17,219 matches
-
plecat din nou la drum și în restul călătoriei am fost iarăși cei dinainte. El cu gâtul țeapăn, eu, cu fruntea sprijinită de geam. Dar în interior, în sufletele noastre diferite și totuși apropiate, eram ca doi lupi care au alergat după o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așa, fără să o sărute, rămase o vreme apăsându-și gura de-a ei, în vreme ce-și scutura capul. Și apoi, dându-i drumul: — Hai, du-te! Rosario ieși. Și de îndată ce ea ieși, Augusto, ostenit de parcă tocmai ar fi alergat leghe întregi prin munți, se aruncă pe pat, stinse lumina și începu să monologheze: „Am mințit-o și m-am mințit. Totdeauna e-așa! Totul e fantezie și nu există decât fantezie! Omul, cât vorbește, minte, iar cât se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vorba, ce-o fi zicând un bărbat când altul i-o răpește pe femeia la care aspira și-o duce cu el? Lui Augusto i se sui un val de sânge în cap auzind acestea. Îi venea să plece, să alerge după Rosario, să o cucerească și să se-ntoarcă împreună cu ea la Eugenia ca să-i spună: „Uite-o, este a mea și nu a lui... Mauricio al tău!“ Mai erau trei zile până la nuntă. Augusto plecă îngândurat de la logodnica sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare. Un strigăt s-a auzit de la celălalt capăt al docului. E aici! E aici! Femeia a alergat spre copilul ei, l-a luat în brațe, l-a lăsat jos, l-a scuturat, l-a îmbrățișat și l-a scuturat iar. Oamenii s-au îndepărtat pe rând. Aveau și ei problemele lor. Rândul continua să se târască înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în față. S-a întins, mi-a deschis cartea pe care o țineam în mână, a răsfoit-o, apoi s-a uitat la mine și mi-a făcut semn cu capul spre pagini. M-am uitat la ele. Semne ciudate alergau pe suprafața lor. Am recunoscut formele, dar nu le-am înțeles sensul. Nu știam nici măcar sunetele pe care le desemnau. Am ridicat ochii spre chivotul deschis. Privirea mi s-a înălțat, dar spiritul meu nu a urmat-o. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
el, nu am putut să rezist. Nu era pentru mine. O făceam pentru copii. Când am intrat pe ușa sufrageriei, fetele mele își întoarseră privirea de la televizor, văzură că aveam o cutie în mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dat. Sau le-am dat? Cum pot să fiu sigur? Se întâmplă din nou o săptămână mai târziu, în casa părinților lui Madeleine. Era duminică după-amiază. Susannah și Norman erau și ei acolo. Stăteam în jurul mesei, la cină și copiii alergau pe ușă și nu era nimic neobișnuit în această stare de lucruri. Până și conversația era bine cunoscută. Soacra mea încerca să îl convingă pe socrul meu să își radă mustața. —Uită-te la Norman, spuse ea. Cu toții ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai găsit mașina și restul nici nu s-ar mai fi întâmplat. Am început să traversez parcarea. Trebuia să recunoști meritul companiei. Nu erau doar reducerile, ci și facilitățile. Era loc acolo cam pentru opt sute, o mie de mașini. Am alergat pe fiecare rând, căutând Cadillacul meu. Harry mă convinsese în sfârșit. Eram aproape de capătul rândului când mi-am dat seama că eram pe rândul greșit. Am tăiat-o printre mașinile parcate și am luat-o pe următorul rând. Restul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întâmplă în fiecare zi. Oamenii ies pe altă ușă decât cea pe care au intrat, nu își găsesc mașinile și se plimbă de colo-colo blestemându-și propria prostie până când găsesc mașina. Am înjurat foarte mult în acea după-amiază. Am și alergat foarte mult, de pe un rând pe altul. M-am oprit la fiecare mașină maro, chiar și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
noi care se deschideau printr-o apăsare de buton. Îmi și vedeam fiicele fără viață întinse pe bancheta din spate. În căldura aceea, imaginea se multiplica în mii de fetițe fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem, apoi am văzut bărbații dinăuntru. Fețele lor erau niște măști nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ridicat brațul ca să o chem, apoi am văzut bărbații dinăuntru. Fețele lor erau niște măști nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum mi se înmoaie genunchii și a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o să vomit din nou sau o să le spun să nu se bage naibii în treaba mea. Polițistul cu mustață se uită la cel de la volan. Șoferul ridică din umeri. Mașina demară. Am așteptat până a dispărut și am început să alerg din nou. Numai după ce am cercetat toată parcarea din fața magazinului, mi-am amintit că mai era o parcare în spate. Fiicele mele erau acolo unde le lăsasem, puțin mai încolo, pe rândul al doilea. —Ai stat acolo o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lapte și miere. Nu puteam să îi țin în siguranță, dar puteam să îi protejez de mine. Am pus fotografia la loc în buzunar și am coborât din mașină. Cu ani în urmă, când venisem aici să scap de jurnal, alergasem spre peron, sigur că voi putea fugi de trecut. Ar fi trebuit să știu că mă va prinde din urmă. Am urcat treptele, cu capul plecat, umerii îndoiți și târându-mi picioarele. Mergeam ca un bătrân. Mergeam ca tata când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a treia oară, nu mai număr. Sângele face o băltoacă neagră pe podeaua tare de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit de haine. Cizmele mele furate alunecă în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă încă mai ciopârțeam cu acel topor. Gabor se balansa în scaun, calm. — Deci ați intrat în hambar și l-ați omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Madeleine cu nimic mai grav decât un deget rupt, mulțumesc lui Dumnezeu. După patru ani de 10 pe linie, David era cât pe ce să nu absolve școala particulară la care mergea, pentru că împreună cu doi prieteni a apărut la înviorare alergând în pielea goală. Un sport numit streaking. În comparație cu ce se întâmplase cu alți copii din vecini - droguri, secte, un accident din cauza băuturii care se soldase cu doi tineri morți - eu am fost norocos. Madeleine s-a întors la școală ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-i demonstreze chiar În clipa asta că nu avea dreptate, Îl Împinse pe Ted deoparte cu mișcări agitate și se apucă să-l ajute, fără să fie rugat: trase afară din mașină o grămadă de cuțite, furculițe și linguri și alergă prin bucătărie, deschizând ușițe și sertare, uitând să le Închidă la loc, căutând un loc În care să-și poată depune prada În siguranță, neîntrerupându-și nici o clipă măcar prelegerea despre diferența dintre Vietnam și Gaza și dintre sindromul Nixon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
orice seară aveți nevoie de mine. Echivalentul pentru commitment În ebraică e obligație, Însă nu-mi trece prin minte nici unul pentru deadline. Literal s-ar traduce prin linie moartă. Apropo, la ce ne trebuie vehicule cu propulsie cu jet? Nu alergăm destul și fără ele? De ce nu descoperiți ceva care să ne facă să stăm În sfârșit liniștiți pe loc? Scuză-mă. La revedere, Teddy. N-ar fi trebuit să-mi dai brandy-ul ăla. Vorbesc destule prostii oricum. Ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd de motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neîndemânare pe care Îl au pisoii abia născuți. O strigă folosind numele ei rusesc, Lizaveta, apoi diminutivul, Liza, pe urmă numele ebraic, Elișeba. Fără folos. Mama lui nu se Întoarse și nici nu reacționă În vreun fel. Așa că Începu să alerge. La fiecare șapte-opt pași era nevoit să se oprească, să se ghemuiască și să Închidă robinetele pe care le deschisese ea. Acestea erau făcute dintr-un material moale și umed, vâscos ca o meduză. Iar din ele nu curgea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei să facă pelerinaje acolo, să se bată cu pumnii În piept sau să celebreze cea mai mare victorie teologică din toată istoria lor. Din partea mea, să numească mânăstirea lor de la Auschwitz „Dulcea Răzbunare a lui Iisus“. Pentru ce să alergăm noi acolo cu proteste și placarde? Am Înnebunit de tot? Din contră, ar fi chiar foarte bine ca un evreu care pleacă acolo pentru a se apropia de memoria victimelor să vadă În jurul lui o pădure deasă de cruci. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără să se oprească pe lângă cutia sa poștală, În care văzu ceva, ocoli salteaua rulată, iar când ajunse la lumina scării și scoase cheia, ateriză pe jos o bancnotă de zece șekeli Împăturită Într-un dreptunghi mic; Fima Începu să alerge greoi, sperând să mai prindă taxiul care probabil nu apucase Încă să Întoarcă la capătul străzii. Șoferul zâmbi În Întuneric: — Ce s-a Întâmplat? Ce arde? Te-ai speriat? Ai crezut că părăsesc țara mâine-dimineață? Nemernicii să părăsească țara. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care trebuie să piardă trei ani scotocind după detaliile atitudinii Bisericii Catolice față de călătoriile lui Magellan și lui Columb, ca un individ care sortează nasturii unor haine ce s-au transformat de mult În zdrențe. Sau de Uri Gefen, care aleargă din iubire În iubire, perfect treaz, dar cu inima adormită. În acest punct, Fima decise să renunțe la contemplarea pasivă de la fereastră. Să Înceapă să pregătească apartamentul pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copilului, zi și noapte, o anumită pagină din Zohar 2 despre Avraam și Isaac (numele copilului era Isaac). Și iată că, după patru zile și patru nopți, copilul a Început să dea semne de viață, iar acum era perfect sănătos, alerga și cânta imnuri sfinte și Învăța cu o bursă specială la un internat ultrareligios unde avea deja o reputație de mic geniu. De ce n-ar Încerca pagina respectivă din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să alerge la tot felul de conferințe de pace dubioase. Trebuie să așteptăm până când se va reînnoi factorul de intimidare israelian. Ne este strict interzis să ne așezăm la masa negocierilor de pe o poziție de inferioritate, cu sabia intifadei atârnată deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Hadassa. Să-l vezi. Poate... Fima ridică din umeri: — Ce e de văzut? Presupun că e la fel de elegant ca de obicei. De ce să-l deranjăm? Și Îi dădu Șulei dispoziții să-i facă o cafea neagră tare lui Uri, pentru că alerga din clipa În care se dăduse jos din avion. — De fapt ar fi bine să-i dai și ceva de mâncare. Precis e mort de foame. Presupun că trebuie să fi plecat de la hotelul din Roma pe la trei dimineața, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]