15,766 matches
-
pasiv); cutele de pe fața să dau impresia unui om siret. Are nasul drept, scurt, gros și impun)tor; p)rul roșcat Îi cade pe frunte când într) În acțiune. Balzac l-ar fi simpatizat. Kollek este pentru Ierusalim ceea ce era moș Goriot pentru fiicele sale, ceea ce era v)rul Pons pentru obiectele de art). Dar un fenomen de o asemenea fort) nu poate fi Încadrat În nici o categorie. P)rând c) se afl) permanent În exercițiul funcțiunii, el cutreier) orașul În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
oameni ai acesteia și oportunit)țile personale care li se ofereau. Nici chiar Holocaustul nu a distrus aceast) atracție. Iar ast)zi, având pașaport israelian, nu german său polonez, sunt la fel de Însetați și uimiți de lumea larg) că și str)moșii lor. Leg)turile lui Kollek În str)în)țațe sunt extrem de multe. Cunoaște corporațiile internaționale, b)ncile, marile universit)ți, partidele politice. P)streaz) leg)tură cu brazilieni, finlandezi, rhodesieni, personalit)ți de la Washington, parizieni... El spune: „O, Kim Roosevelt
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
r)zboaiele, masacrele, situațiile de criz) ar putea, dup) p)rerea lui Sartre, s) reveleze esențialul, ființa uman) total): l’homme tont entier. Acest homme tout entier trebuie scos din h)tisul filistinismului, unde Îi place s) se ascund). Str)moșii noștri au construit case, au creat cultură noastr), ne-au transmis Înțelepciunea lor, au În)lțat statui Închinate marilor lor personalit)ți, au demonstrat Însușiri modeste și s-au mulțumit cu regiuni temperate, spune Wyndham Lewis, interpretându-l pe Sartre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
and the Absolute. Pe când noi, obișnuiți cu r)zboaie mondiale, holocausturi, bombardamente, coups d’état, „În mod necesar noi avem o structur) eroic). Însușirile noastre sunt extraordinare, altminteri am fi niște ființe inferioare, de cea mai josnic) speț). Acești str)moși direcți ai noștri, din perioade prospere și confortabile, Înainte ca «forță aerian)» s) amenințe s) v) sf)rame În buc)ți ori s) v) nimiceasc) din cer sau că revoluționarul s) readuc) atmosferă Însp)imânt)toare a Inchiziției sau autodafeul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la Critică“, oare văzuse el deja În tine că vei deveni un adevărat conducător de grup și un creator de imagini, lucru care s-a adeverit de cum ai fost transferat, și că eu aveam să-mi găsesc vocația În scris? Moșul Finteșteanu a avut flerul genial să ne distribuie bine În rolurile care ni se potrivesc În viață și Îi suntem recunoscători. Eu nu am avut doar norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și generos primit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acesta provenea din misterioasa lui reședință de la subsol, unde avea o nevastă obeză și doi gemeni - un elev de aceeași vârstă cu mine și o micuță auroră Îngălată, cu ochi albaștri sașii și bucle arămii; dar cred că pe bietul moș Ustin Îl enerva Îngrozitor corvoada ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite printre democrații ruși din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite printre democrații ruși din străinătate, erau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite printre democrații ruși din străinătate, erau primite cu Întristată uimire sau cu rânjete politicoase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu se află să-i sufle-n borș Domnului Ștefan! Mamăăă ce tăiere o fost!! Ce face, ce drege Măria sa, tăt în chișoare cade, ca mâța! Da'... de Măria sa ai știre? E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta judecată a Domniei mele?!" Auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hrisovul, dovada... Să-l chemi pe Agapie să vedem cum stăm cu el. Și "mârșavul" cu mădularul lui... Prea bine, Doamne. Era să uit... Fătucile celea... Să le tămăduiască vraciul nostru. Înțelesu-m-ai? Înțeles! Ștefan face glasul mic: Și moșu', nu uita, moșneagu' acela nerușinat, s-o găsi ceva și pentru el... Prea bine, Doamne! Am mai poruncit! spune el sever. Să nu poruncesc a treia oară! Să nu mai văd calicime la capul podului peste Suceava! Le dai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare boier?! îi întoarce vorba Ștefan. Sunt destui ce s-au îmbogățit peste noapte Dumnezeu știe pe ce căi necurate, devenind "Mare boier, Mare Baron". Boieria nu stă în câte moșii are, în câte capete de vită sau cât îi geme haznaua de galbeni. Măreția unui adevărat boier stă în cinstea și în strădania de a face ceva bun și pentru oameni, și pentru țară, nu numai pentru sine și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au căzut atunci... Și capul moșului meu a căzut atunci, lăcrimează Alexa. A fost cumplit... Țin minte, ca azi... Isaia scuipă un alt mormânt, cu ură: Ușor-ușor, ne-a pus cu botu' pe labe, de nu mai sufla nimeni. Dac-am văzut și-am văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare Savastița ca opărită. Iar te-or apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și la Podu-Înalt! grăiește Dumitru cu mândrie, întorcându-se către oameni. Domnul Ștefan m-o bătut pe umăr și m-o sărutat pe amândoi obrajii! spune el lăcrimând cu mândrie. Chiar Domnul Ștefan, așa să știți! Târgoveții, câștigați de partea moșului, râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mândrie, întorcându-se către oameni. Domnul Ștefan m-o bătut pe umăr și m-o sărutat pe amândoi obrajii! spune el lăcrimând cu mândrie. Chiar Domnul Ștefan, așa să știți! Târgoveții, câștigați de partea moșului, râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii. Lasă, moș Dumitre, îl consolează Niculai. Ț-a ajunge... Ți-ai făcut datoria, cu vârf și îndesat. Du-te cu baba la codru. Mergem împreună. Ce să facem? oftează el. Parcă eu n-aș vrea? spune cu tristețe și flutură mâneca goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
casei, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Dumitru o rupe la sănătoasa după el, cu o sprinteneală de flăcău. Mitrică!! strigă Savastița. Nu mă lăsa, Mitrică!! se milogește ea. Întoarce-te Mitrică!!!... Savastiță, draga me!! Nu poci!! strigă moș Dumitru, țanțoș, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Mă cheamă Vodă-Ștefan!! Ai grijă de tine!! Să ne vedem sănătoși!! Și cu Petrică alături, pornesc la luptă cântând: "Hai frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă și izbucnește în hohote, bocește văitându-se încetișor: Mitrică, Mitrică, iar te-ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-aș merge? și își flencăne mâneca goală pe dreapta. Haide! Mergem la codru! Savastița își șterge lacrimile, își face cruce: Ocrotească-l Mântuitorul și Sfânta Fecioară Maria! N-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
broboanele de sudoare ce-l orbesc, ia o gură de aer. Ce mă fac?!?! spune el fierbinte, disperat, cu voce răgușită. Vă rog!!... Nu mă părăsiți!! Fără voi, Moldova e pierdută!!... Se lasă o tăcere grea... Ștefan tresare, cu bucurie: Moș Toadere! strigă el recunoscându-l undeva mai în spate. Vino! Mai aproape... mai... și îi dă mâna și-l apropie, dar și-o retrage pentru că Toader dă să i-o sărute. Bade Toadere! Ai fost în multe bătălii, 'mnetale ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca un bulgăre de zăpadă adus într-o cameră încălzită. Dăinuie, în schimb, până azi, ceva luminos și cald, explozia solară a impresiilor din timpul romanticei lecturi. Ce am citit în anii adolescenței propriu-zise? Ion, Mizerabilii, Pielea de sagri și Moș Goriot, Documentele clubului Pickwick, Război și pace, Anna Karenina, Hamlet. Despre aceste lecturi (ca și despre altele, desigur) se poate, într-adevăr, spune că mi-au „marcat viitorul”, că m-au îmbogățit pentru toată viața. Ele mi-au marcat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]