14,128 matches
-
În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite din limba latină (de exemplu > "bien" „bine”, > "hier" „ieri”) sau a caror formare a
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
română. Patru adverbe au grade de comparație neregulate, în sensul că formele lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
lor de comparativ de superioritate sunt cuvinte aparte, moștenite din latină: Observații: În principal, funcția adverbului este sintactica, si anume de complement circumstanțial: Alteori, asemenea cuvinte sunt în propoziție, dar nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea cuvinte pot servi drept
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
nu cu funcție sintactica, ci că modalizatori, adică modifică sensul propoziției prin exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea cuvinte pot servi drept conectori logici între propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
vorbitorului față de conținutul acesteia. Exemplu: "Îl est mort, naturellement „A murit, firește” (vs. "Îl est mort naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea cuvinte pot servi drept conectori logici între propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a discursului (în scris a textului). Astfel sunt: Unele asemenea cuvinte pot forma singure propoziții
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
naturellement, unde același cuvânt este complement de mod). Tot în propoziție și fără funcție în această, asemenea cuvinte pot servi drept conectori logici între propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a discursului (în scris a textului). Astfel sunt: Unele asemenea cuvinte pot forma singure propoziții neanalizabile în dialoguri, deci intra în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
propoziții independente, fraze sau părți de discurs (în scriere paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a discursului (în scris a textului). Astfel sunt: Unele asemenea cuvinte pot forma singure propoziții neanalizabile în dialoguri, deci intra în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da”, "non" „nu”, "bien sûr" „sigur” "bien" „bine”, "éventuellement" „eventual”, "peut-être" „poate”, "volontiers" „bucuros, cu plăcere”. Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
paragrafe), deci au funcție nu la nivelul propoziției sau frazei, ci la nivelul părții de discurs sau a discursului (în scris a textului). Astfel sunt: Unele asemenea cuvinte pot forma singure propoziții neanalizabile în dialoguri, deci intra în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da”, "non" „nu”, "bien sûr" „sigur” "bien" „bine”, "éventuellement" „eventual”, "peut-être" „poate”, "volontiers" „bucuros, cu plăcere”. Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci numai modalizatori, conectori sau cuvinte propoziții (de exemplu "bien
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
în categoria cuvintelor propoziții (în franceză "mots-phrases"), de exemplu "oui" „da”, "non" „nu”, "bien sûr" „sigur” "bien" „bine”, "éventuellement" „eventual”, "peut-être" „poate”, "volontiers" „bucuros, cu plăcere”. Sunt cuvinte care nu pot fi complemente circumstanțiale, ci numai modalizatori, conectori sau cuvinte propoziții (de exemplu "bien sûr", "peut-être", "certes"), și altele, care pot fi și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
și altele, care pot fi și unul și altul, uneori cu sensuri lexicale diferite. Un exemplu de astfel de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunile Propoziția negativă și Construcții cu infinitivul negat. În cele ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreaga și alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
de cuvânt este "naturellement", amintit mai sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunile Propoziția negativă și Construcții cu infinitivul negat. În cele ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreaga și alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
sus. Alte exemple: Pentru cuvintele negative franceze care neagă verbul, vezi articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunile Propoziția negativă și Construcții cu infinitivul negat. În cele ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreaga și alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză prepoziții și adverbe cu același sens
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
ce urmează, sunt prezentate cuvintele negative care neagă o propoziție întreaga și alte părți de propoziție decât verbul. Aceste cuvinte negative sunt "non" sau "pas", uneori "non" și "pas" împreună. În fiecare caz, acestea stau înaintea cuvântul negat sau a propoziției negate. Exemple: Că în română, există și în franceză prepoziții și adverbe cu același sens. În unele asemenea perechi, cuvintele au aceeași formă. Exemple: În cele mai multe perechi, diferența dintre prepoziție și adverbul corespunzător este că prepoziția este formată din adverb
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
y a là-bas un lac près duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o casă”. Că cele din română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut. Când într-o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un anumit efect stilistic sau daca altfel propoziția n-ar fi destul de clară, însă de regulă prepoziția apare numai cu primul complement. Exemplu
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
română, prepozițiile franceze introduc grupuri nominale cu funcție de complement sau de atribut. Când într-o propoziție aceeași prepoziție introduce mai multe complemente, atunci se poate repeta, în caz că vorbitorul sau scriitorul vrea să obțină un anumit efect stilistic sau daca altfel propoziția n-ar fi destul de clară, însă de regulă prepoziția apare numai cu primul complement. Exemplu: "La vinaigrette se fait avec de l’huile, du vinaigre, du sel et du poivre" „Vinegreta se face cu ulei, oțet, sare și piper”. Prepozițiile
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
părți de vorbire nominale, și înaintea unui infinitiv, de exemplu "après" ("Je me couche après le déjeuner" „Mă culc după prânz”, "Je me couche après avoir déjeuné" „Mă culc după ce am luat prânzul”) și "sans" (vezi mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
mai jos exemple în propoziții). Mai multor prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite analog cu cele românești: În subordonatele circumstanțiale, si conjuncția determina modul verbal la care este predicatul, mod care poate fi diferit de cel cu care se folosește conjuncția corespunzătoare din
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
a șlefuit împrejurările de prevenire și standardizare a imaginii lumii și care din această cauză în secolul XX s-a găsit într-o criză adâncă (descrierea scriitorului). Operele lui Müldner sunt scrise în limba densă, concisă care evită cuvintele și propozițiile necunoscute, dar pline de paradoxuri în egală măsură atât în descriere cât și în dialog, iar concomitent precise din punct de vedere psihologic și al acțiunii, câteodată , cu fabula sau excepțiile intenționat tăiate sau împărțite ( romanul experimental „Himalaje”, povestirea din
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
Denumirea generica probleme de tip Gettier se referă la orice experiment mental din epistemologia contemporană care demonstrează că definiția clasică a cunoașterii că opinie adevărată și întemeiata nu oferă condițiile necesare și suficiente pentru că un subiect S să cunoască o propoziție oarecare p. Sintagma propriu-zisă „problema lui Gettier” desemnează exemplele aduse de Edmund L. Gettier în lucrarea „Is Justified True Belief Knowledge?” publicată în 1963. În această lucrare filosoful american propune două scenarii în care cele trei criterii (opinia, adevărul și
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
și întemeierea sunt condiții suficiente pentru că o opinie să reprezinte cunoaștere; ele sunt doar condiții necesare ale cunoașterii. Să presupunem că Smith și Jones concurează pentru o anumită slujba. și să mai presupunem că Smith are temeiuri puternice pentru următoarea propoziție conjunctiva: (d) Jones este cel care va primi slujba, si Jones are zece monede în buzunar. Temeiurile lui Smith pentru (d) ar putea fi că președintele companiei l−a asigurat că Jones va fi în cele din urmă selectat și
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
monede în buzunar. Temeiurile lui Smith pentru (d) ar putea fi că președintele companiei l−a asigurat că Jones va fi în cele din urmă selectat și că el, Smith, a numărat monezile din buzunarul lui Jones acum zece minute. Propoziția (d) implică: (e) Cel care va primi slujba are zece monezi în buzunar. Să presupunem că Smith sesizează implicația de la (d) la (e), si accepta (e) pe temeiul lui (d), pentru care el are temeiuri puternice. În acest caz, Smith
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
întemeiat să creadă că (e) este adevărată. Dar să ne imaginăm mai departe că, fără știință lui Smith, el însuși, si nu Jones, va primi slujba, si de asemenea, fără știință lui Smith, el însuși are zece monede în buzunar. Propoziția (e) este atunci adevărată, desi propoziția (d), din care Smith a inferat (e), este falsă. În exemplul nostru, atunci, fiecare dintre următoarele este adevărata: (i) (e) este adevărată, (îi) Smith crede că (e) este adevărată, si (iii) Smith este întemeiat
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
adevărată. Dar să ne imaginăm mai departe că, fără știință lui Smith, el însuși, si nu Jones, va primi slujba, si de asemenea, fără știință lui Smith, el însuși are zece monede în buzunar. Propoziția (e) este atunci adevărată, desi propoziția (d), din care Smith a inferat (e), este falsă. În exemplul nostru, atunci, fiecare dintre următoarele este adevărata: (i) (e) este adevărată, (îi) Smith crede că (e) este adevărată, si (iii) Smith este întemeiat să creadă că (e) este adevărată
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
Smith, și își bazează opinia sa că (e) pe o numărare a monezilor din buzunarul lui Jones, despre care el crede în mod fals că este cel care va primi slujba. Să presupunem că Smith are temeiuri puternice pentru următoarea propoziție: (f) Jones deține un Ford. Temeiurile lui Smith ar putea fi că Jones deținea o mașină în toate momentele din trecut înregistrate în memoria lui Smith, totdeauna un Ford, si ca Jones tocmai i−a oferit o plimbare lui Smith
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
o plimbare lui Smith în timp ce conducea un Ford. Să ne imaginăm acum că Smith are un alt prieten, Brown, fiind complet neștiutor cu privire la locul în care se află acesta. Smith selectează trei toponime complet la întâmplare, si construiește următoarele trei propoziții: (g) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Boston; (h) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Barcelona; (i) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Brest−Litovsk. Fiecare dintre aceste propoziții este implicată
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]