14,325 matches
-
de populație însăși, nu era o invenție a rușilor>> (Moldovenii, 2002)”. Condamnați sunt și unii autori străini care se mulțumesc să rezume opiniile autorilor români, pe care le consideră „buche de adevăr”. Astfel, J. Noizille, care „crede că tot ce zboară se mănâncă”, a alcătuit „o banală culegere de fragmente de banală ideologie naționalistă panromânească, tradusă franțuzește. O nouă demonstrație - a câta la număr! a lipsei de orice temeiuri științifice, a caracterului antimoldovenesc al conceptelor naționaliste panromânești repetate și tirajate de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lecții, par a fi „programați” pentru a da răspunsuri șablon, care de cele mai multe ori reproduc cunoștințe memorate anterior, răspunsuri în general așteptate de profesor. Nu sunt antrenați în a formula întrebări, nu au curajul de „a-și lăsa imaginația să zboare”, în concluzie, nu au un comportament creativ. Se operează în învățământul românesc cu termeni care trimit la ideea că nu toți elevii pot ține pasul cu asimilarea unui volum comun de informații, așa cum nu toți elevii pot fi creativi în
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
în compunere, formă de activitate complexă ce oferă multiple forme de îmbogățire și activizare a vocabularului, de dezvoltare a exprimării scrise, de dezvoltare a imaginației și gândirii creatoare la elevi. Elevii sunt îndrumați în școală să-și lase imaginația să zboare, să nu imite ci să fie originali, descoperindu-se pe sine. Compunerile sunt de mai multe feluri: * După un șir de benzi desenate; * După imagini sau tablouri; * Cu început sau cu sfârșit dat; * Cu sarcina de a folosi anumite cuvinte
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
dimpotrivă, antipatii.) Abia s-a ridicat pe picioare și vrea să alerge În trap. (Lipsa de măsură În autoaprecieri duce la formularea unor dorințe prea ambițioase, care Întrec cu mult posibilitățile proprii de a le realiza: „Puii care vor să zboare Înainte de vreme cad și se prăpădesc”.) „Ferește-te să nu ajungi pe negândite Într-un post căruia să nu-i poți face față, ca să nu trebuiască să pari ceea ce nu ești.” (G.Cr. Lichtenberg) Cine nu vrea când poate, atunci când vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În când, o șansă de moderație: altfel, aspirația devine absurdă, neomenească.) Cu plânsul nu se Înviază morții. (Regretele și remușcările, oricât de sincere ar fi, nu Înlătură fapta reprobabilă comisă, ci Încearcă, cel mult, să o scuze.) Nu tot ce zboară se mănâncă. (Când lași imaginația să se hrănească cu tot felul de iluzii, de Închipuiri fanteziste, ajungi În situația donchihotescă de a te „bate cu morile de vânt”.) „E bine să știți ce vi se datorează, pentru ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noi din ea.” (S. Smilles) Fiecare vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de viața sa pe pământ el nu va uita, niciodată, că a părăsit apele să că-l așteaptă văzduhul și, chinuit, se va zbate, în plus, să pătrundă în miezul de jar al planetei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al copilăriei devine imposibilă, natura însăși suferind și contribuind la această călătorie a poetei: "De mult a dispărut orice solidaritate cu mine/ A copacilor/ Și semnul izvorului care mă prevenea/ Când era otrăvit./ Să mai aștept, când păsările învață să zboare/ De teamă să nu-mi fie-n preajmă,/ Să nu le ucid?" (De bună voie) sau "Frunze ușoare ce nu mă urăsc/ Și n-or mai iubi niciodată/ Așează-mi-le compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai curajul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai curajul pe care el
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gură? Plutonierul: (se duce la Obiectiv nr.) Ia vino puțin ( îl ridică de pe scaun și-l duce în mijlocul scenei; îi răsucește o mînă la spate, iar rezistența lui Obiectiv nr. este inutilă) Stai așa! Nu te mișca că trag, îți zbor creierașul ăsta care tot nu mai e bun de nimic... și fără să te leg la ochi..., deși asta e împotriva regulamentului. Așa..., cînd mă suna anchetatorul, mă duceam și-l luam pe bandit și-i puneam pistolul în ceafă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este un film hiperconștient de loviturile de teatru pe care le dă de-a lungul unui traseu de sens calculat În cele mai subtile detalii. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Doctrina lui Ehrard a devenit doctrina oficială a mișcării. Toate temele lui Ehrard se succed impecabil: viziunea unei solidarități globale, crearea contextului prin "sine", care devine mastery (stăpînire, care nu este forță, ci putere), pînă la profeția covorului care poate zbura într-o zi cu condiția de a-și schimba mentalitatea de covor. Este invocat sufletul lui J.F. Kennedy: "Asta poate fi făcut"126. S-a înțeles: revoluția mondială este în desfășurare. Baza sa: San Francisco. Doctrina sa: terapia contextuală. Profetul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
simțită ca aflându-se sub controlul nostru. Este o povară cu care trebuie să ne împăcăm. Orice inițiativă de mișcare trebuie să învingă inerția inerentă greutății. Învingerea rezistenței greutății este o experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru percepția spontană naivă, mișcarea este privilegiul corpurilor vii, în timp ce corpurile moarte sunt imobilizate de propria greutate. Coborârea unei pante, căderea sau prăvălirea sunt percepute chinestezic ca o acceptare a propriei greutăți
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Polemica este "sarcastică, tipică spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă, cu jocul, cu atitudinea alertă de satiră și umor, moduri de a ascunde faptul că este un sentimental. Revoluția îi va da certitudini și "negația" se va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
raportul realizării estetice. Simțim aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel care seceră vieți: Tot atunci a fost zburare însă mai cu crezământ,/ că eu nu zburam la stele, ci zburam pe sub pământ". "Răsfrângerea de umbră" este răsfrângerea în moarte, moment când realizăm purificarea de terestru. Ideea de continuitate se raportează la un orizont spiritual tradițional: roata, focurile, vetrele, inimile: Aici, pe aceste coline unde eu voi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel care seceră vieți: Tot atunci a fost zburare însă mai cu crezământ,/ că eu nu zburam la stele, ci zburam pe sub pământ". "Răsfrângerea de umbră" este răsfrângerea în moarte, moment când realizăm purificarea de terestru. Ideea de continuitate se raportează la un orizont spiritual tradițional: roata, focurile, vetrele, inimile: Aici, pe aceste coline unde eu voi fi mai departe,/ roată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pe malul Stixului" continuă aceeași voluptoasă tehnică a imaginilor, mistuită de lumi în transă, fascinată de drogul creator, de împărății vizuale, sonore și olfactive: Când vom ajunge însă lângă Styx,/ Pe mal la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu trimiteri spre stări însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze balada, dar îi lipsește concentrarea acestuia, motivele devenite simbolic exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orizont/ cu păsări învârtejite de vânt." Versul poetului se înfruntă cu soarele și, într-o "artă poetică", ne mărturisește că poezia îl devoră. Zborul, ca și la I. Barbu este invers: "Împădurit de păsări albe sunt/ acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne urma/ prelungii lor ninsori inverse/ cu țipetele-asurzitoare/ o insulă de calcar singuratică". Apare obsesiv ideea de vis, amestec de lumini și întuneric: vise cu păsări, vise pictate cu mari catedrale, vise cu sfincși, cu lei nemișcați, intens
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
valabile pentru oricare din noi; I. Barbu va intra nu numai în muzica viitoarelor versuri, ci și în sens și imagine: "Născut pe drumul către un Emaus/ dar ceasurile de-atâta mers, trec albatroșii mari ca un adaus/ al cerului, zburând în sens invers". Nevoia de zbor, aspirația, iluzia pe care o punem fiecare din noi, cei căzuți pe marginea îngustă a lumii, cei fără glorie, răsuciți în aceeași spirală, ne-o spune poetul în "Aripi gândite": Totul se numără limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aparte, imagistica este rară. "Sub deal se află marea moartă uriașă și noi pământenii trebuie să venim/ cu târnăcoape și dezveliți luminii/ un foc absurd ce arde nicăieri". Ideea este prezentă și în poemul " Scheletul unei mări", unde puii vulturului zboară în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ; deci căutarea formelor perfecte, în ultimă instanță, este sensul existenței noastre până la moarte. Călătoria descoperă un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Tineretului, 1966; Unde fugim de acasă", Editura Tineretului, 1966; "Poeme", E. P. L., 1967; "Tinerețea lui Don Quijote", Editura Tineretului, 1968, "Teoria sferelor de influență", Eminescu, 1969; "Unghi", Editura Cartea Românească, 1970, " O aripă și un picior(despre cum era să zbor)", Albatros, Eminescu, 1973; "Astfel", Junimea, 1973, Editura Cartea Românească, 1974, "Norii", Scrisul românesc, 1975. Pentru Ion Pop, poezia lui Marin Sorescu s-a menținut de la o carte la alta "la un nivel constant ridicat, poetul, printre cei mai productivi ai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
casă și să strige că în sfârșit am ajuns o bucătăreasă grozavă. În seara aceea recompensa a fost delicioasă: întâia și a doua oară parcă am făcut dragoste cu un Superman (unul un pic afumat, nu prea mai putea să zboare drept), apoi a înnobilat programul de sex cu niște yummy-yummy (la vremea aceea era o premieră pentru mine, văzusem așa ceva doar prin filme). A doua zi nici măcar n-a clipit când i-am spus că făcusem sendvișul cu unt și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]