14,132 matches
-
În raport cu realitatea? Opiniile glisează dinspre completa dependență față de realitate a fotografiei privită ca proces optic și chimic de reprezentare (André Bazin, Roger Scruton, Kendall Walton), (Warburton: 2005) către fotografia care caimagine poate servi procesului de substituire a realității cu o iluzie pretinzându-și o realitate consumabilă, superioară celei autentice (Debord: 2001; Baudrillard: 2008). Jean Baudrillard definește termenii de disimulare și de simulare În contextul contemporaneității, care privesc direct statutul imaginilor care ne structurează lumea interconectată Într-un prezent simultan, din care
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
partea vie, incitantă, esențială, a „formalizat-o”. Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii expresivității „pe cât e de respingătoare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
producție. Fără îndoială, ar trebui să caracterizăm mai bine etapele acestui interes în creștere al socialiștilor pentru nivelul comunal. Până în anii 1930, atunci când moștenitorii guedismului acaparau deja primăriile, ei își avertizau alegătorii că alegerile municipale erau ocazia de a îndepărta iluziile socialismului municipal. După Frontul Popular, experiența municipală devenea ocazia de a face dovada că erau cei mai buni gestionari ai industrializării societății. Comuna devenise pentru toate curentele socialiste "școala democrației", posibilitatea de a se educa din punct de vedere politic
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât să iasă din locuințele lor mizere prin orice mijloace au fost ademeniți cu ceea ce era practic irealizabil: o casă a lor. Din "legea Courant", unii au reținut doar acest cuvânt magic, casa, iar propaganda, o dată în plus, a creat iluzia unei comuniuni între guvern și popor. Un program politic tinzând să flateze spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putință pentru a-și mulțumi soțul muncitor, ci de a-i permite și ei să împace activitățile domestice cu slujba, fiindcă industria ducea lipsă de mână de lucru. În plus, facilitățile trebuiau să convingă definitiv că progresul nu era o iluzie și că productivitatea așa cum susținea F.W. Taylor este profitabilă tuturor, în primul rând celor săraci, nu doar unui număr restrâns de privilegiați. Confortul domestic pecetluia impactul progresului tehnic, al "civilizației mașiniste" (Le Corbusier) care avea drept consecință bunăstarea socială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trebui, desigur, să diferențiem statul central de municipalitate, de administrațiile speciale, de direcțiile departamentale, de un minister sau altul; esențial este să reținem percepția că statul avea rolul fundamental în producerea și gestionarea mediului urban 280". Din 1975, odată cu declinul iluziilor etatiste, și luptele urbane și-au schimbat natura. Ele nu mai ilustrau activismul revoluționarilor de stânga, care propuneau, în numele cauzei lor, servicii pentru cei oprimați, ci "locul de exprimare privilegiat al noilor clase mijlocii salariate 281". Se înmulțesc mișcările de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
497 dovedesc că excelența economică a unei aglomerații nu asigură în mod automat dezvoltarea tuturor cartierelor. "Optimizarea teritorială" nu trebuie considerată ca un absolut: ca și în cazul modelului one best way, și în acest caz este vorba de o iluzie tehnocratică. Dar plecând de la recunoașterea instituțională a aglomerației, cea mai mare greșeală ar fi să se confunde conducerea unui oraș cu cea a unui stat na-țional în miniatură, deci să i se evalueze strategiile pe baza experienței politicilor statului. Această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
zgomot, insecuritate pentru copiii care până atunci se puteau juca liniștiți și după bunul-plac pe stradă. Dacă crearea de facilități de circulație pentru oamenii din cartierele sensibile este în sine un obiectiv onorabil, sacralizarea infrastructurii de comunicare creează mai multe iluzii în privința capacităților transportului în comun, chiar ameliorat, de a micșora amploarea legării de glie. Distanța ce desparte tinerii acestor cartiere de restul orașului este mai mult de ordin "mental" sau "cultural" decât de ordin fizic 1. În ciuda "șantierelor" însărcinate să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
până atunci. În plus, acțiunea lui Haussmann ilustrează, în aceeași măsură, cu claritate, o constantă a intervenției publice asupra urbanului: necesitatea de a se acorda cu interesele private. În sfârșit, într-o manieră transversală de-a lungul acestor trei perioade, iluzia că este posibil a regla problemele sociale printr-o acțiune întreprinsă asupra urbanului a fost pregnantă în spiritul responsabililor și profesioniștilor. Astfel, unele practici de guvernare întrețin în ele sedimentele celorlalte, ceea ce face mai complexă, odată cu trecerea timpului, aprehensiunea guvernării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai ambiguu, cu cât politicile urbane ale statului se împletiseră mai bine cu preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele decât cu cele ale noilor clase conducătoare apărute din dezvoltarea marilor organizații industriale și financiare. Denunțarea acestei iluzii, a acestei viclenii a științei transparente la interese convinsese rapid "forțele vii" mobilizate în mecanismele de consultare că ele nu serveau acolo decât la a cauționa o Putere ce ridiculiza participarea efectivă la gestionarea "schimbării"554. Anii 1970 vor face
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de sentimente totale. Antichitatea a fost dominată de premisa fundamentală că invariabilitatea ar fi expresia naturii celei mai intime a existenței și totodată indiciul celei mai înalte valori. Ceea ce este schimbător trece, pentru gîndirea greacă, în ultimă analiză, drept o iluzie și anume una fără valoare. Chiar și în cea mai bogată expunere a străduinței umane pe care ne-a dat-o antichitatea, aflată anume în Banchetul lui Platon, chiar și acolo, această năzuință, cu întreaga neliniște și întreaga însuflețire pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sale cu morile de vînt, cu un Sancho Panza în chip de scutier și cor, Cervantes dovedește mereu înțelegere și compasiune pentru inima bună și voința cinstită, cu toate că aceste calități apar pe deplin în eroul său de abia după prăbușirea iluziilor. Elementele indicate aici din ceea ce vreau să numesc aici marele humor vor trebui lămurite mai de aproape în capitolele următoare, în variatele lor nuanțe și în diversele lor relații reciproce. Seriozitatea ce se ascunde în spatele glumei poate izvorî din simpatie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
puternice sau volatile, traducîndu-i mînia ori nostalgia și purtînd marca luminii sau întunericului pur, care nu permit însă nici o refracție a luminii printr-o prismă. Lumea cea mare îi apărea, în finitudinea și mărginirea ei, ca o eroare, ca o iluzie. Baza pentru humor se găsește deseori la oamenii a căror viață s-a depănat cu sarcini practice și prin tot felul de schimbări ce au adus cu ele experiență și înțelegere mai curînd decît la cei dotați cu fantezie. Faptele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
continuie să curgă totuși într-ascuns și să nu fie nevoie decît să săpăm suficient de profund, ca să-l facem să țîșnească. Mai multă valoare se ascunde în sufletul celui care face să pătrundă curajos, în lumea schimbărilor și a iluziilor, o acțiune imperfectă, decît în reflecțiile spirituale și fanteziile unui visător înduioșat. Așa cum eroul tragic își manifestă măreția tocmai în dispariția sa, tot asemenea cel ce nu se lasă speriat de imperfecțiunea a tot ce e limitat, ca să îndeplinească atît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
D-fenfluramina, fenteramina etc), dar la care s-a renunțat datorită reacțiilor adverse serioase. În prezent sunt în studii o serie de substanțe care au ca ținte moleculare leptina, IL-1, NPY, colecistokinina Axokina etc., și fără a ne face prea multe iluzii, vor reprezenta terapia viitoare în tratamentul obezității.
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
este un trenos vibrând de dragoste și moarte. Măsura unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1967; Herbert Read, Semnificația artei, București, 1969; G.S. Feves, Povestiri într-o rezervație indiană, pref. trad., București, 1970; Richard Llewellyn, Ce verde era valea mea, pref. trad., București, 1971; E.H. Gombrich, Artă și iluzie, București, 1973; Francis Parkman, Pe calea Oregonului, București, 1978; Gordon Landsborough, Vulpile deșertului, București, 1979. Repere bibliografice: Liviu Călin, Pe tăcute, RL, 1981, 29; Dan Grigorescu, Un valoros traducător, CNT, 1981, 30; Dicț. scriit. rom., III, 140. D.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
F, 1973, 9; Eugen Uricaru, „Sepia”, ST, 1973, 18; Val Condurache, „Sepia”, CL, 1973, 19; Nicolae Manolescu, Ficțiune și reportaj, RL, 1973, 41; Silvia Urdea, „Sepia”, VTRA, 1973, 10; Al. Th. Ionescu, Construcție și simbol, ECH, 1974, 1-3; Aurel Sasu, Iluzia zborului, TR, 1974, 23; Gh. Cătană, Marcel Constantin Runcanu, ARG, 1974, 7; Constantin Hârlav, „Sepia”, TR, 1974, 45; Ioan Moldovan, Premiile literare comentate. Proza. 1973, ECH, 1974, 11-12; Ulici, Prima verba, I, 191-193; Titel, Pasiunea, 164-166; Ion Simuț, „Nostalgii secrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
lui Federico García Lorca. Din motive financiare, teatrul este închis în 1923, reușind totuși să pună în scenă feeria Legenda funigeilor de St. O Iosif și D. Anghel. În același an F. emigrează în Franța, țară închipuită prin perdeaua de iluzii a literaturii și culturii sale, pe care o va și numi „tărâmul viselor și al poeziei”. În acest exil voluntar va fi însoțit de sora sa Lina și de soțul acesteia, Armand Pascal, cealaltă soră, Rodica, măritată cu scriitorul Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
civilizații îndreptându-se inconștientă spre neantul disoluției valorilor sale, cu cea a lui Robinson, supraviețuitorul, nimerit însă nu în paradisul insular, ci în infernul orașelor. Expresia poetică se desface în imagini nude, directe, care transmit „radiografiile” unei lumi despuiate de iluzii, într-o călătorie închipuită până dincolo de marginile nopții. Redactat între aceste două cicluri, poemul L’Exode. Super Flumina Babylonis va fi recompus după manuscrise de un alt prieten al poetului, Claude Sernet (Mihail Cosma), și va ieși în volum abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
împrejurări, Martha Steriade acceptă postul de profesoară de engleză la un penitenciar și ajunge să fie supusă rigorilor instituite pentru deținuți. Încercând zadarnic să se elibereze din păienjenișul halucinant al împrejurărilor, ea moare împușcată tocmai de ofițerul care îi susținuse iluzia eliberării. Proiecția metaforică este secondată aici de o bogată fantezie în relevarea sordidului și a grotescului. SCRIERI: O anumită zi însorită, de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
de vară, Iași, 1975; Ziua ploii de purpură, București, 1979; Falimentul proprietății Chistol et Company, București, 1981; Insula, București, 1984; Vântul de miazănoapte, București, 1987; Castelul de papură, Galați, 1991; Profesoara și gardianul, Galați, 1998. Repere bibliografice: Ioan Holban, Pasărea iluziei, CRC, 1981, 43; Mircea Iorgulescu, Autori de proză scurtă, RL, 1981, 50; Laurențiu Bourceanu, Un roman de dragoste, TMS, 1985, 11; Mircea Iorgulescu, Un roman istoric, RL, 1987, 47; Constantin Trandafir, Un roman istoric, T, 1988, 3; Romul Munteanu, Romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
Diogene câinele, București, 1974; Teatrul ca metaforă, București, 1976; Examenele Luciei, București, 1978; Fata morgana. Scene din viața unui bădăran, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1978; Scurtcircuit la creier, București, 1978; În unghi ascuțit, București, 1983; Beția de cucută, București, 1984; Iluzia optică, București, 1985; Dialog interior, București, 1987; Desene rupestre, București, 1989; Transfer de personalitate, București, 1990; Oglindă, București, 1995; Repetabila scenă a balconului, București, 1996; Teatru, București, 1997; Miriam și nisipurile mișcătoare, București, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Dispariția”, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
a dușmanului de clasă, în figura lui Petculescu, magazinerul - care e zugrăvit în mod neprecis, când doar ca un simplu birocrat, când ca un sabotor conștient (...). Autorul a prezentat în mod simplist acțiunea dușmanului pe șantier, a «expediat-o» creând iluzia profund dăunătoare că pe un șantier al socialismului lucrurile se petrec neted, ușor (...). Ștefan Andrei vădește, în general, în scrisul său o lipsă importantă asupra căreia trebuie să se gândească adânc (...). Reiese din cele spuse până acum că, având lipsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cele mai importante ale construirii socialismului, la lucrări a căror caracteristică era o falsă originalitate, înlocuirea unor șabloane de circulație în literatura noastră, cu altele, mai vechi sau mai noi - a căror repunere în circulație dădea la un moment dat iluzia «noului». La rădăcina acestui fenomen trebuie văzută în primul rând izolarea despre care vorbea articolul din Scânteia și, firește, o practică greșită ce începea să se manifeste la unii poeți ai Almanahului literar, și care trebuie lichidată în germene. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]