14,718 matches
-
din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra 1304 de locuitori (670 bărbați și 634 femei), funcționau: o școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, telefon, primărie, post de jandarmi. Dicționar statistica al Basarabiei. p. 160-161. La recensământul din 1930 populația satului a fost de 1721 de locuitori, inclusiv 1696 români, 8 ruși și ucraineni, 17 - bulgari, evrei, găgăuzi. În cel de-al doilea deceniu a administrației românești în Brînza funcționau
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Tartaul este o localitate-centru de comună în Raionul Cantemir, Republica Moldova. În Dicționarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figurează cu denumirea Tartaul de Larga și se spune că este întemeiat de tătari în anul 1723 pe regiune de colină cu dealurile Mihăiloaia, Tartaul și Nucilor. Este cunoscut faptul că teritoriul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
suprafața de 1050 ha, au fost sădite în anii 50 ai secolului XX. De asemenea artificial este și lacul situat la nord în sat, a cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
populația satului Mașcăuți a fost estimată la 2.914 de suflete și 469 case. Conform datelor recensământului din anul 1994 populația satului este constituită de 4.274 persoane, dintre care 2.036 bărbați și 2.283 femei, date sustrase din Dicționarul statistic al Moldovei, vol.II, Chișinău. În anul 2004 a avut loc cel mai complex recensământ al populației și locuințelor din Republica Moldova, iar la Mașcăuți la acea dată existau 230 de gospodării și o populație de 4.250 dintre care
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
sînt foarte apreciate de specialiștii în construcții. Vara satul abia se vede din verdeața livezilor și a viilor, care au fost întotdeauna mândria jăvrinenilor. O pădure cu copaci seculari e situată la margine de sat. În lucrarea lui Zamfir Arbore „Dicționarul geografic al Basarabiei” se menționează: „Jăvreni, sat în județul Orhei, plasa Criuleni, așezat pe partea dreaptă a văii Răutului, spre sud de Răculești. Are 152 de case, cu o populație de 790 suflete, biserică, 220 de vite mari. Sînt multe
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
vatra satului. În structura pedologică predomină cernoziomurile, cele mai fertile soluri. Cernoziomul este reprezentat prin 3 subtipuri: argiloiluvial, răspândit la altitudini de peste 190 m; levigat și tipic. În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha. Conform Dicționarului statistic al Basarabiei, editat la 1923, satul Baraboi a fost inființat în 1823, dată care figurează într-o serie de publicații aparute ulterior. Totodată, se constată că în acele vremuri nu este consemnată existența în anii ’20 - ’30 ai secolului
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
Focșa și Ioan Spijavca. Într-un tablou de școli primare și medii din județul Bălți, întocmit la 20 aprilie 1920, se arata că în satul Baraboi funcționau 2 școli primare (nr.1 și nr.2) și o școală medie. În Dicționarul Statistic al Basarabiei din 1923 în Baraboi sunt menționate: cooperativa de consum “Furnica”, înființată în 1917, poștă rurală, primări, 3 cîrciume. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929 intervin unele modificări în structura administrației publice locale, potrivit cărora localității Baraboi
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
sunt menționate în lucrările lui Berg S.,"Basarabia.Țara.Oameni.Gospodarie", Petersburg 1918; Soroca T.,"Geografia Guberniei Basarabia" Chișinău 1878; Butovici V.,"Materiale pentru harta etnografica a Guberniei Basarabia"; Berg L."Populația Basarabiei, componența etnică și numărul ei", Petersburg 1923; "Dicționarul statistic al Basarabiei", Chișinău 1923. O importantă sursă istoriografică reprezintă și lucrarea lui Zamfir Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică, dar cele mai sigure dovezi și argumente istorice sunt prezente în numărul mare de dosare
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
strajori". Dealul din nord-est are o înălțime de 106,8 stânjeni deasupra nivelului mării. Poziția geografică 46 grade 42 latitudine și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al Basarabiei", aflăm că acest sat este așezat în valea Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre sud-est până
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
106,8 stânjeni deasupra nivelului mării. Poziția geografică 46 grade 42 latitudine și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al Basarabiei", aflăm că acest sat este așezat în valea Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre sud-est până aproape de satul Bisani, direcționează spre est și menține
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923. O perioadaă de timp i s-a mai zis Odaia Limbeni, județul Iași cu reședința în Bălti. E știut că în martie 1849 boierii Maria și Chiriac Leonard aveau în supușenie aici și la Funduri
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă de pe pîrîul Suvet continuă să crească furtunos. În 1897 ea a intrat în lista localităților basarabene care depășeau 500 de persoane. Zamfir Arbore, în „Dicționarul geografic al Basarabei" (1904), ne-a lăsat moștenire următoarea informație: Limbenii Noi, sau Leonardovca, sat în jud. Bălti, voloștea Fălești, așezat la nord de satul Limbenii-Vechi, pe țărmul părăului Ustea. În apropierea satului este un iaz mare. Are 98 case
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe moșia generalului, 159 capi de familie, 5 văduve și un burlac, 3 preoți, 3 livezi și 10 vii, o moară, un lac și un iaz. Dicționarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 constată: „Cuban sau Coban, sat în jud. Bălți așezat în valea Camenca la gura văii adânci, între satele Butești și Bolotina. Face parte din volosti Bolotina. Are 195 case, cu o populație de 1
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
numele de Sărata Golbani, numărul locuitorilor este impunător de mare - 1268 de oameni; satul era divizat în partea de sus și partea de jos, având stăpân pe Constantin Anastasii Zoti. Pentru prima dată denumirea actuală a satului o întâlnim în Dicționarul geografic al Basarabiei, autor Zamfir Arbore, publicat în 1904. De aici aflăm că satul se numea Sărata-Galbenă sau Slobozia și avea o populație de 2900 de suflete. Începând, însă, cu anul 1915, toponimul Sărata-Galbenă nu s-a mai schimbat și
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
așezat la sud-est de primul și despărtit printr-o lăsătură, prezintă un peisaj pitoresc destul de frumos. Deci teritoriul satului reprezintă o regiune deluroasă. Este cunoscută toponimica dealurilor: Chicla, Cuftea, Holm, Purcariu și Dealul lui Matei. Denumirea lor este menționată în „ Dicționarul statistic al Basarabiei”. Structura etnică a satului Ruseștii Noi conform recensământului populației din 2004:
Ruseștii Noi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305185_a_306514]
-
În decursul anilor satul a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul Ismail, ba în județul Tighina. Către sfârșitul veacului al XIX nu se mai amintesc școlile satului, semn că acestea au fost închise de autoritățile țariste. În Dicționarul geografic al Basarabiei, editat la București la începutul secolului XX, despre localitate se menționa: „Cazangic. Sat în județul Ismail, așezat pe țărmul râulețului Sărata. Are 109 case cu o populațiune de 890 de suflete țărani români.” La 27 aprilie 1912
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
din Basarabia. Conform legii, relativă la reforma agrară, adoptată în luna iunie 1921, în anul 1923 locuitorii din Ciocâlteni au obținut gratis 1125 ha de pământ fertil. Tot în Ciocâlteni a fost constituită cooperativa agricolă „ Traian”, la 5 octombrie 1924. Dicționarul statistic menționează că, la începutul anilor 20, erau 2 grădini de zarzavaturi, 4 mori de vânt, poșta de cai a zemstvei, telefon, poștă. În fiecare marți se făcea târg de vite și manufactură. În ceea ce privește instituțiile administrative, acestea constituiau: reședința de
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
faptului că, pe atunci, satul exista deja, iar utilizarea formulei „după hotarul, vechiu, pe unde din veac au folosit" dovedește o situație anterioară emiterii hrisovului domnesc. În edițiile bibliografice întemeierea satului Susleni este cronologizată astfel: „"Atestat documentar în anul 1447"” - Dicționar statistic al Republicii Moldova „"Atestat la 18 martie 1494 cu denumirea Chiuleni"” - Vladimir Nicu, Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi; Dicționar enciclopedic moldovenesc. „"Menționat documentar în 1587"” - Enciclopedia Sovietică Moldovenească. După cum se poate observa, ne confruntăm cu o chestiune încurcată
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
situație anterioară emiterii hrisovului domnesc. În edițiile bibliografice întemeierea satului Susleni este cronologizată astfel: „"Atestat documentar în anul 1447"” - Dicționar statistic al Republicii Moldova „"Atestat la 18 martie 1494 cu denumirea Chiuleni"” - Vladimir Nicu, Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi; Dicționar enciclopedic moldovenesc. „"Menționat documentar în 1587"” - Enciclopedia Sovietică Moldovenească. După cum se poate observa, ne confruntăm cu o chestiune încurcată, deoarece afirmațiile de mai sus, fiind diametral opuse, oferă mai multe întrebări decât răspunsuri. Pentru a ne orienta mai bine în
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
Pentru a ne orienta mai bine în aceste labirinturi, vom căuta, pe baza unei analize atente a documentelor, să stabilim adevărata dată a apariției satului. Versiunea că anul primei atestări documentare a Suslenilor ar fi 1447, așa cum este fixat în Dicționarul statistic al Republicii Moldova (DSRM), trebuie combătută, ea fiind surprinzătoare prin lipsa oricărei prudențe științifice cu care s-a facut această constatare. Editorii DSRM s-au bizuit pe uricul lui Ștefan cel Mare din 14 ianuarie 1447, potrivit căruia voievodul întărește
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
piatră. Recensămîntul din 1817 găsește moșia satului în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. La 1859 localitatea avea 134 de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897 fixă la Bulboci 990 de locuitori (485 bărbați și 505 femei). Dicționarul geografic al Basarabiei (1904) înregistra în satul Bulboci 214 case, 1028 de locuitori, o biserică, grădini, prisăci, două heleșteie. În 1911 ia ființă în apropierea localității satul Bulbocii Noi, sătul vechi numindu-se de acum înainte Bulbocii Vechi.
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Ion Boldur. Peste 130 de ani, în timpul recensământului din 1772-1773, acest sat cu 20 de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce localitatea multă vreme a purtat două nume - Braniște (Brănești) sau Boteștii lui Stavru. Zamfir Arbore în Dicționarul geografic al Basarabiei face următoarea prezentare: "Brănești, sat în jud. Bălți, așezat pe malul Prutului, între satele Rîteni și Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
dintre moșii. Documentul dat însă este considerat fals. În Enciclopedia Sovietică Moldovenească, la articolul ce se referă la localitatea dată „Tatarovca Veche” (cu alfabet chirilic), este menționat anul primei atestări fiind ca 1608. Același an - 1608 e indicat și în Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 însoțit de comentariul „Se zice că satul a fost întemeiat în 1608 de către vornicul Costache Sterpu. Acesta era Vornicul de Sus al Basarabiei”. În Dicționarul enciclopedic moldovenesc data primei atestări e indicată - 30 ianuarie 1646
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
fiind ca 1608. Același an - 1608 e indicat și în Dicționarul statistic al Basarabiei din 1923 însoțit de comentariul „Se zice că satul a fost întemeiat în 1608 de către vornicul Costache Sterpu. Acesta era Vornicul de Sus al Basarabiei”. În Dicționarul enciclopedic moldovenesc data primei atestări e indicată - 30 ianuarie 1646. La aceeași dată e pomenit într-un document istoric ”Carte de la Vasile Vodă, din 7154 (1646) ian(uarie) 30, (pentru moșia Tătărauca și Hrițăuți din ținutul Soroca)”. Denumirea satului apare
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
parohia Valea-Rusului. Biserica fiind parohială până în anul 1875 a avut următorul cler: 1. Preotul Vasile Racoviță păstorește între anii 1806 - 1835; 2. Preotul Gheorghe Bârcă păstorește între anii 1835 - 1852; 3. Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]