14,671 matches
-
nivel regional apoi au fost preluate de planurile de mobilizare elaborate în 1912. Primul comandant a fost generalul William Bridges, cel care și-a asumat și comanda Diviziei I. În decursul războiului, eforturile australiene s-au concentrat predominant pe războiul terestru deși au fost implicate și mici forțe aeriene și navale. În urma izbucnirii războiului, trupele australiene s-au miscat rapid pentru a reduce amenințările asupra navelor proprii amplasate în proximitatea coloniilor germane din Pacific. A fost creată rapid o forță de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de 100
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în Rusia ale acestor australieni poate fi doar ghicit, pare puțin probabil ca acestea să fi fost de natură politică. Indiferent însă, ei au reconfirmat reputația de curaj și îndrăzneala fiind decorații de doua ori cu Crucea Victoria pentru campaniile terestre, în ciuda numărului lor mic. Implicarea lor însă a făcut o diferență prea mică pentru decursul evenimentelor din Rusia iar în Australia abia a fost remarcată. Pierderile totale au inclus 10 morți și 40 de răniți, majoritatea deceselor înregistrându-se în urma
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de Fier Vechi" de ministrul nazist al Propagandei Joseph Goebbels dar acceptat cu mândrie de către vase) au luat parte la o serie de operațiuni ca parte a Flotei Britanice Mediteraneene și au scufundat câteva nave italiene de război. Prima acțiune terestră a avut loc în ianuarie 1941 când Dvivizia a 6-a a făcut parte din forțele Commonwealthului în timpul Operațiunii Compass. Diviyia a atacat și capturat and captured Bardia la 5 ianuare iar Tobruk la 22 ianuare, zeci de mii de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Samoa, și a Noii Caledonii. Aceste lucruri nu erau cunoscute de Aliați la acel moment iar Australia se găsea într-un proces puternic de extindere a capabilităților militare în preîntâmpinarea virtualei invazii nipone. Un mare număr de trupe ale Armatei Terestre a Statelor Unite și unități ale Forțelor Aeriene au sosit în Australia la începutul lui 1942 iar întreaga capacitate militară australiană a fost pusă sub comanda generalului Douglas MacArthur în martie. Australienii au jucat un rol central în Campania din Noua
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
războiului, 3 RAR a păstrat pozițiile tranșeelor din partea estică a diviziei, cele din colinele situate la nord-est de râul Imjin. De partea cealaltă se găseau pozițiile chineze, la rândul lor putenic fortificate. În martie 1952, Australia a sporit implicarea sa terestră prin angajarea a încă două batalioane, trimițând pe front inițial 1 RAR care a rămas în Coreea timp de 12 luni și înlocuit apoi de 2 RAR în aprilie 1953. Ultima confruntare în care au fost implicați a avut loc
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
junglă. RAAF a înregistrat succese deosebite, în una din misiunile cunoscută sub denumirea de "Operațiunea Termită", cinci bombardiere Lincoln au distrus 181 de tabere comuniste ucigând 13 adepți comuniști și forțând predarea unuia, o operațiune efectuată în conjuncție cu trupele terestre și RAF. Trupele terestre australiene au fost desfășurate în Malaya în octombrie 1955 ca parte a Rezervei Strategice din Orientul Îndepărtat. În ianuarie 1956, au ajuns în peninsulă primele unități constând în Batalionul 2 al Regimentului Regal Australian. 2 RAR
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
succese deosebite, în una din misiunile cunoscută sub denumirea de "Operațiunea Termită", cinci bombardiere Lincoln au distrus 181 de tabere comuniste ucigând 13 adepți comuniști și forțând predarea unuia, o operațiune efectuată în conjuncție cu trupele terestre și RAF. Trupele terestre australiene au fost desfășurate în Malaya în octombrie 1955 ca parte a Rezervei Strategice din Orientul Îndepărtat. În ianuarie 1956, au ajuns în peninsulă primele unități constând în Batalionul 2 al Regimentului Regal Australian. 2 RAR a praticipat în principal
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
până la sfârșitul lui iulie operând de ambele părți ale frontierei. Batalionul a avut patru contacte majore cu trupele indoneziene și multe altele mai mici - incluzând bătăliile de Sungei Koemba, Kindau și Babang — precum și pierderi în urma a două incidente cu mine terestre. Batalionul 4 al Regimentului Regal Australian (4 RAR) a servit în perioada mai slabă în evenimente militare dintre aprilie și august 1966, operând de asemenea peste graniță și ciconindu-se cu trupele indoneziene în câteva ocazii. Un escadron al Regimentului Serviciului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
iar 2.398 răniți. Patru militari australieni au fost decorați cu Victoria Cross. Deși importanța unității de comandă pentru combinarea armelor și serviciilor tuturor forțelor militare fusese subliniată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când unitățile navale, aeriene și terestre serviseră sub o comandă unică, absența unei autorități centrale a continuat să aibă consecința într-o coordonare deficitară între servicii în perioada de după război, fiecare organizându-se și operând pe baze de doctrină militară diferite. Nevoia unei structuri integrate de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1 ianuarie 1976, cele trei arme ale armatei australiene au fost unificate și formate exclusiv din voluntari profesioniști formând "Forța Defensivă Australiană" (ADF). În prezent (2010), cartierul general al ADF sunt Birourile Russel din Canberra și cuprind comandamentele Aviație, Armata Terestră, Marina și Operațiunile Speciale. În completare, Comandamentul Nordic are baza la Darwinși este responsabil cu operațiunile din Australia de Nord, zonă ce cuprinde Queensland și Teritoriul de Nord precum și secțiunea nordică a Australiei de Vest de la latitudinea 26° sud. Până în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Operațiunea Slipper" — a fost un grup operativ special care a activat în Afghanistan din 2001 până în 2002 și apoi din nou de la mijlocul anului 2005 în lupta împotriva talibanilor. Cu timpul, contribuția australiană a crescut prin implicarea adițională de trupe terestre începând cu 2006, pentru a conferi securitate, reconstrucție și pregătire Armatei Naționale Afghane. Australia a mai deplasat o fregată, două avioane de recunoaștere AP-3 Orion și trei avioane de transport C-130 Hercules pentru operațiunile internaționale din Golful Persic și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
avioane AP3-C Orion și C-130 Hercules. Notabil este faptul ca Grupul Operativ Special Australian a fost unul din primele trupe ale coaliției care au traversat granița spre Irak iar pentru câteva zile forțele SASR reprezentau cele mai apropiate trupe terestre de Bagdad. Pe durata invaziei, RAAF a efectuat primele sale misiuni de luptă efective de la Războiul din Vietnam, Escadrila 75 efectuând 350 de ieșiri lansând 122 de bombe cu ghidaj laser. Puterea militară irakiană nu a rezistat prea mult în fața
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
batalioane de sprijin motorizate: de recunoaștere, antitanc, antiaerian și de pionieri. Teoretic, o divizie Panzer avea 16.000 de soldați și între 135 și 209 tancuri, însă numărul tancurilor a scăzut pe parcursul războiului. Diviziile Panzer nu aparțineau exclusiv de forțele terestre ("das Heer") ale armatei. Au existat divizii blindate și în Waffen-SS, SA sau Luftwaffe. Fiindcă Waffen-SS și Wehrmachtul foloseau propriul lor sistem de numerotare al diviziilor, existau divizii duplicat (spre exemplu, divizia 9 Panzer și divizia 9 SS Panzer), forțele
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
obeservă cu atenție planeta și activitatea locuitorilor ei inteligenți. Tentația de a interveni în problemele Helliconiei este una dintre dilemele mereu prezente la echipajul stației Avernus. Anul helliconian (numit anul mare) este foarte lung, fiind echivalentul a 2500 de ani tereștri, iar temperatura globală variază semnificativ de-a lungul lui. Una dintre temele majore ale trilogiei o reprezintă fragilitatea civilizației umane în contextul schimbărilor de mediu și abilitatea omenirii de a păstra și de a recrea civilizația. Fenomenele legate de schimbarea
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
40 de minute a câte 100 de secunde. Acesta este numit "anul mic". Orbita Helliconiei și a lui Batalix în jurul lui Freyr, "anul mare", e extrem de eliptică și durează aproximativ 1.825 de ani mici, adică 2.592 de ani tereștri. La periastru, Batalix se află la 236 de unități astronomice de Freyr, în timp ce în punctul opus se află la 710 UA.. Opt zile formează o săptămână helliconiană, șase săptămâni o decadă, iar 10 decade un an mic.. În timp ce modificările sezoniere
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
fiind mai mare ca acesta, dar având o înclinare a axei mai mică. Asta înseamnă că anotimpurile anului mic sunt blânde, dar planeta are calote polare imense, capabile să reziste și celor mai lungi veri, suprfața locuibilă fiind silimară celei terestre. Există trei continente, unul tropical (Campannlat), unul nordic (Sibornal) și unul sudic (Hespagorat). Acțiunile din "Helliconia - primăvara" și "Helliconia - iarna" se petrec în principal în Campannlat, cu viața sa bogată, în timp ce "Helliconia Winter" se concentrează pe Sibornal, unde mediul dur
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
smulsă și care așteaptă încrezători să primească ordine din Anglia în legătură cu situația lor curentă. Coloniștii se refugiază într-un vulcan de pe cometă, folosindu-l pentru a supraviețui îndelungatei călătorii departe de Soare. Când cometa își încheie orbita după doi ani tereștri, calculele profesorului arată că între Pământ și cometă va avea loc o nouă coliziune, în urma căreia coloniștii revin pe planeta mamă. Acesta este un roman în întregime fantezist în care autorul extrapolează pornind de la ipoteza întâlnirii dintre Pământ și o
Hector Servadac () [Corola-website/Science/320767_a_322096]
-
obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate cu ajutorul unei diversiuni terestre a Armatei Golfului, comandată de generalul Nathaniel Banks, care avea să înceapă la ora 8:00 am în ziua de 15 martie 1863. Farragut a hotărât unilateral să mute orarul operațiunii la ora 9:00 pm în seara de 14
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
înceapă la ora 8:00 am în ziua de 15 martie 1863. Farragut a hotărât unilateral să mute orarul operațiunii la ora 9:00 pm în seara de 14 martie, și și-a început trecerea pe lângă tunuri înainte ca forțele terestre unioniste să fie pe poziții. Astfel, atacul necoordonat a permis confederaților să se concentreze pe flotila lui Farragut și să producă daune masive navelor sale de război. Grupul lui Farragut a fost obligat să se retragă după ce doar două vase
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
mai 1006 apărea la sud de constelația Di, la est de cea a Lupului și la un grad vest de Centaur. Dimensiunea exploziei vizuale era jumătate din cea a Lunii și strălucea atât de tare încât se vedeau noaptea obiectele terestre la lumina ei. Ea a fost văzută în constelația Di până în decembrie. Astrologul chinez Zhou Keming, care se întorcea la Kaifeng de la slujba sa din Guangdong, a interpretat la 30 mai împăratului steaua de culoare galbenă și foarte strălucitoare ca
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
aceste activități amenințau liniile de aprovizionare și comunicație ale Aliaților în Pacificul de Sud, forțele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal și Tulagi la 7 august 1942, inițiind campania Guadalcanal și mai multe serii de bătălii navale, aeriene și terestre între forțele aliate și cele japoneze care, împreună cu campania din Noua Guinee, aveau să hotărască cursul războiului în Pacificul de Sud. La 7 decembrie 1941, japonezii au atacat flota americană din Pacific aflată la Pearl Harbor, Hawaii. Atacul a avariat
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
În această bătălie, "Lexington" a fost scufundat, iar "Yorktown" avariat. Japonezii au suferit pierderea lui "Shōhō", scufundatm a unui portavion grav avariat și mari pierderi de avioane și membri ai echipajelor. Temându-se de alte eventuale atacuri ale avioanelor aliate terestre sau ale navelor lor, și neputând să efectueze operațiuni de acoperire aeriană pentru forțele navale de suprafață din cauza pierderilor de avioane, japonezii au renunțat la atacul plănuit contra Port Moresby cu intenția de a mai încerca altădată. Următoarea tentativă maritimă
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
încerca altădată. Următoarea tentativă maritimă japoneză de a cuceri Port Moresby nu a mai avut însă loc, în principal din cauza înfrângerii marinei în bătălia de la Midway din iunie. În schimb, japonezii au hotărât să cucerească Port Moresby într-un atac terestru nereușit de-a lungul drumului Kokoda. Necucerirea Portului Moresby în mai 1942 avea să aibă consecințe semnificative și profunde, dintre care multe au implicat mica bază japoneză de pe Tulagi. În pofida atacurilor asupra vaselor și forțelor de debarcare, japonezii au continuat
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă libaneză, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri (despre care Israelul a afirmat că a fost folosit pentru importul de armament și pentru aprovizionare), cu o blocadă aeriană și navală, și cu o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]