13,995 matches
-
atingă lobul urechii dacă vrea să-i reproșeze ceva iubitului ei. Poetul îndrăgostit este atât de gelos pe soțul ei, încât o îndeamnă să se ferească de îmbrățișările lui, de sărutările lui, să-i ucidă dorința prin refuzurile ei. O îndeamnă să-l amețească cu băuturi pe soțul ei pentru a se întâlni cu amantul torturat de dorință. Recunoaște că nu-și poate stăpâni patima și că se simte ca un ostaș, că doar cel ce iubește este ostaș. Ovidiu o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lux, și bogăție dar și iubirea lui des Grieux. Succesiv cei doi au trecut prin închisoare și s-au salvat unul pe celălalt. Ea îl implora să-i accepte relațiile cu bărbații bogați pentru a intra în posesia averilor, îl îndemna și pe el să se lanseze în relații cu femei vârstnice pentru același considerent, al banilor. Ieșirea în public, la teatru a lui Manon cu G.M, l-a adus pe cavaler în stare de disperare din cauza geloziei. Ceda însă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți-l dau pe mână... care s-a îngrășat din averea orfanilor și văduvelor. Vei fi răzbunătoarea lor. Baronul cade în mrejele frumoasei curtezane, este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a se despărți de el, la rugămintea tatălui de a-l împiedica pe fiul său îndrăgostit să se ruineze. Copleșită de tristețe și de compasiune pentru tatăl amantului ei, i-a trimis lui Armand o scrisoare de adio, l-a îndemnat să se întoarcă la tatăl lui, la sora lui, a cărei căsătorie ar fi fost compromisă din cauza vieții lui mondene. Generoasă, i-a trimis o femeie întreținută ca și ea, pe Olympe, pentru a se consola. Marguerite era tot mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mamei vitrege, Sonia, blândă și supusă, era și ea uneori agresată. La cei optsprezece ani, se ocupa, fără spor, cu croitoria, pentru a aduce ceva bănuți copiilor mamei vitrege. Daria Franțeva, o femeie stricată și aflată în vizorul poliției, a îndemnat-o să facă trotuarul și a început prin a se vinde pe 30 de ruble. A fost silită să-și scoată condicuță, pentru a fi în regulă cu autoritățile, s-a mutat într-o altă locuință. Sonia devine o prostituată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un poem de un fel nou și care nu are niciun exemplu la Antici (...) Este o comedie, deși actorii sunt, aici, fie regi, fie granzi de Spania, pentru că nu se vede născându-se niciun pericol prin care să putem fi îndemnați la milă sau teamă." Chiar el mărturisește că a ezitat mult pentru a alege un nume acestui gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
relațiile de dragoste sau de prietenie. Aceasta este forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reproșează de a fi violat ierarhia genurilor amestecând elemente de comedie și elemente de tragedie, Guarini le răspunde că nu este posibil să reprezinți varietatea din natură decât prin diversitatea artei. Lope, care consideră comedia ca pe o tragi-comedie, îi îndeamnă, pentru aceleași motive, pe autorii dramatici, să amestece genurile. Bazându-se pe exemplul lui Plaut, care, în Amfitrion, nu ezită să-i introducă pe zei într-o comedie, el insistă să se amestece maniera lui Terențiu și cea a lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se oferă. El face apel la simțul moral al Rosaliei, spunându-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre ale prieteniei, nu ar putea fi decât nefericită. El îi arată drumul către virtute, îndemnând-o să-l urmeze pe această cale. Un astfel de sacrificiu este din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe care nu-l mai așteptau, căci fusese făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în Dorval
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea lui o muză mai calmă și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe atunci pe scenele franceze. Reticentă, actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Luigi Riccoboni, afirmând că marele comediant este animat de entuziasm. "Poeții, scrie el, actorii, muzicienii, pictorii, cântăreții de prim ordin, marii dansatori, amanții, adevărații cucernici, toată această trupă entuziastă și pasionată simte cu putere și gândește puțin." Diderot îl îndeamnă pe comediant să joace după cum simte, și nu în funcție de stereotipuri învățate. Fiul nelegitim, trebuie să ne amintim, se bazează pe ficțiunea unui teatru în care realul și reprezentația se confundă. Dorval, prezentat drept actorul model, își joacă, în propriul său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine spune romantism spune artă modernă." Îndemnat de dorința de a răspunde idealurilor epocii, Stendhal propune, în Racine și Shakespeare, un subiect de tragedie modernă tratând despre evenimente recente, susceptibile să-i intereseze pe contemporani, Întoarcerea de pe insula Elba (Le Retour de l'île d'Elbe), piesă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parte activă la toate evenimentele, fiind unul dintre conducătorii revoluționarilor din Transilvania. La 24 și 25 martie alcătuiește două înflăcărate proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din Blaj un amplu discurs, îndemnându-și conaționalii la luptă pentru dobândirea libertății naționale și sociale și luând atitudine împotriva nobilimii maghiare. Tot el citește jurământul solemn al revoluționarilor. Aproape un an, B. se află în centrul tuturor acțiunilor revoluționare. În martie 1849, după înfrângerea mișcării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
de-al Doilea Val, nu la varietatea formelor de familie. Comparația se face cu o celulă formată din soț susținător al familiei, soție gospodină și câțiva copii mici, acesta fiind familia nucleară idealizată de populația celui de-al Doilea Val. Îndemnați spre refacerea acestui tip de familie, observăm că acest ideal a devenit acum anacronic [20]. O societate în continuă mișcare sau în tranziție nu mai poate atinge acest ideal al ,,împlinirii paralele", pentru că femeia vrea carieră, soțul urcă și coboară
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la risc, ci la resemnare: nu da vrabia din mănă pe cioara de pe gard, ce-i în mănă nu-i minciună... Ethosul popular e expresia unei viziuni a maselor, mi sar putea reproșa, nu a elitelor, ori elitele sunt cele
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
aceasta! Iată-mă!”. (cap. 6) Și mai interesant este un text scris pe un scarabeu care ocupa, În mumie, locul inimii; inima, care În cadrul psihostasiei este sediul memoriei și al conștiinței, trebuind să dea mărturie despre adevărul confesiunii negative, este Îndemnată astfel: O inima mea, de la mama mea! O inima mea, de la mama mea! Nu te ridica Împotriva mea ca martor, nu mă acuza ca martor, nu mă acuza În tribunal, nu te Întoarce Împotriva mea Înaintea celor care țin Balanța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să respecte normele rituale și să Îi aducă Zeiței Demetra onorurile străvechi datorate, pentru a o Îmblânzi. Așadar, odată scurs definitiv timpul În care oamenii se aflau În legătură cu zeii, chiar dacă le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
șaisprezece cărți, a apărut la jumătatea secolului I Î.Hr.; era dedicată lui C. Iuliusxe "Iulius" Caesar, pe atunci pontifex maximus, de la care Varro putea spera o reformă religioasă. Într-adevăr, În ciuda titlului de antichități, teama și zelul reformator Îl Îndeamnă pe acest om cult la muncă: zeii nu trebuie uitați (I fr. 2a), poporul nu trebuie să Îi disprețuiască, ci trebuie să Îi venereze (I fr. 12). Textul acestei Summa theologica a religiei republicane s-a pierdut la sfârșitul antichității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Termenul grec care desemnează acest act este spèndo; din punct de vedere formal este pur și simplu un act cultual. Ne putem gândi la cuvintele pe care Hecubaxe "Hecuba" i le adresează lui Hectorxe "Hector": Pentru că sufletul tău te-a Îndemnat să vii aici pentru a-ți ridica de pe stânca cetății mâinile către Zeusxe "Zeus", eu doresc să amestec vin dulce, așa Încât tu să Îi aduci o libație lui Zeus tatăl și celorlalte divinități (Iliada VI, 324 sqq.)1. Iar atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune Titus Livius la Începutul lucrării Ab Urbe condita (I, 12) despre bătălia dintre romani și sabini, reluând desigur o tradiție destul de veche, În care Romulusxe "Romulus" nu mai apare În veșmintele obișnuite unui războinic: În amândouă taberele, șefii Își Îndemnau soldații la luptă; pe sabini Îi comanda Mettius Curtius, iar pe romani, Hostus Hostilius ș...ț. Hostius cade Însă și armata romană dă numaidecât Înapoi și fuge În neorânduială până la poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fizice, așa cum sublinia Cezar. Este mai bine, așadar, să Încercăm să dăm o explicație unitară, legând cultul Mamelor de acest tip de cult, care este atât de bine Înrădăcinat În popor Încât se păstrează până În epoca medievală, când Eligius Îi Îndemna pe franci cu următoarele cuvinte: „Nimeni să nu invoce soarele sau luna, nici să nu jure pe ele” (cf. De Vries, 1956, p. 355). Mamele (sau Matroanele) sunt divinități feminine, niciodată concepute individual, ci numai În grupuri (se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui de vâsc de la vest de Walhalla pentru că era mic și inofensiv. Loki culege o crenguță din acel vâsc și merge la adunare, unde jocul continua; Îi dă crenguța lui Hödrxe "Hödr", fratele orb al lui Baldrxe "Baldr", și Îl Îndeamnă să arunce cu ea În Baldr: ...Baldrxe "Baldr", victimă sângeroasă, fiul lui Odin: se Înălța În mijlocul câmpurilor, tânără și grațioasă, o crenguță de vâsc. Acea ramură care mi se părea delicată, devine pentru el o suliță pericuoasă (Völuspá, 31 sq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elemente, care prezintă analogii clare cu mitul lui Baldrxe "Baldr" și al Catastrofei Finale: 1) personajul negativ Duryodhanaxe "Duryodhana", cu ajutorul orbului Dh•tar³ÌÚra, pregătește un joc ce trebuia să se Încheie cu Înfrângerea și exilarea bunului YudhiÌÚhira (= Lokixe "Loki" Îl Îndeamnă pe orbul Hödrxe "Hödr" să participe la un joc care se Încheie cu trimiterea lui Baldrxe "Baldr" În infern); 2) exilul lui YudhiÌÚhira dă naștere unei perioade Întunecate care se va Încheia cu un mare război Între reprezentanții binelui și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o finalitate moralizatoare rareori disimulată. Retorica lui este hotărât tranzitivă, catharctică și cu o dominantă psihagogică. „Doftor al sufletelor”, precum Iisus, s-ar voi preotul acesta intolerant de felul său și absolutist în viziunile terestre și escatologice care îl posedă. Îndemnând socratic la cunoașterea de sine, el se ostenește prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]