14,017 matches
-
și copii ale ei se află la mai toți sculptorii nu-i mai este permis fanteziei să-i forjeze "de toutes pieces" un portret "ideal" poetului"262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează mulajul după chipul poetului pentru masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetici simboliste afine celei rodiniene, având ca verigă esențială tema geniului, caracterizat în primul și în primul rând prin capacitatea sa cognitivă ridicată la nivelul unei viziuni. "Pentru Paciurea, în mod egal, atributul esențial al poetului este gândirea"271 -, facultate ilustrată de Gânditorul lui Rodin, pe care Ioana Vlasiu îl recunoaște ca model ce a servit figurii centrale din partea inferioară a sculpturii lui Paciurea. "Modelul acestei figuri nu poate fi decât Gânditorul lui Rodin, nu numai din cauza asemănărilor exterioare amplificarea analoagă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii mortuare a poetului îi corespunde aici chipul litificant al Meduzei, dinamica ofidiană a podoabei capilare a monstrului recuperează aluziv ceva din agitația figurilor rodiniene imolate în masa sumbră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemenea, un bronz al lui Paciurea, intitulat " Masca geniului", relevă ponderea pe care o conferă sensibilitatea simbolistă abordării temei geniului. Fruntea acestuia apare deformată spre monstruos, exagerarea circumscrisă expresionist are în vedere reprezentarea capacității cognitiv-vizionare a geniului. Sculptorul alege să ilustreze printr-o licență anatomică faptul că gândirea poetului ca geniu iese din sfera performanțelor obișnuite. Părul ia aspectul flamboiant al romanticilor, așa cum se poate vedea în machetele pentru Monumentul Eminescu. În alt crochiu pentru un proiect de monument, Poetul aflat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la bază, pe treptele monumentului, Capul filosofulului. Această coborâre de pe coronamentul blocului la baza sa indică o viziune paticulară. Capul filozofului nu mai domină din apexul soclului, ci dimpotrivă, este adus ca o ofrandă în consonanță cu un principiu universal ilustrat simbolic de Capul de satir și de Marea carte a lumii. Himera este cea care intermediază între diversele planuri ontologice, ea face trecerea de la o expresie a demoniilor eminesciene, de la beția simțurilor, la forma lor spiritualizată: poezia și înțelepciunea. Am
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după diverse poeme din opera emiensciană, câteva dintre ele prezentând o edulcorată tentă simbolistă, înecată în notele dulcege ale unui romantism minor, împins spre idilism. "Nu există corp de corespondență din epocă, public sau particular, să nu conțină cărți poștale ilustrate din această serie. Între 1895 și 1925, depozitele universale "Șaranga" și "Socec" își fac concurență în a edita și comercializa "Kitsch"-ul sub forma cărții poștale ilustrate. Pentru că Salmen rămâne un prodigios artizan al "Kitsch"-ului"283. Acest sentimentalism ușor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ușor, peste care planează uneori câte o umbră melancolică, a întreținut o atmosferă propice diseminării unui simbolism tardiv, accesibil gustului comun. În 1909, graficianul organizează chiar și o expoziție personală la Galați, numai cu lucrări inspirate din Eminescu. Tot el ilustrează, în 1910, ediția Scurtu a poeziilor lui Eminescu. Popescu-Gogan menționează anvergura publicității de care dispuneau aceste ilustrații în faptul că balurile de sâmbătă seara își selectau "reginele" cu ilustratele lui Salmen la poeziile lui Eminescu. Desenele lui Florin Mureșianu din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lauri -, este coroana simbolică a marilor artiști, în speță a poeților, modalitate de a sublinia identitatea cu poetul Eminescu -, se apleacă pentru a o săruta pe Cătălina. Trupul său eteric rămâne suspendat pe fundalul unei nopți înstelate. În 1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu, cu un moment din poemul "Dorința", desen reluat pe coperta ediției cărții, din 1912. În 1929, artistul revine cu 12 acuarele cu care ilustrează volumul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu, cu un moment din poemul "Dorința", desen reluat pe coperta ediției cărții, din 1912. În 1929, artistul revine cu 12 acuarele cu care ilustrează volumul de Poezii 285 de Eminescu, volum apărut sub îngrijirea fratelui său mai mare, profesorul George Murnu, care semnează textul introductiv al volumului. Se simte în ilustrația acestuia influența Jugendstil-ului -, pictorul își făcuse stagiul la München dar doar în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răzeș ca unic depozitar al tradiției în care poetul identifică toate armonicele utopiste ale unei solidarități cutumiare. Chiar și întâmplătoare, apropierea liricii eminesciene de Baudelaire indică o încercare de a construi o punte viabilă către postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă din Franța. Se impune pe această turnantă o disociere a tipului romantic de cel decadent. Ultimul ilustrează absența unui ideal umanitar, dublată de o mefiență funciară în capacitatea societății de a asigura binele public. În parte, această atitudine ține și de un reflex resentimentar față de tot ceea ce reprezintă ordine publică, față de societate în general, ca societate burgheză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi cel al pictorului simbolist rus Mihail Vrubel. Până în 1901, Luchian se află în prim planul vieții culturale, dar și a celei mondene, la care trebuie să fi contribuit și anii petrecuți la Paris și la München. Portretele și autoportretele ilustrează istoria "gloriei și decăderii" lui Luchian sub raportul eului social și nu al eului profund, pentru că începând cu 1901 viața pictorului ia o turnură descendentă, scandată de agravarea bolii sale. Personajul monden se resoarbe pentru a face loc unui artist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate fi extras contextului cultural în care se formează, având ca numitor comun sensibilitatea simbolistă, himerele sale evidențiază din plin acest lucru. Paciurea nu este nici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moarte, unde legenda celtică a lui Tristan și a Isoldei servește drept paradigmă preluată și prelucrată de Wagner în Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din mizanscenele senzualității decadente. Un nud similar, în aceeeași postură, dar așezat vertical, este prezent pe coperta volumului de poezii Salomeea al lui Adrian Maniu, volum apărut în 1915, același poem apărut în Noua Revistă Română, din același an, fiind ilustrat cu reproducerea după o altă pictură de factură simbolistă a lui Pallady înfățișând un tânăr gol, îngenuncheat în iarbă într-o atitudine de devot 371. În primul caz, filiația este directă: Salomeea constituie emblema unei sexualități aflate sub semnul fatalității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului, la picioarele unui tron pe care se află o divinitate malefică, un demon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încurajată de el fiind imaginația. Și Puvis de Chavannes exercită o oarecare influență asupra lui, era căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora bunicului său. Este atras de Villiers de l'Isle Adam, cum o știm dintr-o anecdotă: descoperă un exemplar ilustrat cu trei acvaforte de Rops pentru achiziționarea căruia renunță la fumat. De asemenea, se pare că muzica lui Wagner a avut o influență importantă în formarea sensibilității sale artistice. În 1912 participa cu acest din urmă tablou și cu panoul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a episoadelor consacrate, sau oferă o tratare a lor în cheie proprie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu o notă ușor artificială, deloc străină sensibilității decadente. Într-un gest deznădăjduit de implorare inutilă, Orfeu își ridică lira în timp ce Euridike, de o lividitate de statuie, își întoarce dramatic capul în direcție opusă. Poezia preia tot acest fond dramatic, ilustrat de episodul tragic al celei de-a doua pierderi a Euridikei. Pictorul simbolist belgian, Jean Delville, reia tema descinderii lui Orfeu în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la care s-a adăugat prezentarea simfoniei a IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri; primul, intitulat Tânjind după fericire, îi înfățișează pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind dintr-un turn care amintește de octopusul din Jurisprudența, având aceeași morfologie uterină. Două spirite feminine par să anunțe victoria sa. Cavalerul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să disemineze în elemente disparate, ocazionale. Putem lua în considerație un complex de curente afine simbolismului fin de siècle, Jugendstil, Art Nouveau a se vedea influența lui Georges de Feure însă cu o certă componentă simbolistă, pe care Luchian o ilustrează în prima sa perioadă de creație în linia unui decorativism relevabil sub aspectul ilustrației de revistă, al afișelor și panourilor decorative. Preferința pentru flori, care se menține pe tot parcursul creației sale, scoase ulterior de sub semnul decorativismului Jugendstil, este interpretată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fertilă pentru înțelegerea operei artistului. Momentul formării lui Luchian este relevant pentru influențele exercitate asupra acestuia, influențe care se vor decanta destul de repede după revenirea în țară, nu fără a lăsa o amprentă în lucrările sale din această perioadă. Luchian ilustrează și o modă, un gust estetic care corespunde în linii mari unui simbolism de expresie decorativistă, dar și unui alt simbolism, interesat de reflectarea unor étates d'âme. Momentul este proprice constituirii unor noi direcții în artele plastice românești, coeziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]