141,440 matches
-
să obțină angajamentul României alături de Antantă. A contribuit decisiv, împreuna cu Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Berthelot, la netezirea relațiilor României cu Aliații și la reorganizarea țării atât în timpul refugiului la Iași, împreună cu familia regală, cât și după încheierea războiului. Și-a pus în mod deosebit amprenta pe destinul țării noastre în cursul negocierilor de pace, în urma cărora s-a înfăptuit România Mare. „A cunoscut suferința noastră supremă, mizeria noastră de neînchipuit. A cunoscut frământarea așteptării, speranțele dezamăgite, cererile zadarnice
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
în putere și își provoca adesea vecinii pentru teritorii, inclusiv un conflict cu Principatul Riazan. Conflictele dintre Moscova și Riazan datează de dinaintea cuceririi mongole, având originea în ascensiunea puterilor regionale din cadrul Rusiei Kievene. În Hoarda de Aur a izbucnit un război civil și au început să apară noi puteri politice, inclusiv Marele Ducat al Lituaniei, Cnezatul Moscovei și Principatul Riazan. După moartea misterioasă a hanului Abdulla Tătarul în 1370, liderul militar Mamai a preluat controlul Hoardei de Aur și a fost
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Ordinul militar de război Mihai Viteazul a fost înființat de către regele Ferdinand I, prin Înaltul Decret nr. 3240 din 21 decembrie 1916, fiind destinat a răsplăti „"faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului"”. Conform decretului de înființare ordinul avea
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Ordinul militar de război Mihai Viteazul a fost înființat de către regele Ferdinand I, prin Înaltul Decret nr. 3240 din 21 decembrie 1916, fiind destinat a răsplăti „"faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului"”. Conform decretului de înființare ordinul avea trei clase, prevăzându-se în mod expres că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”. Pentru fapte de arme
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
în fața inamicului"”. Conform decretului de înființare ordinul avea trei clase, prevăzându-se în mod expres că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”. Pentru fapte de arme legate de participarea României la Primul Război Mondial și operațiilor militare postbelice au fost decorați un număr de 78 de ofițeri străini și 315 ofițeri români, unii dintre aceștia fiind decorați de mai multe ori. Totodată, au fost decorate drapelele de luptă a 39 de regimente. Repartiția
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
cele trei clase ale ordinului a fost următoarea: De remarcat că un singur ofițer român a fost decorat cu toate cele trei clase ale ordinului, este vorba de generalul de corp de armată adjutant Constantin Prezan, care a comandat pe timpul războiului Armata de Nord și Marele Cartier General al Armatei României. Cu clasa a doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu. "Comandantul șef al Armatelor Aliate din Orient<br
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
profesională în noua meserie introdusă în nomenclator - radiotehnician. În primele luni ale anului 1942 este numit asistent titular provizoriu la Politehnica din București, la cursul de "Electricitate și măsuri electrice". Cunoscut pe plan internațional și apreciat ca bun specialist, înainte de război colaborează cu firme de prestigiu precum Telefunken și Siemens. Chiar și după anul 1960, când România era în plină izolare datorită Cortinei de Fier, AEG și Telefunken îi trimit cărți de specialitate și documentații pe care I. C. Florea le prelucrează
Ion C. Florea () [Corola-website/Science/333926_a_335255]
-
roman Messala. După ce un accident conduce la arestarea lui Ben-Hur Messala, care a devenit corupt și arogant, se asigură că Ben-Hur și familia sa sunt trimiși la închisoare și separați. Ben-Hur este condamnat să servească în calitate de sclav pe galerele de război romane. Pe drum îl întâlnește pe Iisus, fiul tâmplarului care îi oferă apă. Odată ajuns la bordul navei, atitudinea sa sfidătoare și forța îl impresionează pe amiralul roman Quintus Arrius care îi permite să fie eliberat din lanțuri. Acest lucru
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
tatăl că Duce de Württemberg-Winnental în 1698. Că un comandant de succes de armată în serviciul împăratului Sfanțului Imperiu Român, el s-a convertit la româno catolicism în 1712. A avut succes militar sub conducerea Prințului Eugen de Savoia în Războiul spaniol de succesiune că și în războiul împotriva turcilor. În 1719 a fost numit guvernator general de Belgrad. În 1720 împăratul Carol al VI-lea l-a numit guvernator al regatului Șerbiei. După 13 ani de domnie autocratica asupra Șerbiei
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
Că un comandant de succes de armată în serviciul împăratului Sfanțului Imperiu Român, el s-a convertit la româno catolicism în 1712. A avut succes militar sub conducerea Prințului Eugen de Savoia în Războiul spaniol de succesiune că și în războiul împotriva turcilor. În 1719 a fost numit guvernator general de Belgrad. În 1720 împăratul Carol al VI-lea l-a numit guvernator al regatului Șerbiei. După 13 ani de domnie autocratica asupra Șerbiei, în 1733 Karl Alexander a moștenit ducatul
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
RAF. Luptele care au avut loc în timpul "Adlertag" aveau să fie cunoscute ca Bătălia Angliei. În timpul acestei campanii, "Luftwaffe" a fost împiedicată de RAF să obțină superioritatea aeriană. Ca urmare, Operațiunea Leul de Mare a fost anulată. După declarația de război a Regatului Unit și Franței împotriva Germaniei Naziste după invadarea Poloniei, au urmat nouă luni de inactivitate pe frontul de vest (așa-numitul „Război ciudat”). După încheierea victorioasă a campaniei din Polonia, "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
să obțină superioritatea aeriană. Ca urmare, Operațiunea Leul de Mare a fost anulată. După declarația de război a Regatului Unit și Franței împotriva Germaniei Naziste după invadarea Poloniei, au urmat nouă luni de inactivitate pe frontul de vest (așa-numitul „Război ciudat”). După încheierea victorioasă a campaniei din Polonia, "Oberkommando der Luftwaffe" și "Oberkommando der Wehrmacht" și-au concentrat atenția asupra atacarea Europei Occidentale. Ofensiva germană, cunoscută ca "Unternehmen Gelb" - Planul Galben, sau ca Planul Manstein, a fost declanșată în vestul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
calitate. Spargerea codurilor mașinii de criptat „Enigma” și slaba disciplină a operatorilor radio "Luftwaffe" le-a permis englezilor să obțină informații valoroase cu privire la operațiunile inamicului. Impactul proiectului Ultra asupra Bătăliei Angliei este încă un subiect de dispute, istoricii oficiali ai războiului negând impactul direct asupra luptelor. Indiferent dacă este adevărat sau nu, Ultra și, în particular, Stațiile Y le-a oferit britanicilor o imagine tot mai precisă asupra amplasării forțelor germane. Joseph „Beppo” Schmid a fost ofițerul responsabil cu obținerea informațiilor
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
distruse la sol mai multe bombardiere ușoare Bristol Blenheim ale Escadrilei nr. 53. Au fost uciși la sol mai mulți piloți, printre care comandantul escadrilei, J.H Lowe. Printre cei răniți s-a aflat un as al aerului din Primul Război Mondial, Robert J. O. Compston. Pierderile totale ale stației s-au ridicat la 24 morți și 42 răniți. Dar, Detling nu era un aeroport al RAF Fighter Command, ci al Bomber Command, iar bombardamentul nu a afectat în nici un fel
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
distrugă sau măcar să scoată din uz pentru o vreme Detling și Eastchurch. Datorită informațiilor de proastă calitate, a condițiilor meteo și a rezistenței RAF, atacurile asupra altor ținte au eșuat sau nu și-au atins complet obiectivele. Revendicările exagerate în războiul aerian nu erau ceva neobișnuit în epocă. În timpul Bătăliei Angliei, ca și în restul luptelor aeriene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de OKL au condamnat la eșec ofensiva împotriva Regatului Unit chiar din start. Rezultatul final al campaniilor aeriene împotriva Regatului Unit din 1940 și 1941 a fost un eșec decisiv, care avea să își pună amprenta asupra întregii desfășurării a războiului. Cum Hitler a implicat Germania în noi aventuri militare, "Wehrmachtul" a fost suprasolicitat și s-a dovedit incapabil să ducă o luptă pe mai multe fronturi. Până în 1944, aliații au reușit să organizeze deschiderea celui de-al doilea front european
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
206 de pe linia Focșani - Nămoloasa - Brăila. Întrucât în perioada 23 - 31 august 1944 unitatea militară din care făceau parte a fost introdusă în dispozitiv operativ, Liviu Ciulei și Ion Popescu - Lac s-au ales și cu titlul de „veteran de război”. Activitatea sa artistică a început încă din timpul studenției, într-o sâmbătă, 25 martie 1944, la trei zile după ce-și sărbătorise împlinirea vârstei de 21 ani și cu doar 10 zile înainte să îi fie ucisă mama. Ziarele din
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Ion Popescu - Lac se va dovedi un arhitect cu talent, lucrând la felurite proiecte din diferite domenii de interes pentru România. Astfel, în perioada 1948 - 1949 a lucrat la Primăria Capitalei, ocupându-se de proiectele de refacere a Bucureștilor după război. În perioada 1949 - 1951 a lucrat în Ministerul Agriculturii, Departamentul Gostat, proiectând primele construcții agrozootehnice din agricultura României. În perioada 1951 - 1960 a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, Secția Lucrări Speciale și detașat în Ministerul Forțelor Armate
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
externă europeană, oferindu-i cunoștințe filozofice și de literatură rusă. Legătura dintre cei doi se întrerupe după izbucnirea Primului Război Mondial, dar lasă urme adânci în gândirea lui Ionică. Politica externă de neutralitate a României produce atât mișcări publice în favoarea intrării în război pentru eliberarea Ardealului, cât și mișcări antirăzboinice. În acest timp, doctorul Sântu îl găzduiește în casa din Constanța pe Manea Strapalea, care începuse să organizeze o activitate sindicală pentru apărarea drepturilor muncitorilor din port și care se opunea intrării țării
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
eliberarea Ardealului, cât și mișcări antirăzboinice. În acest timp, doctorul Sântu îl găzduiește în casa din Constanța pe Manea Strapalea, care începuse să organizeze o activitate sindicală pentru apărarea drepturilor muncitorilor din port și care se opunea intrării țării în război. Medicul se înglodează în datorii în cursul anului 1915, susținând financiar mișcările sindicale din porturile Constanța și Galați, ceea ce atrage atenția Siguranței. Dorind să-și ajute tatăl, Ionică își convinge mama să vândă avocatului Poroineanu niște loturi de pe șoseaua Pantelimonului
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
să acopere datoriile medicului Sântu, lăsându-l la mâna creditorilor. Situația financiară grea și presiunile politice la adresa sa îl determină pe medicul Sântu să-și vândă via și să-și ipotecheze casa de la Constanța. În august 1916 România intră în război de partea Antantei, iar doctorul este mobilizat ca maior și trimis în linia întâi a frontului din Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui Ionel să observe mizeria adusă de război. Oprit la Târgu Bujor, tânărul ofițer este uimit să afle că în timp ce armata se deplasa pe jos familia Poroineanu primise la dispoziție un tren particular pentru a-și evacua mobila. În aceeași seară, Ivan Maximovici este arestat ca spion, dar
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
țară și străinătate, trece prin câteva crize sentimentale și cunoaște astfel inechitățile sociale din România. Romanul se axează pe formarea intelectuală și morală a tânărului Ion Sântu sub influența principalelor evenimente istorice din perioada antebelică (Răscoala din 1907 și Primul Război Mondial), a realității sociale din acei ani (inechitatea între clase), a teoriilor filozofice și politice ale epocii și a ideilor socialiste propagate de un intelectual rus. Crescut inițial în casa din București a bunicului său, moșierul parvenit Iancu Urmatecu, Ionuț
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
căutările generației tinere de la începutul secolului al XX-lea. „Navigând printre diver-se sisteme educative”, după cum se exprima plastic Ionel Oprișan, personajul principal suferă o formare intelectuală și morală ca efect al contactului cu evenimentele istorice (Răscoala din 1907 și Primul Război Mondial), cu realitatea socială a epocii, cu literatura citită, cu teoriile filozofice și politice ale epocii și cu ideile socialiste propagate de un intelectual rus. Mai multe personaje din roman par a proveni din literatura lui I.L. Caragiale precum Amelica
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
fost sugerat de Tudor Vianu. Sfârșit de veac în București" a fost publicat pentru prima oară în februarie 1944 de către Editura Socec din București, după ce fusese refuzat de alte edituri. Apariția sa a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada bombardamentelor aliate asupra Bucureștiului. Lectura cărții a produs „o savoare particulară și dureroasă în același timp”, după cum afirma Perpessicius într-o cronică publicată cu prilejul tipăririi celei de-a doua ediții a romanului de către Editura „Cultura Națională
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]