15,743 matches
-
de furt de descoperiri științifice și tehnice și de recrutare de specialiști din diferite domenii. În cartea "Science Technology and Reparations: Exploitation and Plunder in Postwar Germany" a lui John Gimbel, autorul ajunge la concluzia că „reparațiile intelectuale” luate de americani și britanici ar putea fi echivalate cu aproximativ 10 miliarde de dolari la cursul anului 1945, adică aproximativ 100 miliarde de dolari din zilele noastre.Programul american de recrutare a oamenilor de știință și a tehnicienilor germani era îndreptat și
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
obținem o stare de bine tradusa prin schema de mai jos. -ul cuprinde tot ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos și îngrijit. Începând cu alimentația și continuând cu parcticarea sportului. Părintele fitness-ului este Francois Henri "Jack" LaLanne, un american care până la vârstă de 15 ani era dependent de dulciuri și de mâncare nesănătoasă. Această alimentație i-a afectat până și comportamentul pe lângă faptul că organismul sau avea mult de suferit. Viață lui s-a schimbat din momentul în care
Fitness () [Corola-website/Science/310455_a_311784]
-
noiembrie 1944 de către reprezentanții „celor trei mari puteri” la Londra. Germania a fost împărțită în trei zone de ocupație - americană, britanică și sovietică, fiecare zonă fiind condusă de un guvernator militar (mai apoi de un „Înalt comisar”). Ceva mai târziu, americanii și britanicii au cedat teritorii care au format zona franceză de ocupație. Rezolvarea problemelor care priveau Germania ca un tot urmau să fie făcută prin consens de cei trei (mai târziu patru) guvernatori militari, care urmau să formeze o singură
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Securitate: Statele Unite nu susțineau nici o altă candidatură cu excepția celei lui Lie iar URSS își folosea dreptul de veto asupra candidaturii acestuia. La data de 10 noiembrie 1952 a demisionat din funcție, în urma acuzațiilor din partea unui senator american, de favorizare a americanilor "neloiali" pentru posturile din cadrul organizației. După părăsirea postului a ocupat diverse posturi în Norvegia și a decedat în urma unui atac de cord la vârsta de 72 ani.
Trygve Lie () [Corola-website/Science/304931_a_306260]
-
a condamnărilor din proces, Statul Secret Polonez a fost lipsit de cei mai importanți conducători. Structurile sale organizatorice au fost rapid refăcute, dar nu și-au mai revenit niciodată după lovitura dată de sovietici. Pe 6 iunie 1945, englezii și americanii și-au retras sprijinul politic pentru guvernul polonez în exil. În Polonia, comuniștii locali, cu sprijunul sovietic, au trecut la vânarea altor lideri ai Statului Secret Polonez și ai Armatei Teritoriale, proces care a durat până în deceniul al șaptelea.
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
prezent. Printre primii discipoli ai lui Mahler s-au numărat Arnold Schoenberg, Alban Berg și Anton Webern, care împreună au fondat A doua școală vieneză. Printre alți compozitori a căror lucrări au fost influențate de Mahler, Mitchell îi menționează pe americanul Aaron Copland, compozitorul german Kurt Weill, italianul Luciano Berio, rusul Dmitri Shostakovich și englezul Benjamin Britten. De asemenea Leonard Bernstein și Samuel Barber au fost și ei influențați de lucrările lui Mahler. Într-un interviu din anul 1989 cu pianistul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
unui garaj de la distanță. În 1956, după o idee năstrușnica din timpul stagiului militar, concepe primul aparat individual de zbor: renumitul „rucsac zburător”; ideea se materializează, fiind transmisă tocmai în SUA, unde va fi brevetata șapte ani mai tarziu, de către americanii Wendell Moore, Cecil Martin și Robert Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe tavă „inventatorilor” americani de către o cârtita KGB-ista, infiltrata în Ambasada SUA la București, personaj care l-ar fi
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
se materializează, fiind transmisă tocmai în SUA, unde va fi brevetata șapte ani mai tarziu, de către americanii Wendell Moore, Cecil Martin și Robert Cumings. Gurile rele din cooperativa „Ochiul și timpanul” susțin că ideea a fost oferită pe tavă „inventatorilor” americani de către o cârtita KGB-ista, infiltrata în Ambasada SUA la București, personaj care l-ar fi ascultat cu multă atenție atunci cand Justin Capră, umilit de oamenii de știință români, s-a dus să ceară ajutorul ca să-și poată realiza invenția
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
cu ajutorul unui alt dispozitiv de zbor - un „rachetonaut”, cu ajutorul căruia, într-o demonstrație, cu doar câteva săptămâni în urmă, se ridicase de la pământ. Este cercetat, pus să dea declarații, bătut, amenințat și făcut apoi liber. După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expoziția Transporturilor de lângă Herăstrău, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de zbor independent. Nu erau diferite decât
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
omologata ca atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehicul ce atingea 300 km/oră și cântarea 250 kg; În 1956 realizează prima versiune brevetata a „rucsacului zburător”, , ajungând să fie brevetata șapte ani mai târziu de către americani. După ce parașutistul Vasile Sebe s-a prăbușit cu primul rucsac, savantul Henri Coandă i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburător”, realizat și încercat cu succes de către același parașutist, în 1958. Aparatul, expus
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
policierurile lui James Hadley Chase. În anii '60, familia să se mută într-un bloc social (HLM) dintr-un cartier muncitoresc de la periferia Parisului. Vecinătatea unei baze a armatei americane îi înveselește însă copilăria: împreună cu alți copii scotocea prin pubelele americanilor descoperind și citind cu indicibila bucurie (în original, cu ajutorul dicționarului!) comics-uri altfel intruvabile în Franța acelor ani, precum Dick Tracy, Batman, Superman, The Shadow etc. Astfel, de pe la 10-11 ani, a început să scrie "române", de căte 10 pagini, pe
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
el pusese la punct un sistemul ingenios de a-și transmite elucubrațiile la diferite filiale din Europa ale agenției americane, de unde erau retransmise peste Ocean. În felul acesta, considera că nu poate fi dovedit vinovat de autoritățile române, iar în fața americanilor se justifica prin cenzura existentă la București. Eugen Filotti nu a avut naivitatea de a da crezare acestor afirmații și în cele din urmă Julius Köver a fost expulzat din România. Pe lângă activitatea sa în cadrul Ministerului de Externe, întors în
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
toată lungimea sa, plutind pe un singur vas. Între anii 1903 - 1906, el a străbătut aceste ape pe un iaht mic cu motor numit""Gjøa"", din Oceanul Atlantic până la Strâmtoarea Bering. Adevăratul descoperitor al Mării Beaufort a fost Vilhjalmur Stefansson,un american de origine islandeză, care în anii '20 a cercetat viața eschimoșilor de pe țărmurile acesteia. Marea Beaufort este întinsă și puțin adâncă, din ea se ridică puține insule. Unicul golf din marea Beaufort, care se întinde între insulele Banks și teritoriile
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
de servicii internet. De obicei tranzacțiile financiare sunt efectuate prin S.W.I.F.T. Telex și Telefax este utilizat în Columbia, dar e preferat fax-ul datorită costurilor reduse. Servicii Poștale. Toate serviciile poștale internaționale majore așa precum SKY COURIER, UPS, AMERICAN WINGS, OCS,DHL, opereză în țară. De asemeni serviciile columbiene acordă adenție deosebită livrărilor internaționale. Sistemul poștal columbian este compatibil cu standardul european. Câteodată se întamplă să se piardă scrisori, mai rar sunt semnalate pierderi de colete. Pe mare poșta
Economia Columbiei () [Corola-website/Science/305994_a_307323]
-
luat o atitudine simpatetică. Mașiniștii, trecând pe lângă lagăre, trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90 de naționalități: ruși, uzbeci, americani, englezi, suedezi, polonezi, unguri, români, letoni, estoni, lituanieni..."" Greviștii nu au cedat la amenințări și, la 26 iulie 1953, a venit de la Moscova o comisie condusă de generalul Ivan Maslennikov, locțiitorul șefului MVD-NKVD și procurorul general generalul Roman Rudenko, fost
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
si 2003, campion la Wimbledon și finalist la Australian Open. În 2006 finalist la dublu, alături de mexicanul Bruno Echagaray, la turneul challenger de la Puebla, Mexic, finalist la dublu, alături de Florin Mergea, la challenger-ul de la Mamaia, finalist la dublu, alături de americanul Nick Monroe, la challenger-ul de la Manta, Ecuador. 2010 a fost un an foarte bun pentru Tecău care a început cu primul său titlu la dublu, chiar în luna ianuarie, când alături de neozeelandezul Marcus Daniell a câștigat turneul de la Auckland
Horia Tecău () [Corola-website/Science/306106_a_307435]
-
al unui maestru al neurofiziologiei integrative"". a fost distins de Universitatea din Paris cu medalia ""Claude Bernard"" (1965), cu diploma de ""Distinguished Scientist"" din partea "Sleep Research Society" (1989), cu premiul științific al orașului Quebec (1991), cu diploma ""Pierre Gloor"" din partea "American Society for Clinical Neurophisiology" (1998) și cu medalia comemorativă ""Gheorghe Marinescu"" din partea Academiei Române (2003). Mircea Steriade a fost șef-editor al revistei "Thalamus and Related Systems" și a făcut parte din consliile redacționale ale revistelor "Neuroscience", "Archives Italiennes de Biologie", "Journal
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
venit în California din restul Statelor Unite și de peste hotare. Acești primi căutători de aur, numiți „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul și în căruțe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
fost al lui Brennan; după ce și-a deschis în grabă un magazin de vândut echipamente de minerit și prospecție, Brannan a umblat pe străzile din San Francisco, ridicând în mâini o pungă cu aur și strigând „Aur! Aur! Aur din American River!” Pe 19 august 1848, ziarul "New York Herald" a fost prima publicație majoră de pe Coasta de Est care a scris că a început o goană după aur în California; pe 5 decembrie, președintele James Polk a confirmat descoperirea aurului într-
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
au atras puțină atenție și au avut consecințe economice limitate. Până în 1850, majoritatea aurului ușor accesibil fusese adunat, și atenția s-a îndreptat către extragerea aurului aflat în locații mai dificile. Puși în fața dificultăților din ce în ce mai mari de extragere a aurului, americanii au început să izgonească străinii pentru a ajunge la cel mai accesibil aur care rămăsese. Noul legislativ al statului California a adoptat o taxă pentru minerii străini de douăzeci de dolari pe lună, iar prospectorii americani au început să organizeze
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
de extragere a aurului, americanii au început să izgonească străinii pentru a ajunge la cel mai accesibil aur care rămăsese. Noul legislativ al statului California a adoptat o taxă pentru minerii străini de douăzeci de dolari pe lună, iar prospectorii americani au început să organizeze atacuri împotriva minerilor străini, ma ales împotriva celor latino-americani și chinezi. În plus, numărul mare de nou veniți îi gonea pe amerindieni din zonele lor tradiționale de vânat, pescuit și adunat hrana. Pentru a-și proteja
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
hrana, și au murit de foame. Romancierul și poetul Joaquin Miller a imortalizat un astfel de atac în lucrarea sa semiautobiografică, "Viața printre modoci." Primii care s-au grăbit spre terenurile aurifere au fost chiar locuitorii Californiei—în primul rând americani și europeni care locuiau în California de Nord, împreună cu amerindieni și așanumiții "Californio" (californieni vorbitori de spaniolă). Zvonurile despre Goana după Aur s-au răspândit lent la început. Primii căutători de aur care au ajuns în California în 1848 erau
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
lent la început. Primii căutători de aur care au ajuns în California în 1848 erau oameni care locuiau în apropiere de California, sau care auziseră vestea de la echipajele vaselor de pe rutele cele mai rapide din California. Primul mare grup de americani care a sosit a fost cele câteva mii de oregonieni care au sosit pe drumul Siskiyou. Apoi au urmat cei din Hawaii, cu corabia, și câteva mii de latino-americani, inclusiv mexicani, peruani și chilieni, veniți pe mare și pe uscat
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
acasă. Până la începutul lui 1849, vestea despre Goana după Aur se răspândise în toată lumea, și un număr copleșitor de căutători de aur și comercianți a început practic să vină de pe toate continentele. Cel mai mare grup din 1849 au fost americanii, veniți cu zecile de mii călătorind pe uscat de-a latul continentului și pe mare pe diverse rute de navigație. Australienii și neozeelandezii au aflat vestea de pe navele care transportau ziare hawaiiene, și, cu miile, bolnavi de „febra aurului”, au
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
erau americani, iar restul din alte țări. Până în 1855, se estimează că au sosit în California cel puțin 300.000 de căutători de aur, negustori, și alți imigranți din toată lumea. Cel mai mare grup a fost în continuare cel de americani, dar au fost și mii de mexicani, chinezi, francezi, și latino-americani, împreună cu alte grupuri mici de mineri, ca filipinezii și bascii. Un număr modest de africani (cel mult 4.000) au venit din Sudul Statelor Unite, Caraibe și Brazilia. Când a
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]