KorAP: Find »[drukola/base=nas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...554 555 556 ...610 >

15,245 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

în politică sînt antrenați doar submediocrii, imoralii și, în general, rebuturile omenirii? Eu nu mă consider... Nu te consideri om politic pentru că nici nu ești. Tu n-ai încă sufletul deformat. Umbrela se lasă din nou în jos și ochelarii, nasul și urechile profesorului sînt iarăși sub protecție. Dar, între noi fie vorba, ești și ai fost un mediocru, mai precis un submediocru. Din nou lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion grăbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Parpanghel! răsună la unison dorința celor prezenți. Dă-l în mă-sa pe Parpanghel al vostru, strigă singurul opozant, cel care mai avea bere în halbă. Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
n-are carnet de pilot și aproape că nu-l mai interesează problema. Mi-a ajuns doar atîta. Cică Romeo era ud și mirosea... puh. Făcuse de toate pe el. Cînd trecea Romeo cu Mercedesul său, Dinu se ținea de nas și mima scîrba pe care o simțea față de cei care fac în pantaloni. Dar Romeo strînge bani de avion. Neamuri proaste Dinu Ariceanu a muncit mult, foarte mult, pînă a terminat facultatea și era fericit că de acum înainte boier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru ziua aceea ne-a fost de ajuns. Au urmat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-a vindecat greu și de Paști, deh, numai Paști n-a fost acela, cu țevuști în nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă, fericiți că au postit frumos, ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ajungă la pușcărie ca frații săi mai mari și asta datorită unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
face "puf, puf, puf" de trei ori, conform înțelegerii, prin eliberarea aerului de la sistemul de frînare. O lună în spital este cuantificată de Aurel în pierderi și suferă cumplit. Poliția a remorcat mașina și, neobrăzată cum este, și-a băgat nasul pe niște socoteli mai intime, lăsate pe scaun, dar de interes general. Aurel nu era prost, codifica totul. Crăpa de șmecher ce era. Citez din notițele sale: Septembrie 4, burtosul 10h 30, trebuiau 40 de steluțe din Ursa Mare. Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se ține de... prostii. Gheorghe lasă intențional ușa bibliotecii deschisă spre hol și aude șușoteli, țopăituri și uși închise cu mare grijă. De fapt, are doar 53 de ani, are dreptul și el la viață. Eu îl vedeam doar cu nasul printre hîrtii și cărți prăfuite. Ca să treacă timpul mai repede, Gheorghe alege cîte o carte și o răsfoiește complet dezinteresat de conținut. Pe birou era teza lui și încă vreo 2-3 teze puse una peste alta. Ia să văd cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
un eșec, o flituială zdravănă. E zărghită rău... Bine că n-a mers mai departe, cine știe în ce bucluc mă băga nebuna! Convins că "nu ține figura", Nicoară lua o atitudine ostilă, chiar răutăcioasă ori de cîte ori da nas în nas cu "încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din spital nu-ți ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o flituială zdravănă. E zărghită rău... Bine că n-a mers mai departe, cine știe în ce bucluc mă băga nebuna! Convins că "nu ține figura", Nicoară lua o atitudine ostilă, chiar răutăcioasă ori de cîte ori da nas în nas cu "încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din spital nu-ți ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau cîțiva care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește puțin și-i remarcă structura scheletică, prin lipsa unui înveliș muscular mai acătării. Mă copleșești tu cu banii, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cui i-a oferit virginitatea, a început să plîngă și a ținut-o tot așa pînă l-a născut pe Bogdănel. Sentimentul matern l-a înlocuit cu un soi de silă, pe care o trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu, pînă la Liric. Pe covorul roșu, Întins pe treptele de la intrare, călcau sandale de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a făcut cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
caracterologici să poți demonstra științific că personalitatea doamnei Oprișan nu este chiar atît de incompatibilă cu personalitatea unei găleți de gunoi dar cine ne dă dreptul să Împărțim oamenii În categorii valorice după culoarea pielii după sonoritatea numelui după forma nasului sau) — ...parcă și cu Kentu, auziși, numa În spital le-a plasat, că se bătea bolnavii pă ele pentru doctori țla ce s-o fi gîndit Leopold Bloom cînd Încerca cu tot dinadinsul să-și explice la ce se gîndea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje pe jos. Omul ăsta o să mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
faci de le afli pe toate? — C-o fi greu, ce să-ți spui? cînd stăm ușe-n ușe de douășișase de ani, că d-aia mi-a dat Dumnezeu ochi și urechi, ce ca dumneata care-ți vîri toată ziua nasul În cărți și nu vrei să vezi ce să Întîmplă pă lumea asta... țexistența În ficțiune ca și alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere cine a zis asta Îmi citesc creierul cu un ochi fără văz felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă spun rugăciuni profane aici păgînismul capătă o aură creștină mă aflu Într-un Hyde Park bizantin trăiască libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
să mă lovesc de mobila Popular și să șoptesc emoționată: casa mea! să cutreier străzile unui București desfigurat și să urlu: orașul meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că-i oarbă numa ce-i vezi că scoate pieptul ardelenesc și-i dă sau un ciolan afumat, de ce agonisește tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]