14,769 matches
-
intru în vorbă cu necunoscuții și sînt cît se poate de expeditiv în răspunsurile care mi se cer. Vreau să fiu un punct obscur în valul mișcător al vilegiaturiștilor, un observator, și vreau, mai ales, să-mi rezolv problemele mele sufletești. Poimîine mi se încheie sejurul. Timp de trei săptămîni am fost atent la mine însumi, la disputele din sufletul meu divizat. Încerc să-mi adun forțele morale și intelectuale pentru lupta cu fobiile și cu depresia. Încerc să pun capăt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz să pun pe seama Celui de Sus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmi cercetez adîncurile din mine, ziua în care mă gîndesc mai intens la viitor. Doamne, sper să nu te superi că-ți repet aceleași și aceleași rugăminți. Aș vrea să-mi risipești incertitudinile care mă cuprind. Caut seninul, liniștea, pacea sufletească, binele. Uneori urc piatra speranței pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și să mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau urcușul. Astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eu tac, R. așijderea. Îi părăsesc și, trecînd prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i spui „nu” se îndoiește de tine și se adresează altuia. Sînt inși care se măsoară și se cîntăresc la zece cîntare. Ar fi inutil, totuși, să le reproșezi „infidelitatea”. Pentru mine, oameni interesanți sînt doar cei ce au „probleme sufletești”: cu ei „comunic”, cu ei mă compar. Ceilalți sînt „material de observație”. Pot repeta după Anatole France: „Un esprit qui n’est point anxieux m’irrite ou m’ennuie”. * Am fost întrebat ce mai știu despre Radu Cârneci. Știu cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
religioasă, a deprinderilor simple cu sofisticările civilizației. Pentru a fi cinstit cu mine însumi, mă arăt cum sînt: „și în picioare și culcat, și pe față și pe dos, și la dreapta și la stînga și în toate cutele mele sufletești”, după canonul Marelui Bordelais. Nu mă întind dincolo de ceea ce am trăit, am observat, am gîndit. Nu împrumut ce n-aș putea returna. Veritabili catalizatori, lecturile m-au ajutat să mă adîncesc în propria-mi sinceritate. *Doamna B. (îmi place să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă de-a lui Baudelaire, „o scrimă vid”, iar pluralul din titlu trădează o maladie proprie inșilor cu sciziuni sufletești, oscilanți, de o conduită fluctuantă. * Tipograful mi-a scris sîc în loc de sic. A schimbat Roma cu Stambulul. Ceea ce lui i se pare diferență de o căciulă e o diferență între două culturi. *Nu e prima dată cînd, nemulțumit de ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
G., Cs. și alții au folclorizat întîmplarea, fiecare după imaginația sa, dar resimt încă frustrarea de a nu avea amănunte. Cînd vor să producă o „diversiune”, nu pierd ocazia de a mi le cere. Rezultatul rămîne însă același. *Problema mea sufletească și intelectuală e alta decît a celorlalți: în timp ce eu mă frămînt în cercul strîmt, dureros, al analizelor repetate, autoînvinuindu-mă de păcate produse adesea doar în minte, ei rîd de lucrurile grave pe care le-au făptuit, total indiferenți la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Sally Field (Oscar, 1985). O poveste emoționantă despre felul în care viața îi asociază pe cîțiva nefericiți: o văduvă, un negru și un orb, invalid de război. Dincolo de legătura lor în plan material, economic, se realizează o puternică solidaritate sufletească. Un film plin de umanitate, cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă fără afecțiune, „tehnic”, cu istețime voită (replică la cea a poetului oltean). Lectura lui îmi dă din nou ocazia să mă întreb dacă această lipsă de „sentiment” e un semn bun, de inteligență superioară, sau e simptomul unei carențe sufletești ce obligă la prudență? * În sfîrșit, mai aud pe cineva spunînd: „Sărăcia mă filoxerează”! *În A. sînt doi oameni diferiți: primul - bun, afectuos, devotat; al doilea - aprig, nemulțumit, vehement. Unul energic, constructiv; celălalt - impitoiabil, gata de negații radicale. Nu o dată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era în același timp un poet însetat de piscuri și de zări largi. Trubadur și rapsod! *„Am și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o participare dramatică și, în final, o exaltare patetică. Mie îmi plac sărbătorile confortabile, calme. Acum, cînd am trecut la masă, se cîntă „O, ce veste minunată”, colinda preferată a tatei; remarc că e dintre cele mai pline de conținut sufletesc. Evocă un răsărit al speranțelor, întărește și liniștește. Mă gîndesc tot mai serios la greșelile mele. Nu cumva insuccesele reprezintă prețul pe care îl plătesc pentru ele? Cînd mi-o scrutez, constat că viața mea nu are coerența dorită. Mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însăși, n-au biografie sau au una ridicată pe ipoteze, aproape pierdută în mitologie” etc. Ziua aceea n-ar putea fi decît una plină de energie și grație. *„Bunicul” consideră că sînt necredincios. „De unde știi mata care-i viața mea sufletească?”, îl întreb. „Se vede!”, îmi răspunde el prompt. „în ce fel?” „Prin faptul că nu mergi la biserică, nu te spovedești, nu te împărtășești”. „Astea-s forme exterioare”, îi zic. „Nu, sînt chiar credința: dacă nu le faci, degeaba spui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-am cheltuit o bursă ca să plătesc dactilografierea ei), și mi-a venit greu să stabilesc ce-i fapt biografic și ce e ficțiune într-o pagină sau alta. Cine-i, de pildă, modelul Elvirei? Care a fost starea mea sufletească de la care am pornit? Din dialoguri se vede că sînt ucenic la Filologie și că țin morțiș să plasez ici și colo cuvinte și expresii abia învățate. Dar lucrul cel mai greu de recunoscut e ipostaza romantică, preferința pentru un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Anouilh: „(...) Dar, mai ales, nu pot să sufăr să se sacrifice cineva pentru mine. Detest să fiu iubit. Asta creează obligații. Și am oroare de obligații” (v. Teatrul francez contemporan, 1964, p. 117). Îl înțeleg. Poate fi acuzat de comoditate sufletească, dar nu asta e starea lui. Se cunoaște prea bine pe sine, știe cît poate primi și cît poate da. Dacă m-aș fi analizat corect, eu însumi ar fi trebuit să fac, cîndva, o asemenea declarație. *În articolul „La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
depărtișor și, poate, nu tocmai adecvat) amintind, mai întîi, anecdota în care Voltaire se indigna și se înduioșa de atitudinea și, respectiv, soarta lui Jean Jacques Rousseau, adăugînd că, în intervalul dintre „discuțiile individuale” și ședința de azi, stările mele sufletești au oscilat: cînd a dominat hotărîrea de a ataca, cînd a intervenit relaxarea, tendința de a bagateliza un asemenea conflict, ba și lehamitea față de el. Trebuie - mi-am zis în cele din urmă - să fiu consecvent cu mine. Calm, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o petrec în singurătate, pe un vîrf de munte, sub cortul cerului. Știu însă că așa ceva nu-i posibil și că această dorință va îngroșa capitolul (destul de voluminos) al nostalgiilor. *N-am să mă pot salva decît prin multiplicarea „posibilităților sufletești”, adică să mă gîndesc mai des la altceva decît ceea ce-mi sugerează viața curentă. Rezistă în captivitate doar cei ce au puterea de a face ca pereții celulei să devină de sticlă. Desigur, pot să mă ajut de lectură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bun și mare. Deși este o corespondență particulară, purtată nu cu un personaj deosebit, conține multe lucruri care o caracterizează și o definește ca OM. Nu știu de unde putea găsi atâta tărie spre a mai dărui și altora un sprijin sufletesc, când Însăși viața ei a fost un șir de lovituri și materiale și morale. Poate când veți avea ocazia să le citiți, veți aprecia În ce măsură sunt utile În completarea unui portret al Doinei Bucur. Tot această „soră” a noastră mi-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
reîntorceam, petreceam clipe de neuitat În liniștea și singurătatea acelor locuri peste care se așternea o boltă de stele cum rar am văzut. Ne-am Încheiat cele două splendide săptămâni de peregrinare, Într-adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (Ă) a oricăror griji cotidiene, ceea ce trebuie să recunosc că ne-a reconfortat totuși enorm, 512 făcând drumul de Întoarcere prin Vatra Dornei-Mestecăniș-Iacobeni-Poiana Stampei-Bistrița-Tg. Mureș. Pot spune fără ezitare că poate rivaliza cu oricare din vestitele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că În situația ei nici cel puțin nu se poate gândi că va ajunge acolo. O Înțeleg perfect și Îmi pare rău că pentru liniștea ei sufletească, de care are atâta nevoie, nu am mers până la a minți, păcat ce trebuia să-l iau asupra mea cu toată durerea. Am primit o dojană bună și pentru o eventuală interpretare pe care Dvs. s-ar fi putut să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ea să-mi ierte acest lucru, pentru care nu am nici o vină. O știu cât suferă pentru amintirile mamei, pentru tot ce este legat de trecut și ce amploare dă la tot ce decurge de aici, În marea ei sensibilitate sufletească, amplificată și de suferința fizică. Eu vă mulțumesc din suflet pentru rândurile ce i le-ați trimis și chiar fără mandatul ei, vă rog să nu vă supărați dacă Încă nu v-a răspuns. Nu s-a simțit deloc bine
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care pentru D-na profesoară Maria Mihăilescu-Kalmicov58 Întruchipați sensibilitatea, cultura și tot ce a dat mai bun Fălticenii, orașul ei drag. Un accident stupid a curmat viața celei pe care am Îndrăgit-o și noi, și În a cărei robustețe sufletească am găsit Întotdeauna puterea de a trece peste greutățile vieții. În ziua de 18 mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
strângere de inimă!128 Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem și oarecare filosofie a vieții, ne putem consola mai ușor. În fața destinului omenesc, trebuie să rămânem tari. S-a dus, unde ne vom duce și noi... și unde poate ne vom Întâlni ca spirit. Este puterea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Nicu Gane”, frate cu geologul Nicolae Grigoraș; muzeograful Gherman, de la Muzeul Mureșenilor, cu care am urmat cursurile de reciclare la București, În 1974-1975. Aprecierile lor asupra expunerii, au constituit o confirmare În plus despre nivelul ei, aducându-mi și mângâiere sufletească. 611 moderne, În grafică și color, cu care ocazie v-a căutat și a auzit numai păreri frumoase despre persoana Dvs. Regretă că nu v-a putut Întâlni. În iulie, din nou ei fac un lung voiaj prin Germania, Austria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]