lui Dumnezeu, și să îl urmeze pe în ceea ce privește Shari’a”. „Trebuie să știi că tu ești ascuns de El de tine însuți și că nu-L vei atinge prin tine însuți, ci Îl vei atinge prin El” Aceasta anihilare începe
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
scria pentru un grup specific al elitei spirituale pe care el a descris-o anterior. Elita la care se referă sunt cei aleși, sau „un grup strâns legat de frați spirituali pe care Junaid îi desemnează prin expresii ca „aleșii credincioșilor” sau „cei puri”. Aceștia au jucat un rol important în comunitatea credincioșilor...” . Intransigența lui Junaid era cunoscută și este exprimată și de următoarea povestire: Un om care tocmai s-a întors din pelerinaj a venit la Junaid. Acesta l-a
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
descris-o anterior. Elita la care se referă sunt cei aleși, sau „un grup strâns legat de frați spirituali pe care Junaid îi desemnează prin expresii ca „aleșii credincioșilor” sau „cei puri”. Aceștia au jucat un rol important în comunitatea credincioșilor...” . Intransigența lui Junaid era cunoscută și este exprimată și de următoarea povestire: Un om care tocmai s-a întors din pelerinaj a venit la Junaid. Acesta l-a întrebat: „Din momentul când ai plecat pentru prima dată de acasă în
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
al Islamului precum în alte școli Islamice, ci mai degrabă fundația pe care se sprijină cei șapte stâlpi. Recitarea Shahadei "(La ilaha illa Allah wa Muhammadun rasulu l-Lah)" „Nu există dumnezeu în afară de Dumnezeu iar Mohammed este profetul Lui” confirmă apartenența credinciosului la Islam. Șiiții (Naziriții inclusiv) adaugă "wa 'Aliyun wali Allah" (), „iar Ali este gardianul [trimis] de Allah” la sfârșitul Shahadei. Cei șapte stâlpi sunt următorii: Prințul Shah Karim Al Hussaini Aga Khan (IV) (Persană: شاه کریم حسینی، آقاخان چهارم) (Urdu
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
care va răspândi credința până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii (este vorba de al doilea calif - concept diferit față de accepțiunea obișnuită a cuvântului - al comunității Aḥmadiyya) Autor al multor cărți și articole, Ġulăm Aḥmad a publicat cartea socotită de credincioși drept magnum opus, în cinci tomuri, Dovezi în favoarea Aḥmadiyya, între 1880 și 1905 În 1885 răspândește 20000 de còpii ale unui manifest unde se proclamă mujaddid, id est reformatorul epocii (odată la fiecare secol, conform tradției islamice ) și unde invită
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
o personalitate de seamă din lumea islamică actuală cu rol semnificativ în promovarea păcii mondiale, aceasta în ciuda unor atrocități pe care comunitatea le-a avut de îndurat, cum ar fi atentatul din Lahore, din 2010, cânde au murit 86 de credincioși . Ahmadiyya nu diferă în ceea ce privește temelile ei religioase, și anume cei cinci stâlpi ai credinței și ’Arkănu-l-’Īmăn (tawḥīd -unicitatea lui Dumnezeu, credința în îngeri, în scripturi sfinte, în profeți, în Ziua de Apoi și în qadar, soartă sau predestinare, în
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
erau făcute din aur, așa cum a promis Allah Preaînaltul: „Noi ți-am dat ție [Al-Kawthar] prisosință. Deci împlinește rugăciunea pentru Domnul Tău și jertfește! Cel ce te urăște va fi fără copii!” (Sura Al-Kawthar: 1-3). A văzut, de asemenea, casele credincioșilor în Rai. El a spus că locuințele sunt construite din cărămizi de aur și argint, cimentul cu care sunt unite este făcut din mosc pur și podelele sunt pavate cu perle. Profetul a fost întrebat odată care este nivelul cel
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
precreștină, cultul lui Dionysos la greci, cultul lui Bachus la romani. Așadar, după islamizarea persanilor, acest cult al vinului va transpare, sublimat, doar ca esență, în zona misticii grație și descrierii oferite de Coran. Vinul înseamnă dragoste și bucurie. Adevărații credincioși sunt beți de vinul dragostei divine. Vinul îl eliberează pe băutor de cătușele legalismului și ale convențiilor, căci el este, în calitatea sa de băutură paradisiacă, o emanație divină care iradiază din formă în formă, un simbol al dragostei supreme
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
lângă ea se află o casă parohială cu o curte. Este una dintre cele mai cunoscute biserici romano-catolice din București. Biserica a fost consacrată de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, la 2 iulie 1916; au fost prezenți canonicii și preoții, binefăcătorii și credincioșii, împreună cu Ambasadorul Regatului Italiei la București, baronul Fasciotti. Parohia a avut ca prim paroh pe pr. Antonio Mantica, urmat de pr. Clemente Gatti, pr. rector Francesco Molinari, Mons. Vittorio Blasutti, pr. rector Lazarin Belizarie, pr. rector Colombo Graziano, PS Cornel
Biserica italiană din București () [Corola-website/Science/333773_a_335102]
-
și s-a pictat integral în tehnică fresco. La încheierea acestui ciclu de lucrări care au durat până în anul 1998, sfanțul locaș a fost resfințit de către Prea Sfințitul Episcop Eftimie împreună cu un sobor de preoți, participând o mare mulțime de credincioși. Acest mare eveniment pentru parohia noastră a avut loc pe data de 8 noiembrie 1998, biserica noastră primind că ocrotitori și pe Sf. Arh. Mihail și Gavril. Pe o perioadă de mai bine de 150 ani a trăit și locuit
Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Miron Costin () [Corola-website/Science/333792_a_335121]
-
avut loc la 3 august 1938 sub președinția Î.P.S. Efrem. Acest nume mănăstirea l-a purtat până după război. La 2 iulie 1959, mănăstirea, după o confruntare violentă de zece zile, a fost închisă. Împotriva viețuitoarelor mănăstirii, susținute de credincioșii din localitate și din satele vecine, au fost aduși 500 de milițieni și ostași înarmați. în urma confruntării a fost ucis Simion David, iar llarion Mocreac, Dionisie Danița și Gheorghe Porcari, grav răniți. Mai apoi opt persoane au fost condamnate la
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
fost impuse să lucreze pe câmpurile colhozului. La împlinirea vremurilor de ispită, în 1989, odată cu colapsul ideologiei comuniste, s-au împlinit și așteptările celor ce au păstrat în inimi credința creștină ortodoxă - mănăstirile și bisericile au început să fie întoarse credincioșilor. și-a reînceput viața monahală prin restaurarea bisericii de iarnă de către călugărițe și credincioșii din localitate sub îndrumările egumenei Eustafia, numită ulterior stareță. în anul 1990 mănăstirea a fost reînregistrată oficial, având deja peste 70 de viețuitoare, iar în anul
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
odată cu colapsul ideologiei comuniste, s-au împlinit și așteptările celor ce au păstrat în inimi credința creștină ortodoxă - mănăstirile și bisericile au început să fie întoarse credincioșilor. și-a reînceput viața monahală prin restaurarea bisericii de iarnă de către călugărițe și credincioșii din localitate sub îndrumările egumenei Eustafia, numită ulterior stareță. în anul 1990 mănăstirea a fost reînregistrată oficial, având deja peste 70 de viețuitoare, iar în anul 1994 a fost sfințită biserica de vară.
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
Gyr și Alexandru Ghica. Această Mărturisire de credință a fost dublată de un apel către foștii camarazi și membri ai Mișcării Legionare în care se arăta că, fiind „...monarhiști prin plămada noastră sufletească, carliști prin frământările noastre de la 1927, slujitori credincioși ai Majestății Sale Regelui Carol al II-lea...”, foștii legionari sunt chemați „...la cea mai sfântă dintre datorii: aceea de a așeza mai presus de orice, interesele și destinele Patriei și a Tronului nostru românesc”(citat în . Scopul acestei declarații
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
a explica miracolele în mod științific sau rațional erau batjocorite chiar la tranziția dintre secolele XIX și XX. Credința în autenticitatea istorică a miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
mod științific sau rațional erau batjocorite chiar la tranziția dintre secolele XIX și XX. Credința în autenticitatea istorică a miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
fi Marcus Borg, John Dominic Crossan, John Shelby Spong, Karen Armstrong și Scotty McLennan. Ei au găsit susținere, la fel cum odinioară o găsise modernismul, în bisericile protestante "mainline", care erau în declin din punct de vedere al numărului de credincioși. Creștinismul liberal din SUA a înregistrat un declin al numărului de membri de 70%—de la 40% din populația creștină americană la 12%—între 1930 și 2010. În acest timp evanghelicii au crescut mult, iar Biserica Catolică a crescut în mod
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
religioasă pentru cor și soliști, pe textul tradițional al liturghiei catolice care se cântă, cu sau fără acompaniament instrumental, în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei. Etimologic, termenul misă provine din , însemnând „trimitere” și se referă la forma obișnuită de trimitere a credincioșilor la sfârșitul celebrării liturghiei în limba latină, "Íte, míssa est" (Mergeți, Liturghia s-a sfârșit). Termenul latin "míssa" a însemnat inițial trimiterea catecumenilor după Liturghia Cuvântului, apoi, începând din sec. al V-lea, trimiterea credincioșilor la terminarea celebrării Liturghiei. Sub
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]
-
forma obișnuită de trimitere a credincioșilor la sfârșitul celebrării liturghiei în limba latină, "Íte, míssa est" (Mergeți, Liturghia s-a sfârșit). Termenul latin "míssa" a însemnat inițial trimiterea catecumenilor după Liturghia Cuvântului, apoi, începând din sec. al V-lea, trimiterea credincioșilor la terminarea celebrării Liturghiei. Sub numele de misă au fost compuse, începând din sec. al XIII-lea, numeroase opere vocale a capella destinate să ilustreze textele liturgice. Printre compozitorii celebri de mise amintim pe Guillaume de Machaut, Guillaume Dufay, Johannes
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]
-
de Panteonul din Roma și consolidată prin amplasarea pe un soclu larg. 15 pași au fost necesari pentru a ajunge la intrarea bisericii, o trimitere directă la Templul din Ierusalim și în conformitate cu propria filozofie religioasă a lui Palladio că "ascensiunea (credincioșilor) va fi treptată, astfel încât escaladarea va aduce mai mult devotament". Piatra de temelie a fost pusă de Patriarhul Veneției Giovanni Trevisano la 3 mai 1577, iar clădirea a fost sfințită în 1592. La solicitările urgente ale Papei Grigore al XIII
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
pentru scaunul din Mainz ar fi trebuit să supraliciteze pentru poziție. Supusul Martin Luther al lui Johann Friedrich l-a convins pe Elector să respingă indulgențele. Astfel, finanțarea investiției și îndeplinirea contractelor de credit au depins de vânzarea de indulgențe credincioșilor catolici din Brandenburg. Joachim Hector nu a semnat acest pact. Prima soție a lui Joachim Hector, Magdalena, a murit în 1534, iar în 1535 el s-a căsătorit cu Hedwig a Poloniei, fiica lui Sigismund I al Poloniei și a
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
sprijină o arcadă și cu balcoane pe trei laturi, a fost zugrăvit de un pictor adus de la Muntele Athos, Aghiograf. Imaginile deteriorate de timp au fost înlocuite după 1984. Scările și pavimentul au fost lucrate din marmură adusă din Grecia. Credincioșii au adus de-a lungul anilor, costisitoare obiecte de cult, achiziționate de la Constantinopol și Veneția, pe care le-au donat bisericii. În anul 1897 se efectuează primele reparații. Între 1922-1924 se zidesc cele patru ferestre de pe latura nordică, deși ancadramentele
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
Îngerul păzitor apare în tradiția creștină ca fiind un înger dat omului la botez cu menirea de a-l păzi pe credincios în chip nevăzut de ispitele diavolului, de căderi în tot felul de păcate, de a-l călăuzi pe calea Bisericii, a pocăinței și a rugăciunii, de a-l mângâia în necazurile vieții și de a-l îndemna prin gând la
Înger păzitor () [Corola-website/Science/334868_a_336197]