17,356 matches
-
și simplu erau altceva. Într-un timp însă, mărășeștile au început să se găsească - nu pe toate drumurile, dar oricum... - și, prin urmare, au decăzut din Empireu. Am realizat cu toții că nu erau deloc strălucite și că aveau și ele miros de mortăciune, astfel încît, atunci cînd le fumai, te gîndeai automat la cei căzuți (e drept, eroic) pe cîmpul de luptă. Spulberarea acestui mit nu mi-a picat deloc bine, pentru că mărășeștile se legau de bunicu- meu : el fuma cîte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în ușă, să blochez trecerea. Apa susura în bazinele w.c.-urilor, întreruptă din cînd în cînd de zgomotul de apă trasă de la o budă cu flotorul stricat. Pe jos era ud - tocmai trecu seră femeile de serviciu pe-acolo -, iar mirosul de clor se amesteca în mod plăcut cu fumul de la buceagele noastre. Era o stare pe care o numim îndeobște „de grație“ ; nimeni nu mai rostea nici un cuvînt. Aurora, cu degetele ei de roză, deschisese de mult porțile Orientului, ceea ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost singurul care am decartat la el acasă, în toată istoria băutelor noastre. Preotu’ a făcut atunci o treabă bună în baie - era un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive în metalul de pe marginea măsuței, invada întreg compartimentul, cu atît mai mult cu cît provenea de la tot atîtea surse cîți călători se aflau acolo. Băiatului i se făcea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
timp de o secundă, cît am aruncat o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta foarte elegantă, iar doliul, blondă fiind, o prindea tare bine - aș zice acum. Pe vremea aceea, firește, nu observam asemenea detalii. Cînd treceam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur că mirosul de la etajul doi, acel miros greu și persistent care izvora de la ușa lor și se rarefia pe măsură ce te depărtai, li se datora lor, injecțiilor. De fiecare dată cînd treceam pe la etajul doi îmi țineam respirația și o luam la fugă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur că mirosul de la etajul doi, acel miros greu și persistent care izvora de la ușa lor și se rarefia pe măsură ce te depărtai, li se datora lor, injecțiilor. De fiecare dată cînd treceam pe la etajul doi îmi țineam respirația și o luam la fugă încă de pe trepte. Aproape niciodată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu reușeam să rezist pînă la următorul etaj și, în cele din urmă, ajungeam să trag în piept aerul acela care putea, fără îndoială, să mă înnebunească și pe mine. Dacă injecțiile erau pentru nebunie, atunci era normal ca și mirosul acela să aibă de-a face cu nebunia. Nebuna era o fată tunsă scurt, bălaie și cu ochii albaștri, iar în fața blocului nu-mi făcea deloc frică. Curios, dar afară nu miro sea, cu toate că-mi închipui că injecțiile ace lea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pînă cînd doamnei i-a murit bărbatul și și-a pus o fundă mare și neagră deasupra ușii. Nu i-am văzut omul mort, pentru că își dăduse duhul pe la un spital și nu mai fusese adus acasă ; cu toate acestea, mirosul de zacuscă mi-a devenit de atunci grețos. La etajul patru era liniște, din cînd în cînd se mai auzea glasul domnului Golescu, care-l striga pe Mihăiță, iar lumina, trecută prin geamul verde ce dădea afară, îmbrăca lucrurile într-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era fumatul. Întunericul ne ținea la adăpost de privirile babacilor. Cînd se aprindea lumina, la opt, și trebuia să mergem în casă, rupeam de fiecare dată cîte o crenguță din tufele de tuia și o mestecam, să ni se ducă mirosul. Revenirea curentului era întîmpinată de toți cu mult regret. Maică-mea îmi povestea că, atunci cînd a murit Stalin - ea era în clasele primare -, a plîns din toată inima (ironia soartei : taică-său murise pe frontul de Est). și eu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am trecut prin toate sălile, am găsit în curte mai multe tunuri, tancuri și tanchete, pe care am putut să ne cățărăm după cum voiam. Tovarășa nu știu pe unde dispăruse. Ne așezam pe scăunelul tunului sau intram (însoțiți, desigur, de mirosul de trandafiri) în turele, ne uitam prin lunete, ocheam și nimeream dușmanul. Bulgar, în primul rînd. / Bineînțeles că ultima precizare este o „amintire“ contrafăcută, fiindcă atunci nu ne mai gîndeam noi la episodul cu bulgarii, iar cînd ocheam nu aveam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
in aceeasi banca, citind in pauze cu jind bio grafia lui Ceausescu :)) iti mai aduci aminte? a Va F, cu Chera diri ginte. Camaraderia noastra de... banca mi-a lasat frumoase amintiri si m-a urmarit multa vreme ca un miros de gutuie care nu se stie pe unde-a fost lasata, caci la fereastra nu e. Faceai cele mai frumoase compuneri la romana si tovarasa Dorosenco tinea mult la tine, dar parca uneori mai mult la rivalul tau de atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos. Aburii de la apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și au adus o gîscă. În ziua aceea, Dănuț și tatăl lui erau singuri acasă. De cum au plecat musafirii, care erau doar în trecere
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se știe cum va
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dependent de nicotină și numai după mulți ani, și cu mari eforturi de voință, m-am debarasat de această patimă. Mult mai târziu mi-am dat seama că eram niște copii proști care ne afumam plămânii și inspiram, odată cu fumul, mirosul pestilențial al unui closet fără apă curentă și fără scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îi lipsești, Mult! Dispariția poetului Mihai Munteanu înseamnă o mare pierdere pentru cultura și creația literară botoșăneană. Poveri Mai sunt încă zile frumoase de miez de toamnă, cu lumina soarelui gălbuie și blândă, cu nopți răcoroase și zile calde, cu miros de mere, crizanteme și gutui, cu frunzele copacilor colorate într-o gamă mozaicată și tristă, care se aștern cuminți pe pământ. Profitând de vremea încă prielnică, vârstnicul Dumitru Dascălu iese în fiecare zi din locuința-i neprimitoare și rece ca să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care zâmbeau soarelui primăvăratic cu strălucirea lor. Nu erau neglijate nici anexele gospodărești și ograda largă. Febra curățeniei pentru întâmpinarea Paștelui îngloba și aria spirituală, pentru toți membrii familiei, indiferent
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt". Alte scrieri de Eugen Herovanu se succed, pe teme diverse: Dragoste și răzbunare (poem dramatic, 1897, pus în scenă la "Naționalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt". Alte scrieri de Eugen Herovanu se succed, pe teme diverse: Dragoste și răzbunare (poem dramatic, 1897, pus în scenă la "Naționalul" ieșean, în 1900 și 1920); Răni vechi (nuvele, 1901); Paria (roman, 1905); Zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
factor de echilibru în viață e sentimentul acesta de securitate! La copii mai ales; și nu mai puțin la femei... Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală. Slabe adieri aduceau de departe, din păduri, din livezi, din fânețe, miros de toamnă. Prin fereastra deschisă, priveam munții, arborii, casele, stâlpii de telegraf care treceau cu grabă, ca niște drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar, pentru că, de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în casa liniștită, cu stelele ei, cu cântecele ei, cu misterul ei. Și atunci, toate lucrurile acestea laolaltă, pietate, credință, poezie creștină, grandilocvența orgiei, puritatea vocilor de copii, impresionanta cordialitate a vocilor mulțimei, și altele încă, precum amintirea străbunilor și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt. Îmi reiau drumul în noapte. Și curios, ori pe unde trec, Iașul îmi apare în aspectele lui vechi, conservate mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt proaspăt. Îmi reiau drumul în noapte. Și curios, ori pe unde trec, Iașul îmi apare în aspectele lui vechi, conservate mai mult în mine, în amintirile și în imaginația mea, decât în pietrele și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
18.00, ora vernisajului, eram împreună cu Victor Ernest Mașek în sala de expoziție și așteptam oaspeții. Îmi aduc aminte că D-l Mașek fuma pipă și avea un tutun foarte bun care lăsa niște dâre de fum albăstrui, și un miros...care te îmbăta. Urmau să vină și o serie de personalități invitate de D-l Mașek, printre care regretatul Valentin Silvestru cu soția, ziaristul Tudor Octavian, pictorul Spiru Vergulescu cu soția, și nu în ultimul rând Doina Berchină, pe vremea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înfloriți și urmați de înverzirea rapidă a naturii, îți dădeau impresia că te afli în Paradis. Vara, cu verdele strălucitor ca smaraldul în lumina soarelui, cu adierea răcoritoare a vântului ce se strecura din pădurea ce înconjoară întreaga așezare, răspândind mirosul florilor de tei și mai ales al cetinii de brad . Toamna, uneori scurtă, alteori lungă, cu dimineți reci și brumă de îți dădea impresia că a nins, cu culorile ei, de la galben crem deschis până la roșu bordo, de la verdele cremgălbui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]