14,068 matches
-
evidență lipsa lui inteligență și astfel neputința lui de a stăpâni pământul. Dracii din poveștile lui Creangă nu au mai multe minte decât un țăran neghiob și de aceea chiar și unul ca Dănilă Prepeleac îi poate păcăli. Învingerea dracilor ilustrează principiul triumfului permanent al binelui asupra răului, oamenii depășind necazurile prin respingerea resemnării și prin apelul la „mintea cea de pe urmă”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Povestea „Dănilă Prepeleac” se desfășoară în
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
rezervor, de unde au curs poveștile înspre est către Indochina, la nord spre Tibet și populațiile mongole, la vest către Persia, lumea islamică din Asia și Africa și în cele din urmă Europa în cele din urmă, este India”. Cosquin a ilustrat această teorie printr-o abordare originală: cu ajutorul a două surori, el a adunat toate poveștile dintr-un singur sat, Montiers-sur-Saulx din Barrois. Astfel, activitatea sa a culminat în 1886 cu publicarea a două volume de "Contes Populaires de Lorraine". Cartea
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
un rând de morminte. În acest loc, dedicat stării de liniște și propice meditației, cărți de pietate erau așezate într-un mic dulap mănăstiresc, prețios și rar. Cele două uși pictate ale acestui mic dulap de perete (sau "armarium") se ilustrau prin variații asupra temei hranei spirituale, cu scene cu Sfânta Ana învățând-o pe Fecioara Maria și celebrul tablou al lui Murillo « Miracol al Alăptării », Fecioara, mamă mistică, alăptându-l cu un jet de lapte, care îl împroșca pe un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Confruntându-se cu acest adevăr incomod - barbaria bântuie umanitatea - Gérard Rabinovitch lucrează la fundamentarea unei etici a deziluziei, o etică care permite persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care este constitutivă speciei umane. Gérard Rabinovitch își aprofundează și își ilustrează reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va mal? L'humour juif, un art de l'esprit", el se apleacă asupra specificității
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
deces, a ocupat, prin concurs, postul de conferențiar universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București. A participat în numeroși ani la pregătirea lotului lărgit al participanților Olimpiadei Internaționale de Fizică, precum și la concursul de selecție. Această activitate este ilustrată de lucrările: „Concursul de Preselecție pentru Olimpiada de Fizică” - 2002, 2004 unde apar și contribuțiile sale sub formă de lecții sau probleme propuse pentru selecție. În anii 1980 activitatea de cercetare s-a concentrat în studiul unei serii de materiale
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
documentar de lung metraj din 2013, regizat, co-produs și scenarizat de Anatoli Ivanov. Filmul explorează realitățile muzicii techno, folosind exemplul DJ-ului rus Andrei Pușkariov. Filmat ca un hibrid între un film de călătorie și un videoclip, nu numai că ilustrează atmosfera festivă a cluburilor techno, dar dezvăluie și o parte mai puțin cunoscută a profesiei de DJ. Filmat în Elveția, Franța, Ungaria, România și Rusia, filmul omite elementele caracteristice unui documentar: fără interviuri, fără voice-over explicativ, fără fapte sau cifre
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
de viață biologic al „alien”„”-ilor implică implantarea traumatică de larve parazite în interiorul gazdelor vii, care la maturitate erup din pieptul gazdei. Designul lor evocă în mod deliberat multe imagini sexuale, atât ca bărbați, cât și ca femei, pentru a ilustra estomparea/inversarea lor față de dihotomia sexuală umană. Designul „alien”-ului aparține suprarealistului elvețian H. R. Giger, pe baza unei litografii numite "Necronom IV", ulterior fiind redefinit pentru primul film din seria "Alien", iar efectele mecanice de bază au fost proiectate
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
este luat dintr-un cântec nelansat a cărui versuri au fost scrise de Allen și Bayer Sager. Videoclipul este compus din două acte combinate. În primul apare Christopher Cross în studioul de înregistrare, iar în cel de al doilea este ilustrată povestea pe care o spune cântecul.
Arthur's Theme (Best That You Can Do) () [Corola-website/Science/332784_a_334113]
-
numărat peste 200 de volume (un număr rar întâlnit mai ales în mediul rural în acea epocă) și a inclus toate Bibliile tipărite în spațiul românesc până la acea vreme, precum și "Biblia de la Petersburg" (1819). Bibliile sale le-a însemnate și ilustrat cu o mulțime de miniaturi. A fost un copist cu vocație. Primul său manuscris este datat din 1837. Apropiind arta de copist de cea a tiparului, a ajuns să gândească manuscrisul ca o carte ce beneficiază în zilele noastre de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul, în Re bemol major, ilustrează dorința de eliberare față de greutățile lumești, trecând fără pauză către final. Finalul este cea mai lungă parte a simfoniei, având o durată de peste o jumătate de oră. Este divizată în două secțiuni mari, a doua începând cu intrarea corului și
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
cincilea despre dragoste si tinerețe, al șaselea despre bătrânețe, al șaptelea despre educație și al optulea despre comportarea în societate. Bustan este scris exclusiv în versuri, cuprinde aproximativ 4000 de strofe și este divizat în zece capitole, al căror conținut ilustrează printre altele valori standard (justiție, liberalitate, modestie, stare de mulțumire) precum și reflecții privind comportamentul și practicile dervișilor. Cele zece capitole sunt: primul despre justiție, consiliu si administrarea guvernamentală, al doilea despre bunăvoință, al treilea despre dragoste, al patrulea despre smerenie
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
al-Ali, Khalid Albaih, un caricaturist sudanez născut în România s-a remarcat prin lupta sa împotriva guvernelor arabe și ocupației palestiniene, alegând ca prin creația să da dea o replică acestora. El a înființat seria de satire numite "Khartoon!" care ilustrează într-un mod cât mai original realitățile unei lumi mereu supuse criticilor și atacurilor altor culturi, devenind astfel vocea a milioane de oameni și manifestul celor dornici să militeze pentru un scop unic: acela al reabilitării imaginii islamului în rândul
Reprezentări artistice ale islamului în secolul al XXI-lea () [Corola-website/Science/333601_a_334930]
-
ca a fost o ramură a familiei; la începutul secolul al X-lea ei au devenit Conți de Metz și au condus în Alsacia și Lorena. Ducii renascentiști de Lorena au avut tendința de a aroga strămoși carolingieni, așa cum este ilustrat de Alexandre Dumas, în romanul "Doamna de Monsoreau" (1846);, de fapt, puținele surse existente în legătură cu primele generații care să reconstruiască un arbore genealogic pentru strămoșii Casei de Alsacia implică multe presupuneri. Ceea ce este sigur demonstrat este că în 1048 împăratul
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
locația unui bar numit "Mexico City", pe care Clamence îl frecventează noapte de noapte și în care se desfășoară treptat cea mai mare parte a narațiunii lui. (Barul "Mexico City" a existat în Amsterdam.) Spațiul respectiv servește astfel pentru a ilustra, la propriu și la figurat, căderea lui Clamence de la înălțimile clasei superioare a Parisului la lumea întunecată interlopă întunecată și dantescă a Amsterdamului, în care sufletele torturate rătăcesc fără țintă. Într-adevăr, criticii au explorat pe larg paralelele dintre căderea
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
cenzura din RSS Moldovenească, scriitorul a trimis o traducere a dilogiei în limba rusă către redacția revistei "Drujba narodov" de la Moscova. Romanul a fost publicat în 1968 într-un supliment al revistei, editat de Casa Editorială „Izvestia” din Moscova, fiind ilustrat de renumitul pictor Igor Ogurțov. El a fost reeditat în 1969 de Editura Molodaia Gvardia din Moscova. Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei a fost publicată în 1970 de Editura Cartea Moldovenească din Chișinău. Acest volum
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
de o funcție de stare cu semnificație statistică și, chiar dacă particulele componente sunt bine localizate la un moment inițial, împrăștierea pachetelor de unde asociate și suprapunerea lor face ca ele să nu mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
pentru compasiune, contrastând în predicțiile și abordările lor. Identificarea cu o altă persoană este un proces esențial pentru ființele umane. Este adesea observat în lume pe măsură ce oamenii se adaptează și schimbă la noi stiluri de îmbrăcăminte, limbaj, comportament, etc., lucru ilustrat de pruncii ce încep să imite expresiile faciale și mișcările corpului mamelor lor încă din primele zile de la naștere. Acest proces este foarte strâns legat de compasiune deoarece simpatizarea cu alții este posibilă și cu oamenii din alte țări, culturi
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
un factor contributiv comportamentului individual sau social a fost subiectul unor dezbateri continue. Spre deosebire de procesul de identificare cu alte persoane, o absență completă a compasiunii, poate cere ignorarea sau dezacordul identificării cu alte persoane sau grupuri. Acest concept a fost ilustrat de-a lungul istoriei: Holocaustul, genocidul, colonizarea europeană a americii, etc. Pasul aparent esențial în aceste atrocități ar putea fi definirea victimelor ca ”nefiind oameni” sau ”nu sunt ca noi”. Atrocitățile comise de-a lungul istoriei umane au fost ridicate
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
sau natural masculine, ci doar că ele au fost interiorizate ca atare (rareori explicit formulate, precum postura recomandată a picioarelor strânse). Studenți la psihologie cărora li s-a cerut să aleagă diverse personaje (din reclame, reviste, manuale etc.) pentru a ilustra furia, teama, surpriza, angoasa fără nici o indicație privind sexul, au reținut de două ori mai multe imagini cu bărbați, în timp ce studentele au selectat paritar cele două sexe. În schimb anumite afecte au fost influențate de sexul subiecților anchetei: pentru a
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
încorporează aici o gamă largă de teme cum ar fi: accesul, sau mai degrabă lipsa accesului, femeilor la discursul public, reprezentări ale masculinității și feminității în mass media, stereotipuri lingvistice. Demersul critic feminist asupra limbajului îmbracă o varietate de forme, ilustrate în principal de două tradiții critice. Este vorba în primul rând de tradiția critică anglo-americană de critică a limbajului sexist, ilustrată în începuturile ei de Dale Spender, Man made Language. Cea de a doua este reprezentată de critică franceză a
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
ale masculinității și feminității în mass media, stereotipuri lingvistice. Demersul critic feminist asupra limbajului îmbracă o varietate de forme, ilustrate în principal de două tradiții critice. Este vorba în primul rând de tradiția critică anglo-americană de critică a limbajului sexist, ilustrată în începuturile ei de Dale Spender, Man made Language. Cea de a doua este reprezentată de critică franceză a falocentrismului la nivelul limbii și de elaborarea unei écriture féminine „scriiturii feminine” ilustrată de Hélène Cioux și Lucy Irigaray. În această
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
tradiția critică anglo-americană de critică a limbajului sexist, ilustrată în începuturile ei de Dale Spender, Man made Language. Cea de a doua este reprezentată de critică franceză a falocentrismului la nivelul limbii și de elaborarea unei écriture féminine „scriiturii feminine” ilustrată de Hélène Cioux și Lucy Irigaray. În această ultimă perspectivă, femeia este concepută ca un semn al discursului, în contrast cu accentul pus de școala anglo-americană pe aspectele socio-politice ale limbii. Lingvistele feministe Deborah Cameron (1985) și Sara Mills (1995) își concentrează
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
când Kertész încetat acceptarea comisioane. El a servit pentru scurt timp în Primul Război Mondial și s-a mutat la Paris în 1925, pe atunci capitala artistică a lumii, împotriva voinței familiei sale. La Paris, a lucrat în Franța primul ilustrat revista numita UV. Implicat cu mulți artiști tineri imigranți și mișcarea Dada, el a avut un succes critic și comercial. Din cauza persecuțiilor germane împotriva evreilor și amenințarea de-al Doilea Război Mondial, Kertész a decis să emigreze în Statele Unite în
André Kertész () [Corola-website/Science/333125_a_334454]
-
historia militans" și al cărui prim scop a fost acela de a trezi conștiința națională ca și o condiție prealabilă pentru a proteja și extinde unitatea statului național român, cautând să facă mai vii și memorabile faptele istorice și povestite, ilustrându-le prin variate bucăți de lectură (cântece populare, basme, balade, proverbe, fabule, poezii). Monarhia ereditară a lui Carol I a fost văzută în acest context, ca și o garanție a unei suveranități statale românești robuste, fiind considerată un cofraj instituțional
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
însemnat inițial trimiterea catecumenilor după Liturghia Cuvântului, apoi, începând din sec. al V-lea, trimiterea credincioșilor la terminarea celebrării Liturghiei. Sub numele de misă au fost compuse, începând din sec. al XIII-lea, numeroase opere vocale a capella destinate să ilustreze textele liturgice. Printre compozitorii celebri de mise amintim pe Guillaume de Machaut, Guillaume Dufay, Johannes Ockeghem, Josquin des Prés, Orlando di Lasso, Giovanni Pierluigi da Palestrina. Începând cu sec. al XVII-lea, misa devine concertantă și admite instrumentele odată cu Nicolas
Misă (muzică) () [Corola-website/Science/333356_a_334685]