141,440 matches
-
Steinhaus a reconstruit din memorie și a înregistrat toată matematica pe care o știa, și a scris și alte memorii voluminoase, dintre care doar o mică parte au fost publicate. Tot în ascunzători, în lipsa unor informații de încredere despre cursul războiului, Steinhaus a pus la punct, în scop personal, o metodă statistică de estimare a numărului victimelor germane de pe front pe baza anunțurilor mortuare sporadice publicate în presa locală. Tehnica se baza pe frecvența relativă cu care aceste anunțuri menționau că
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
a spus că cea mai fericită zi din viața lui au fost cele douăzeci și patru de ore dintre retragerea germanilor din Polonia ocupată și sosirea sovieticilor ("Ei plecaseră, și ceilalți încă nu veniseră”). În ultimele zile ale celui de al Doilea Război Mondial, încă ascuns, Steinhaus a auzit zvonul că Universitatea din Lwów urma să fie transferată în orașul Breslau (Wrocław), pe care Polonia urma să-l primească în urma acordului de la Potsdam (și Lwówul să devină parte a Ucrainei Sovietice). Deși la
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
de la Lwów, în care matematicieni proeminenți sau aspiranți puteau să scrie probleme de interes împreună cu premii oferite pentru rezolvarea lor, începând "Noua Carte Scoțiană". Foarte probabil tot Steinhaus a fost cel care a conservat "Cartea Scoțiană" originară de la Lwów pe timpul războiului, după care i-a trimis-o lui Stanisław Ulam, care a tradus-o în engleză. Cu ajutorul lui Steinhaus, Universitatea din Wrocław a devenit renumită pentru studiul matematicii, așa cum fusese anterior Universitatea din Lwów. Ulterior, în anii 1960, Steinhaus a fost
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
târziu. Steinhaus a fost și primul care a oferit definiții exacte pentru ceea ce înseamnă că două evenimente sunt „independente”, dar și pentru ceea ce înseamnă că o variabilă aleatoare este „uniform distribuită”. În timp ce se ascundea în vremea celui de al Doilea Război Mondial, Steinhaus a lucrat la problema tăierii tortului: cum să împarți o resursă eterogenă între mai mulți oameni cu preferințe diferite astfel încât fiecare să considere că a primit o parte proporțională. Munca lui Steinhaus a inițiat cercetările moderne asupra problemei
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
de l'échec" și a format numeroși psihanaliști printre care Jean Bergeret și Françoise Dolto. A fost o personalitate de referință a psihanalizei franceze până în 1945, când a devenit o figură controversată din cauza raporturilor pe care le-a întreținut în timpul războiului cu Matthias Göring (psihiatru german care a militat împotriva „psihanalizei evreiești” și văr al lui Hermann Göring): între 1940 și 1942, Laforgue a dorit arianizarea totală a profesiilor psihoterapeutice franceze, adică înlăturarea evreilor și eliminarea influenței evreiești în plan ideologic
René Laforgue () [Corola-website/Science/334862_a_336191]
-
Cluj, în anul 1925, cu Ilze Krausz. Au avut două fiice, Fani-Irina și Mary-Beatrice. Fiind de origine elvețiană, a devenit cetățean român abia în anul 1940, printr-un decret al regelui Carol al II-lea. După cel de-al doilea război mondial se mută în București, iar în anul 1950 emigrează în Elveția. A locuit la Lausanne, la Prilly și la Baden, unde moare pe 23 aprilie 1963. Locul mormântului său este necunoscut. Chevallier este autorul unor portrete ale Reginei Maria
Adolph A. Chevallier () [Corola-website/Science/334814_a_336143]
-
al procesului de modernizare a României. S-a ajuns la promovarea la cârma țării a guvernului M.C. Epureanu, cu Kogălniceanu la externe, Gh. Vernescu la interne, I.C. Brătianu la Finanțe, Gh. Chițu la Culte și instrucțiune Publică, colonelul Slăniceanu la Război. Guvernul liberal era o expresie a coaliției de la Mazar Pașa, în care președintele de Consiliu, Manolache Costache Epureanu, un conservator moderat, avea rolul de garant al unei tranziții line dinspre conservatorismul cu multe înfăptuiri restaurator-regulamentare spre un liberalism ponderat. Prin
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
unul dintre bulevardele selecte ale orașului, un sistem similar. Aceeași publicație "Los Angeles Times" scrie: "Are o mică armată de asistenți, care se ocupă de transmiterea undelor mentale, precum și de corespondența lui ce conține cecuri, ordine de plată, solicitări." În timpul războiului, se întoarce la Los Angeles și apoi dispare fizic. Numele său continuă să figureze în documentele contabile ale "Comisiei Federale de Comerț" până în anul 1930. A. Victor Segno este autorul unor remarcabile lucrări de dezvoltare personală: "Legea mentalismului, Cum să
A. Victor Segno () [Corola-website/Science/332032_a_333361]
-
Revoluționar Național care a devenit afiliat la Comintern. În august 1928 s-a înființat în Uniunea Sovietică primul partid comunist albanez. Cea mai importantă personalitate din partid era Ali Kelmendi care a părăsit Albania în 1936 pentru a lupta în Războiul Civil Spaniol. A fost mai târziu considerat liderul unei grupări mici de comuniști albanezi din Franța. Totuși, nu a existat nicio organizație unită în Albania până în 1941. După ce germanii au atacat Uniunea Sovietică liderul iugoslav Iosif Broz Tito, la directivele
Partidul Muncitoresc Albanez () [Corola-website/Science/332038_a_333367]
-
(Engleză: Enemy at the Gates) este un film de război din 2001 regizat, co-produs și co-scris de Jean-Jacques Annaud și având în rolurile principale pe Joseph Fiennes, Jude Law, Rachel Weisz, Ed Harris și Bob Hoskins. Acțiunea filmului se petrece în timpul Bătăliei de la Stalingrad din cadrul celui de-al Doilea Război
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
război din 2001 regizat, co-produs și co-scris de Jean-Jacques Annaud și având în rolurile principale pe Joseph Fiennes, Jude Law, Rachel Weisz, Ed Harris și Bob Hoskins. Acțiunea filmului se petrece în timpul Bătăliei de la Stalingrad din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. Titlul filmului este preluat după titlul cărții de nonficțiune "Enemy at the Gates: The Battle for Stalingrad" (": Bătălia pentru Stalingrad") scrisă de William Craig care descrie evenimentele din cadrul Bătăliei de la Stalingrad din 1942-1943. Deși este o ficțiune, filmul este
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
după titlul cărții de nonficțiune "Enemy at the Gates: The Battle for Stalingrad" (": Bătălia pentru Stalingrad") scrisă de William Craig care descrie evenimentele din cadrul Bătăliei de la Stalingrad din 1942-1943. Deși este o ficțiune, filmul este ușor bazat pe poveștile de război ale lunetistului sovietic Vasili Grigorievici Zaițev. În 1942 Vasili Grigorievici Zaițev (Jude Law), un păstor din Munții Ural care acum este soldat în Armata Roșie, se află implicat în Bătălia de la Stalingrad. Trimis într-un atac sinucigaș împotriva invadatorilor germani
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
o lunetă mai veche și mai mare (pușca sa este păstrată într-un muzeu din Rusia). Filmul prezintă și o poveste de dragoste dintre Vasili și Tania. Totuși, Vasili a declarat că nu a avut nicio relație cu nimeni în timpul războiului. Filmul a avut parte de o receptare negativă în fosta Uniune Sovietică. Câțiva veterani de la Stalingrad au fost atât de ofensați de greșelile din film și de felul în care este prezentată Armata Roșie încât pe 7 mai 2001, la
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
timp după premiera filmului în Rusia, și-au exprimat nemulțumirea în Duma, cerând ca filmul să fie interzis dar cererea lor nu a fost acceptată. Filmul a primit recenzii negative în Germania. Criticii au declarat că simplifică istoria și glorifică războiul. La Festivalul Internațional de Film de la Berlin filmul a fost huiduit. Annaud a declarat după aceea ca nu va mai prezenta niciodată un film la festival, numindu-l o "măcelărie" și spunând că filmul a fost mult mai bine primit
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
o concentrare rară. Includerile suplimentare în subiect și romanța sunt prea mult". Peter Ranier de la "New York Magazine" nu a fost la fel de blând, scriind că "este ca și când un tembel obsedat de filme a decis să colecteze toate convențiile unui film de război prost într-un calculator și să le programeze pentru a scoate un scenariu". Peter Travers de la "Rolling Stone" a recunoscut că filmul are defecte, dar că "orice defecte de execuție pălesc în fața momentelor în care istoria prinde viață în film
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
acest principiu. Primul an de studii la medicină este nerestricționat, în schimb admiterea în următorul an se face pe baza unor examene severe. La alte specializări extrem de solicitate, precum psihologie sau jurnalism, se practică teste de aptitudini. Înainte de al doilea război mondial, în timpul acestuia, și chiar după, limitările impuse de "numerus clausus", aplicate în special în țări din Europa de Est și SUA, au avut un caracter discriminatoriu, vizând în special limitarea numărului de studenți de origine sau etnie evreiască. Limitările au variat
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
interzicerea categorică a studenților de origine evreiască, până la admiterea unui procent corespunzător cu ponderea populației evreiești în populația tării respective. Țările care, într-o formă sau alta, au limitat accesul studenților evrei la învățământul superior, înainte de cel de-al doilea război mondial au fost: Austria, Canada, Ungaria, Rusia imperială, Irak, Lituania (din 1934), Olanda, Polonia, România, SUA, Franța (regimul de la Vichy), Yugoslavia. Principiul "numerus clausus" a fost introdus în Ungaria în 1920. Deși nu se referea în mod special la evrei
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
evrei, care locuiau preponderent în zona urbană, astfel încât 40-50% din cei cu studii superioare erau evrei. Măsuri similare, dar cu referire preferențială la candidați provenind din rândurile clasei „muncitoare” și țărănimimii „muncitoare”, au fost aplicate după cel de-al doilea război mondial, odată cu instaurarea regimului communist. În SUA, deși nu a fost niciodată legiferat, în perioada 1918-1950, principiul "numerus clausus", sau măsuri similare, au fost introduse într-un număr de universități private și școli superioare de medicină, vizând în special evreii
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
august 1940, din numărul total al elevilor dintr-o clasă, 6 la sută se admitea să fie de origine evreiască, legea din 11 octombrie 1940 nu mai permitea frecventarea școlilor românești decât urmașilor direcți ai voluntarilor, invalizilor și morților din războiul din 1877-1878, dacă erau creștini, invalizilor din Războiul de Reîntregire, celor decorați pentru fapte de arme săvârșite pe câmpul de luptă, descendenților din categoriile mai sus menționate în cazul în care la 9 august 1940 erau creștini. Restricțiile se refereau
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
o clasă, 6 la sută se admitea să fie de origine evreiască, legea din 11 octombrie 1940 nu mai permitea frecventarea școlilor românești decât urmașilor direcți ai voluntarilor, invalizilor și morților din războiul din 1877-1878, dacă erau creștini, invalizilor din Războiul de Reîntregire, celor decorați pentru fapte de arme săvârșite pe câmpul de luptă, descendenților din categoriile mai sus menționate în cazul în care la 9 august 1940 erau creștini. Restricțiile se refereau atât la elevii din școlile primare, secundare sau
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
devenit un loc atractiv pentru publicul vizitator, un centru important de educație ecologică. Timp de 25 de ani a promovat ideea reîntregirii complexului arhitectural al muzeului, în formatul pe care l-a avut acesta până la cel de al II-lea Război Mondial, efort care s-a încununat cu succes în anul 2010. În prezent este preocupat de elaborarea unor proiecte de revitalizare, restaurare și punere în valoare a întregului complex muzeal, de creare a noilor spații expoziționale și a unor condiții
Mihai Ursu () [Corola-website/Science/332044_a_333373]
-
o legătură directă între Stalin și oamenii obișnuiți; ziarele publicau adesea scrisori colective ale muncitorilor agricoli sau industriali care îl aclamau pe lider, precum și poeme și relatări despre întâlnirea cu Stalin. Totuși, aceste declarații au scăzut numeric după Al Doilea Război Mondial; atunci Stalin s-a retras din viața publică iar presa a început să se axeze pe contactele internaționale. O altă parte importantă a imaginii lui Stalin în presa națională era apropiata sa asociere cu Lenin. Presa sovietică a susținut
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
sa și a acceptat o serie de titluri grandioase precum: "Corifeu al științei", "Părintele Națiunilor", "Geniu strălucit al umanității", "Mare arhitect al comunismului", "Grădinar al fericirii umane" și altele. Cultul personalității a atins noi culmi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când numele lui Stalin a fost inclus în noul Imn Național al Uniunii Sovietice. Stalin și glorificatorii său au rescris istoria sovietică pentru a oferi liderului un rol mai semnificativ în Revoluția Rusă din 1917 și în primele zile
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
Iași și apoi la București, în cadrul Liceului „Sf. Sava” și al Seminarului Pedagogic Universitar. S-a specializat în istorie antică în Germania între anii 1910-1913, la München, Leipzig și Bonn, cu istoricul Ulrich Wilken și arheologul G. Loeschke. După Primul Război Mondial a fost numit conferențiar la nou înființata Universitate din Cluj. În 1922 a fost recomandat de Universitatea din Cluj pentru a deveni membru al Școlii Române din Roma făcând parte din prima serie de bursieri (1922-1924). Emil Panaitescu a
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
în România. Eforturile sale au fost încununate de succes în 1939 când statul român a comandat copia, aceasta fiind terminată în 1943. Copia a fost executată din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură, și respectă proporțiile monumentului. Din cauza războiului mulajele au fost depozitate în diverse locuri în Roma (Muzeul Lateran, Forul lui Traian, Palatul Expozițiilor) și doar în 1967 au fost aduse în România. Din 1972 copia este expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]