14,456 matches
-
rezolva problema decât în mod negativ. A împiedica banii să iasă din țară înseamnă a împiedica bogăția să se diminueze, dar acest lucru nu înseamnă creșterea bogăției. Ah! Sunt pe cale să... acest grâu liber să intre... Îmi vine o idee luminoasă... Da, înconjurul este ingenios, mijlocul infailibil, ating scopul. La rândul meu, vă întreb care scop? Ei, Doamne! Scopul de a crește masa monetară. Cum veți face acest lucru, vă rog? Nu este adevărat că, pentru ca grămăda de bani să se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să primească atâtea articole, și ce fel de articole! Dar, în sfârșit, la intervenția editorului, domnul Guillaumin, redactorul-șef al Jurnalului, domnul Dussard, și-a aruncat privirea asupra acestei lucrări a unui economist aspirant. De la primele rânduri a recunoscut mâna luminoasă și viguroasă a unui maestru; ex ungue leonem. Imediat s-a grăbit să aducă la lumină acest diamant, pe care îl considerase inițial o simplă bucată de cuarț. Articolul a apărut în numărul din octombrie 1844 și a obținut un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
redingota sa amplă și umbrela sa de familie, l-am fi considerat cu plăcere un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși, iar fruntea sa, de mărime mijlocie, dar croită drept, ca în stofă, purta amprenta gândirii. La o primă privire se putea observa că acest țăran era din țara lui Montaigne și, ascultându-l, recunoșteam un discipol al lui Franklin. Bastiat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
decât în momentul în care forțele l-au abandonat. Cu doar o lună înaintea morții, a publicat ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște evoluția maladiei sale, l-au constrâns să meargă în Italia pentru a-și reface forțele epuizate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
iubit! Cât de prețioasă era prezența unui astfel de om în vremea furtunoasă în care trăim! Căci mai ales în epoca în care masele emancipate influențează în mod direct guvernarea societății este esențial ca bunele doctrine să-și găsească interpreți luminoși și simpatici! Eliberată brusc de tutorii săi oficiali, democrația noastră nu are oare nevoie, astăzi mai mult ca oricând, să fie luminată și ghidată? Bastiat ar fi putut să îi fie ghid, tot așa cum autorul Poor Richard's Almanack 76
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cuprinsă între 10 și 20 de metri. Linia de fund a terenului de joc, la ambele capete, va fi la 0,30 de metri în spatele liniei de poartă. Pentru competițiile FINA dimensiunile terenului de joc, adâncimea, temperatura apei și intensitatea luminoasă vor fi conform celor stabilite de FR. Marcaje distinctive vor fi asigurate pe ambele părți ale terenului de joc pentru a scoate în evidență următoarele: - marcaje albe - linia de poartă și jumătatea terenului - marcaje roșii - 2 metri de la linia de
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios este; ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub pseudonimul de girafă, s-au strâns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri, au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă necontenit clisme văzduhului când li se urăște cu imensitatea infertilă a singurătăților în care trăiesc, meduze ce mai poartă în gelatinosul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cavourile post-baudelairienilor, corăbiile, galerele, iahturile, gările, ploile, spitalele, adverbele majusculizate: "Ieri", "Mîine", numele proprii fastuoase, exotice (Bassora, Ecbatana, Cordova), totuși fără unda mistică, fără senzația de putrefacție și boală. Tristețile morale, "nervii" nu se realizează și poezia rămâne în genere luminoasă, aproape socială, cu un vădit aspect de "romanță" muzicală în tradiția Chat noir și Quat'z' Arts, dar și a lui Traian Demetrescu și a celorlalți făcători de cântece de lume. Poezia minulesciană e stăpânită de motivele de bază ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eșarfă) este aceea a generalului de divizie{\cîte 85}. Oricum, portretul medalistic respectiv este singular și nu a mai fost reluat. Medaliile prezentate aici vor vorbi generațiilor viitoare, alături de alte mărturii din domeniul artistic, de prețuirea permanentă acordată memoriei figurilor luminoase din istoria neamului, de reformele cu caracter democratic realizate sau proiectate în scurta domnie a lui AL.I.Cuza, între care și înființarea Universității care îi poartă numele și care a sărbătorit, în anul 2010, 150 de ani de la înființare
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările de atelier”, ci și în poezia propriu-zisă, ca în Hrana poemului, din volumul Gulliver: „Îl voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea în floare.../ Cu spațiul nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
și perfecționată, dar aceasta În detrimentul autonomiei nutritive (heterotrofie, adică nevoie de molecule organice); 2.- tendință vegetală care, dimpotrivă, a privilegiat independența nutritivă (autotrofie, cu nevoie numai de molecule minerale simple, apă și dioxid de carbon, datorită utilizării și transformării energiei luminoase). Dar, fotosinteza introduce o nouă necesitate pentru a fi eficace: organismul vegetal trebuie să realizeze maximum de suprafață pentru a capta energia solară, atât În interiorul plastidelor, cât și la nivelul celulei, atât la nivelul organismului pluricelular cât și la nivelul
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
fiind capabile de a realiza fotosinteza, conferă vegetalelor rolul de producători primari. În evoluția masei cloroplastice există 3 direcții principale: dispoziția mai periferică, fragmentarea și specializarea; acestea determină mărirea suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei luminoase. La alge, evoluția a mers de la un singur cloroplast (numit și cromatofor), În formă de cupă, ca la Chlamydomonas, la numeroase cloroplaste lenticulare, ca la Bryopsis. La cormofite, cloroplastele sunt lenticulare (20-60 Într-o celulă), reprezentând cam 50% din volumul
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mod voit neconturate, dar care oferă o indicație: raționalitatea trebuie, în propru-i cadru, să se depotențeze, să cedeze teren, să nu se teamă de a da înapoi către acea presupusă zonă de umbră, să nu rămână paralizată față de pierderea reperului luminos, unic și stabil, cartezian"167. Lipsa întemeierii, a fundamentelor, a constrângerilor "tari" ale normativității devin astfel repere ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fost trimis ca ministru provincial în Irlanda de fratele Ioan Parenti, de sfântă memorie. A fost vicar al fratelui Agnello în Anglia, atunci când acesta a mers la capitulul general, în timpul căruia au fost transferate moaștele Sfântului Francisc, și a oferit luminoase exemple de mare sfințenie. După ce și-a încheiat ministerul, îndeplinit cu fidelitate și plăcut lui Dumnezeu, a fost eliberat din orice oficiu în cadrul capitulului general de fratele Albert; ulterior, înflăcărat de zelul pentru credință, a plecat în Siria, unde a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și ca luna în zilele deplinei sale splendori (Sir 50,6), și ca soarele strălucitor în Biserica lui Dumnezeu, a luat în mâinile sale candela și trâmbița pentru a-i atrage la har pe cei umili cu dovezile faptelor sale luminoase și să-i scoată pe cei împietriți în răutate din păcatele lor grave, îndreptându-i prin mustrări aspre. În acest mod, inspirat de virtutea carității, a năvălit cu vitejie în tabăra madianiților, adică a acelora care evită judecata Bisericii din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viață, triumfător asupra lumii, s-a reîntors la Domnul, precedându-i pe mulți care sunt culți, el, care în mod deliberat era fără cultură și în mod înțelept ignorant. 7. Într-adevăr, chiar dacă viața sa, atât de sfântă, laborioasă și luminoasă, fusese demnă de a-și câștiga locul în Biserica triumfătoare, cu toate acestea, Biserica luptătoare, ce vede doar fața exterioară, nu se rezumă să judece cu autoritatea proprie pe cei ce nu sunt din casa sa, pentru a-i prezenta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
referentul său istoric, a respins însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întrepătrundere de la suprafața dintelui dau aspectul de smalț noduros. Pentru a oferi rezistență mecanică, grupurile de prisme au orientări diferite, care se pot vedea pe secțiunea longitudinală a dintelui la microscopul cu lumină polarizată sub formă de benzi întunecate și luminoase. Acest fenomen este datorat ondulațiilor în sens orizontal a prismelor și benzile întunecate constituie diazonii iar cele clare parazonii. Pe secțiune orizontală se pot vedea striațiile lui Retzius, circulare, care reprezintă depunerile zilnice de smalț și care la colet se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se Îndepărtează de arhetipurile pure. Ele și-au păstrat fluiditatea (au devenit un imens foc), dar fluidul a luat, acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o simbolistică morală). Frica de gol se asociază la Heliade cu frica de proliferarea haotică a elementelor. Acea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe scena lirică. Prezentul este ocrotit de lumina zilei, noaptea este acaparată de imaginile trecutului. În Adio la TÎrgoviște, acul ceasornicului arată Începutul zilei, cînd stejarii se Înalță cu fală, „se Îndreptează”, ridiclnd brațele spre cîmpiile cerului. Orizontul e dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]