15,922 matches
-
Ăsta era renumit În Jilava, că el executa condamnările la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de seamă are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanță, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț În cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier-major rău, negricios
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
le general, eu n-am fost legionar. Fiți bun și Încercați să vedeți dosarul, că acolo e ceva”. Și Într-adevăr, după o lună și ceva am fost scos de la brigada de legionari și am fost trecut la brigada de intelectuali. Legionarii aveau alt regim, mai sever, mai dur, pentru că ei erau socotiți dușmani număru’ unu ai comunismului și, ca atare, vroiau să-i extermine sub orice formă. Ei au vrut să distrugă oamenii care li s-o părut un pic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-o știut să puie altceva la loc. Ei frica și ia-l pe om și omoară-l. Ăsta o fost scopul lor, de a transforma În sclav pe oricine. Eu am lucrat În brigăzi de țărani, de muncitori, de intelectuali, și am avut o deosebită considerație față de toți... pentru că aici se pune marea problemă. S-a căutat așa-zisa luptă Împotriva intelectualilor, luptă Împotriva muncitorilor, să se Învrăjbească aceste trei categorii de oameni. Ăsta e apanajul comunismului, care pur și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lor, de a transforma În sclav pe oricine. Eu am lucrat În brigăzi de țărani, de muncitori, de intelectuali, și am avut o deosebită considerație față de toți... pentru că aici se pune marea problemă. S-a căutat așa-zisa luptă Împotriva intelectualilor, luptă Împotriva muncitorilor, să se Învrăjbească aceste trei categorii de oameni. Ăsta e apanajul comunismului, care pur și simplu nu a vrut altceva decât să creeze ură, dușmănie și, În final, să distrugă omul. Eu spun că norocul meu este
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a avut țăranul În sat sau În căruță când a venit acolo. E, această intervenție să știți că a avut un efect foarte mare, Întrucât a slăbit intenția ucrainienilor. Pe de altă parte, acum a fost arestat un grup de intelectuali din masa de oameni, vreo 46 dintre ei, că restul s-au retras... Ăștia au fost duși la Umbar, o Închisoare dincolo de Tisa, nu departe, la vreo 60 de kilometri, În care au stat vreo patru-cinci luni de zile, după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis: „Mă, io vorbesc ungurește, dar totuși băiatu’ meu, umblând la o facultate cu limba de predare maghiară, cred c-o traduce mai literar”. Și m-a chemat pe mine. Am văzut, am citit..., era un manifest care se adresa intelectualilor, muncitorilor și țăranilor și care concluziona că dușmanul comun și al ungurilor, și al românilor este unul singur: comunismul. „Domne”, zic, „eu pot să o traduc, dar nu mă ocup”... Domne, În acea perioadă eram Îndrăgostit, am fost la prima
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
strigam: „Regele și patria!”. Și ungurii strigau: „Peter Groza es a nep!”, adică „Petre Groza și poporul!”. Dar erau și unguri de mare onoare, care spuneau: „Comunismul ăsta este o nenorocire și pentru noi, maghiarii, și pentru voi, românii”. Unguri intelectuali, cu care ne Întâlneam și care știam cine sunt, și chiar muncitori unguri care erau Împotriva comunismului... Dar organizația lor oficială, MADOSZ, era alături de Petru Groza, adică de comuniști. Spuneți-mi ce studii ați apucat să faceți până la prima arestare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gherla cine conducea demascările În camerele În care ați stat? Era Constantin Bogos... Coca Îi ziceau ăștia, tot moldovean, de prin Bacău. Păcat de el, că spuneau moldovenii lui de-acolo, care-l cunoșteau, că venea dintr-o familie de intelectuali... Eu așa rețin... Că cică tată-său era profesor, mamă-sa nu știu ce era... Și el aicea era un..., cum să spun? Era ca un vierme din ăla care se bagă În sufletul oamenilor. O și murit unul din cauza lui acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
credincioși. Și Îi prosteam pe ăia, domnule, că „uite ce băieți buni sunt ăștia, cum se roagă, cât sunt de credincioși”. Ca să-i derutezi, să le dezlegi limba... și Începeau singuri să vorbească. Erau oameni mai simpli față de studenți, mari intelectuali..., În ghilimele... Îmi pare rău... și mi-e silă de mine când mă gândesc că m-am pretat la așa ceva. Ca și alții, de frică, să mă pun În fața peretului și să mă rog, să fac niște cruci mari..., false
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și tânăr, și necopt la cap... Oameni de valoare, la Aiud și la Gherla, și peste tot... Și vă spun așa: toată jertfa asta a fost inutilă, au stat degeaba, i-o omorât, i-o distrus... O pătură Întreagă de intelectuali. Inutil! Inutil! Care-i rezultatul? Dac-o să mergeți la Aiud și-o să intrați În monumentul ăla, În mausoleu, sunt acolo table de marmură cu care-s placați pereții și scrie acolo vreo 600 de nume... Da’ au murit mult mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva, așa-zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane, În alte dormitoare, erau țăranii... Și n-aveam voie să intrăm În contact cu aceștia ca să nu-i „infectăm”, deoarece noi eram socotiți oameni mai periculoși. Ce program aveați acolo la Strâmba? Programul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram câțiva tineri În celula aia, și a murit un bătrân, moș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că Îți spusei, pe lângă că ne scotea la muncă, ne mai și bătea... Țăranii aveau brigăzi separate, pentru că acolo se aplica ceea ce numeau ei „lupta de clasă”. Și le spunea țăranilor: „Bă, voi știți de ce o duceți rău? Uite, datorită intelectualilor ăstora!”. Știi? Ne asmuțea pe unii contra celorlalți. Și le spunea că dacă facem digul se eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai putut fi tu intelectual, că asta nu e nici o nenorocire, că ești băiat destul de deștept... Alții n-au făcut nici În școală cât ai făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai putut fi tu intelectual, că asta nu e nici o nenorocire, că ești băiat destul de deștept... Alții n-au făcut nici În școală cât ai făcut tu”. La frontieriști le spunea țuicarii, pizdarii și tot porcării d-ăstea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sub sceptrul domnitorilor moldoveni. Basarabia ne-a fost răpită printr-un act de putere abuzivă de țarii ruși“23) sau - din ce în ce mai îngrijorat de ceea ce se întâmpla în vecina Rusie bolșevică - la „aberația dictatorilor comuniști de la Moscova care au decretat proscrierea intelectualilor și așezarea lor la un nivel inferior celui pe care îl au lucrătorii manuali“24. După război, Constantin Bacalbașa, vechi participant la multe încercări de organizare profesională a ziariștilor români ajunge - datorită prestigiului pe care îl câștigase - pe treptele cele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București, Constantin Bacalbașa susține totuși necesi tatea ca un ziarist de talent să aibă idei proprii și să le expună în studiu introductiv 17 23. Constantin Bacalbașa, „Chestiunea Basarabiei“, Adevărul, an. XXXIII, 27 ianuarie 1920, p. 1. 24. Constantin Bacalbașa, „Intelectualii“, Adevărul, an. XXXIV, nr. 11.334, 12 martie 1921, p. 1. 25. Raport asupra libertății presei (Biblioteca Academiei Române, II, 67767). 26. C. Bacalbașa, ziarist, președintele Sindicatului Ziariștilor din Bucu rești, Ziaristica română din zilele noastre, tipărită de Sindicatul Ziariștilor din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și dezvoltarea unei burghezii naționale relativ puternice și, totodată, într-o măsură, la consolidarea economică a țării - poate fi urmărită pas cu pas în filele dense ale Bucureștilor de altădată. Părăsit, treptat, după 1876, de o parte a tinere tului intelectual entuziast, atras acum de ideile mai generoase ale socialis mului, Partidul Liberal a cunoscut totuși ani în care autoritatea sa a fost incontestabilă, sub conducerea fermă a lui I.C. Brătianu, deși în toată această perioadă numeroase disidențe de dreapta sau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pozitive, dar politician inabil, dur și câteodată ridicol, până când, prin mașinațiunile abil dirijate ale „Ocultei“ (în spatele căreia se ascundea Eugeniu Carada), în fruntea Partidului Liberal este adus fiul cel mai mare al lui I.C. Brătianu, care, sfătuit și de foștii intelectuali so cial-democrați („generoșii“) va propune, cu întârziere, în preajma izbucnirii Primului Război-Mondial, cele două reforme fundamentale pe care par tidul le datora de mult țării: votul universal și reforma agrară. Partidul conservator sau, mai exact, grupările conservatoare (unite, sau mai ales
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de a reedita cele trei volume din Bucureștii de altădată de Constantin Bacalbașa, apărute începând din întunecații ani 1987-1988, ne-a bucurat și, totodată, ne-a întristat reamintindu-ne de condițiile mizerabile de lucru oferite de regimul totalitar nu numai intelectualilor. La îndemnul lui Valeriu Râpeanu, exigentul director al Editurii Eminescu de atunci, editură care începuse să publice programatic, cu consecvență, multe dintre lucrările fundamentale ale culturii române, am început, prin anii 1983, împreună cu soția mea, Aris tița Avramescu (decedată în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
teatrale erau urmărite și citate cu multă deferență. Criticile lui Laerțiu făceau autoritate. Totuși reputația lui Laerțiu a trăit într-un cerc restrâns și nu i-a supraviețuit 337. Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși într-un cerc mărginit. Îl cunoșteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenții. Institutor în București, scria în Telegraful și în alte publicații, avusese câteva polemici și întrebuința stilul declamator, atât de mult la favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a rămas o dramă în versuri intitulată Rhea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de poliție. Deși exista un partid liberal-național în care intrase întreaga opoziție de sub Lascăr Catargiu, alte grupuri încep să apară. Astfel, la 25 mai Românul publică programul noului partid politic in titulat: „Unirea democratică română“. Acest partid este format din intelectualii tineri 300 bucureștii de altădată 56. Numele noilor prefecți, numiți de Ministerul de Interne sunt menționate în MOF., începând cu numărul din 5/17 mai 1876. 57. Emanoil Protopopescu-Pake este numit prefect al poliției Capitalei în locul lui D. Bărcănescu, demisionat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul lui la „Literatură universală”, un an și ceva. Încerc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țării, lărgirea conștiinței lui cetățenești, creșterea spiritului critic, cît și faptul că el deține deja o schemă de gîndire economică, absolut necesară în actuala etapă de dezvoltare a agriculturii. Față de aceste semne palpabile de noutate, mă îngrijorează sincer maniera unora, intelectuali, de a se «țărăni» la modul vechi, afectînd o atitudine neaoșă, mimînd adică un limbaj inexistent azi, sau, pe de altă parte, supralicitarea elementului folcloric și etnografic în acțiunea educativă și în manifestările culturale ale țăranilor. Într-un moment în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în postul de la teatru. Cu toate acestea, „cazul”, de fapt eșecul său, mă tulbură. Ins inadecvat posturilor de conducere (în care - surprinzător! - a supraviețuit), incapabil de fermitate, „slab” în relațiile cu actorii și actrițele, e totuși, în ciuda acestor lucruri, un intelectual, unul dintre puținii pe care îi are acest oraș cu peste o sută de mii de locuitori. A-l „livra” tovarășului Stan de la Partid ca să-i găsească un post (cum se zvonește) mi se pare de-a dreptul umilitor pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]