18,350 matches
-
pe Ilie, o odraslă pricopsită pe la curtea sa, pe când băitanul avea vreo zece ani, gurile rele asemuindu-l cu Iordache, chiar dacă și Irina, soața boierului, îl socotea un nepot al unei verișoare, rămasă văduvă după uciderea soțului de către tătari. Un nor de praf negru vestea apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să cauți legături cu viața reală : ai putea îmbrăcat în toga cea albă/ să te răzbuni/ și să te-arunci apoi de pe macara/ ei îți vor spune : mahatma/ dacă nu vrei să cobori/ zi-ne și nouă/ ce vezi dincolo de nori sau într-un poem de-al tău : ploaia spală vopseaua de când am lipsit în fiecare dimineață îmi face cafea și mă obligă să o beau deși e groaznică și toarnă un litru de lapte și toarnă o tonă de zahăr
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
înconjurată de mormane de vase murdare. Încep să le spăl și vorbesc cu ea. Mi-e rușine. Mă privește curioasă, cu ochii ei atenți. Mă chinui s-o fac să râdă. Aș vrea să interzic gazele de eșapament, cerul roșu, norii toxici, aș vrea să trăim amândouă veșnic, într-o lume aseptică. Să nu mai existe bărbați pe care trebuie să-i mulțumesc, de care să am grijă, să nu mai existe sex. Sfârcurile dureroase au început să se vindece, aș
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
construit pe insule, în mijlocul unui lac, marea piramidă, canalele pe care mișunau luntrile, casele legate între ele prin poduri de lemn, și mai departe câmpurile de porumb, iar dincolo de ele pădurile de pini din care țâșneau, ca și acum, printre nori, cei doi mari vulcani, Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau niciodată, socotindu-i munți sacri. În zori, locuitorii Tenochtitlanului ieșeau, se pare, în fața caselor și scrutau cerul în căutarea luceafărului de dimineață; dacă acesta era vizibil, își înțepau urechea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Morților, care este în realitate o succesiune de piețe rectangulare despărțite de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei Soarelui. Soarele arde chiar deasupra noastră, în crucea amiezii, pe un cer limpede, fără nici un nor. Jos, printre ruine, înfloresc arbori de piper. În jur, vulcani stinși. Închid ochii și mi se pare că aud un zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
În fapt, Tlaloc a fost, probabil, totdeauna mai mult decât un zeu. A fost o obsesie. Fără apă, porumbul aztecilor nu creștea. Fără porumb, viața era în primejdie. Din lanurile lor, aztecii pândeau nu numai mișcarea stelelor, ci și mișcarea norilor. Pe marele teocalli din Tenochtitlan erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
până dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a presupune", cum ar zice Burckhardt. Și poate că e mai bine așa decât un popas sumar și superficial. Păsările zboară jos, cu aripile îngreunate de ploaie, soarele frige când apare dintre norii turbulenți, din loc în loc se văd sate minuscule... câți s-ar putea lăuda că știu ceva precis despre viața celor ce le locuiesc? Se zice că în ele se practică încă trocul și banii sunt rari; că porumbul, lâna sau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se uită un botanist la arborii tropicali și altfel un diletant ca mine. Uneori, diletantismul te ajută să observi ceea ce unui specialist îi scapă. Nu putem vedea toți cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume și diletanți a căror singură specialitate e melancolia. Și, evident, eu fac parte dintre ei. Plecăm, în fine, după ce Enrique
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să fac parte dintr-o expediție la polul nord, la ploile bacoviene din toamnele noastre... Zadarnic. Căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Din când în când, zeilor maya (în al căror imperiu am intrat) li se face milă de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par otrăviți de această căldură umedă. Când plouă, ploaia pare bolnavă acum. Abia aștept să ajungem la Villahermosa, am auzit că în sud hotelurile au toate piscină... Enrique se întoarce spre noi și surâde înțelegător. Suntem de trei zile împreună
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
văzut la picioarele lui un șarpe mort. Pe urmă, a căzut lângă el în iarbă o pasăre moartă. Ca să nu se mai teamă, a ridicat acolo o piramidă. Cerul s-a limpezit. E o zi splendidă acum, f[ră nici un nor, iar lumina triumfa, pașnică, și asupra junglei și asupra ruinelor. Asta îmi voi aminti, probabil, de la Palenque; că am văzut un loc de care nu se apropie (cînd e soare, cel puțin) moartea, acest coyot bătrân și înfometat, cum ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
urce. L-au părăsit și au plantat O tulpină de bambus, cântând și dansând din nou. De câte ori se opreau și făceau o pauză, apărea un nod în prăjina de bambus. Aceasta creștea dreaptă spre cer, dar când a ajuns aproape de nori a rupt-o vântul. fântânile Diminețile vin năpraznice în sudul Mexicului. Se trezesc mai întîi șerpii și vulturii. Cei dintâi ies din ruine să se încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ritualuri o visau și săpătorii de fântâni. Aceștia vroiau să obțină direct, imediat, ceea ce masa enormă a piramidei promitea mai solemn, dar mai vag. Prometeu, în Yucatan, nu s-ar fi urcat în cer să fure focul, ci să lege norii sau ar fi săpat fântâni. Căci apa este aici mai importantă decât focul. Mă mir deci că, în timp ce în fața piramidei toată lumea se oprește, nimeni nu dă atenție acestei fântâni. Toți sunt grăbiți să urce treptele de piatră, dar nimeni nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
funcționar a trecut pe lângă noi și ne-a spus cu o politețe ușor agasată: "Vă rog să așteptați o secundă". Apoi, brusc amuzat și zâmbind, a adăugat continuîndu-și drumul: "O secundă mexicană"... Să-mi spui dacă ai văzut/ Apărând un nor alb/ Care a venit și a plecat... La Villahermosa s-a întîmplat, de unde port cu mine patru fructe de mango de care nu mă ating. Vreau să le duc acasă*. Și am mai văzut unul deasupra unui câmp plin de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare că înțelepciunea vine cu anii? Și eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de soare și de primejdii... piețele colorate în care comerțul pare să fie un simplu pretext pentru spectacol, pentru plăcerea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la cerul acoperit de un nor alb, așteptând să văd, după trecerea norului, dacă apare steaua Aldebaran. Țipetele unor păsări, speriate de ochii fosforescenți ai șacalilor, au aprins, însă, pădurea. Incendiul s-a întins, cu flăcări din ce în ce mai înalte, și deodată m-am pomenit în parcul Alameda
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la cerul acoperit de un nor alb, așteptând să văd, după trecerea norului, dacă apare steaua Aldebaran. Țipetele unor păsări, speriate de ochii fosforescenți ai șacalilor, au aprins, însă, pădurea. Incendiul s-a întins, cu flăcări din ce în ce mai înalte, și deodată m-am pomenit în parcul Alameda, unde stăteam pe o bancă și priveam
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe nisip, după ce am ieșit din apă, știe singur ce alegere are de făcut. Zeii de piatră ai Mexicului au cedat aici locul zeilor de nisip și de apă. Zei pe fața cărora trece din când în când câte un nor. Sunt zei care au umbră, regrete și amintiri, căci au descoperit timpul. Iată pe scurt ce m-a învățat Mexicul, unde totul e excesiv ca la vulcani: și singurătatea, și lava. Fără pasiune această țară ar fi tristă. Și parcă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îmi cumpăram câte un pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
e teribil de greu să scriu nu un poem apocaliptic, ci o povestire cât de cât coerentă. înapoi în acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oamenilor erau de lemn, frumos vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]