14,667 matches
-
martie 2001, că „ling dosarele până la Burebista”. Ristea Priboi promovase în perioada comunistă până în fruntea U.M. 0225, serviciul care se ocupa de „Europa Liberă” și relația cu exilul românesc, serviciu aflat în subordinea generalului Pleșiță, înlocuindu-l în funcție pe colonelul Vasile Buha. Senatorul PNL Radu F. Alexandru l-a acuzat pe Priboi în plenul Senatului, în ședința din 12 februarie 2001, de participare la numeroase acte teroriste întreprinse de Securitate în afara țării: La primele termene de judecată, la apelul lansat
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România (1990), membru al Asociației Cineaștilor din România (1996), precum și membru al numeroase alte societăți și asociații culturale din București, Sinaia, Galați și Craiova. A fost avansat la 9 mai 1988 la gradul de colonel în rezervă, îndeosebi pentru merite literare. Cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, i-a fost acordat la data de 3 iulie 1998 titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Caracal. În anul 2008, a susținut fără rezerve înființarea
Nicolae Paul Mihail () [Corola-website/Science/328932_a_330261]
-
Alexandru Ghica, comandant legionar. În 10 septembrie 1940, din partea lui Ion Antonescu, conducătorul statului, primește ordinul de a percheziționa sediile S.S.I., pentru a recupera dosare privind activitatea lui Mihail Moruzov.(citat în ) După înlocuirea (sau retragerea) de la conducerea S.S.I., a colonelului în rezervă Ioan Nicolaid, Constantin Maimuca, în calitate de inspector general în siguranță, devine unul din posibilii candidați să preia șefia Serviciului Secret de Informații. Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, tehnician la S.S.I., într-un memoriu întocmit la 28 octombrie 1950
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
1841 comandant al batalionului-gardă de rezervă "Spandau". În campania din 1848 împotriva danezilor Steinmetz a comandat al 2-lea batalion și apoi regimentul al 32-lea, fiind decorat cu ordinul "Pour le Mérite". Până la sfârșitul ostilităților Steinmetz a fost promovat colonel și în 1851 a fost numit director al Corpului de Cadeți din Berlin. În 1854, a fost promovat la gradul de colonel și desemnat comandant militar la Magdeburg, după care a devenit general-maior, iar șase luni mai târziu a fost
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
regimentul al 32-lea, fiind decorat cu ordinul "Pour le Mérite". Până la sfârșitul ostilităților Steinmetz a fost promovat colonel și în 1851 a fost numit director al Corpului de Cadeți din Berlin. În 1854, a fost promovat la gradul de colonel și desemnat comandant militar la Magdeburg, după care a devenit general-maior, iar șase luni mai târziu a fost ridicat până la general-locotenent și comandând divizia 1 la Königsberg. În 1862 a fost numint comandant al corpulului al 2-lea de armată
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
corectitudine, au dat dovadă de credință în viitorul legionar și de înțelepciune”" și nu îndeplineau condiția de vârstă. , nu împlinise 29 de ani. Primii senatori ai Legiunii au fost Hristache Solomon, general dr. Ion Macridescu, general Ion Tarnoschi, Spiru Peceli, colonel Paul Cambureanu și Ion Butnaru. Ulterior au fost cooptați Constantin Papanace (25 ani), profesorii Nae Ionescu (39 ani), Corneliu Șumuleanu (un timp conducător al Senatului), Traian Brăileanu (47 ani, profesor universitar de sociologie la Universitatea din Cernăuți), Sextil Pușcariu și
Senatul legionar () [Corola-website/Science/325360_a_326689]
-
25 ani), profesorii Nae Ionescu (39 ani), Corneliu Șumuleanu (un timp conducător al Senatului), Traian Brăileanu (47 ani, profesor universitar de sociologie la Universitatea din Cernăuți), Sextil Pușcariu și Ion Găvănescu, generalii Băgulescu, Dona, Trandafirescu, Ghenea, Economu și Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, coloneii Ștefan Zăvoianu (47 ani, condamnat la moarte și degradat de un tribunal militar), Vasile Piperescu, Paul Cambureanu, Malamuceanu, Mihail Polihroniade (23 ani), Mihail Manoilescu (38 ani), Dr. Ion Pantelimon, farmacistul Aristotel Gheorghiu, preotul Duminică Ionescu, Constantin Petrovicescu ș. a.
Senatul legionar () [Corola-website/Science/325360_a_326689]
-
tatălui său, își deschisese un birou în strada Victoria. Timp de doi ani afacerile i-au mers foarte prost, având lucrări puține. În ziua anterioară, el a fost vizitat la birou de un bărbat care s-a recomandat a fi colonelul Lysander Stark, dar avea un puternic accent german. El i-a oferit lui Hatherley o lucrare la un domeniu de la țară; el urma să examineze o presă hidraulică folosită, după cum a explicat Stark, pentru a comprima pământ decolorant în cărămizi
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
Hatherley o lucrare la un domeniu de la țară; el urma să examineze o presă hidraulică folosită, după cum a explicat Stark, pentru a comprima pământ decolorant în cărămizi. Lucrarea trebuia să aibă loc în plină noapte într-un loc ținut secret, colonelul spunându-i inginerului că voia să țină secret faptul că descoperise într-unul din terenuri pământ decolorant, o substanță rară folosită la purificarea petrolului. Stark l-a avertizat pe Hatherley să nu spună nimănui despre acea lucrare, oferindu-i 50
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
în valoare de peste 4.000 de lire sterline astăzi). Hatherley s-a simțit obligat să accepte această lucrare, în ciuda îndoielilor sale, deoarece avea foarte puțin de lucru și ducea lipsă de bani. Inginerul a plecat cu ultimul tren spre domeniul colonelului, schimbând un tren la Reading și mergând șapte mile cu un alt tren până la Eyford, în Berkshire. El a ajuns acolo la ora 23:15; a fost așteptat de colonel și dus cu o trăsură cu un singur cal timp
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
de bani. Inginerul a plecat cu ultimul tren spre domeniul colonelului, schimbând un tren la Reading și mergând șapte mile cu un alt tren până la Eyford, în Berkshire. El a ajuns acolo la ora 23:15; a fost așteptat de colonel și dus cu o trăsură cu un singur cal timp de cel puțin o oră până la domeniul colonelului (acesta se afla, după spusele lui Stark, la șapte mile de gară). Trăsura avea geamuri mate, iar Hatherley nu și-a dat
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
șapte mile cu un alt tren până la Eyford, în Berkshire. El a ajuns acolo la ora 23:15; a fost așteptat de colonel și dus cu o trăsură cu un singur cal timp de cel puțin o oră până la domeniul colonelului (acesta se afla, după spusele lui Stark, la șapte mile de gară). Trăsura avea geamuri mate, iar Hatherley nu și-a dat seama unde a fost dus. Ajuns la destinație, el a fost dus într-o casă și pus să
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
și pus să aștepte într-o cameră. În acest timp, în cameră a intrat o femeie care l-a avertizat să plece până nu este prea târziu. Gândindu-se încă la cele 50 de guinee, inginerul a decis să rămână. Colonelul îi prezintă un bărbat scund și gras, pe care-l recomandă ca fiind Ferguson, secretarul și administratorul său. Cei trei urcă scările și ajung la o cameră mică și pătrată, care era chiar interiorul presei hidraulice. Tavanul camerei era chiar
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
defecțiunii. Tânărul Hatherley își dă seama că Stark a mințit cu privire la scopul folosirii presei și, văzând o depunere metalică pe podea, decide să inspecteze presa mai îndeaproape. Dându-și seama că inginerul și-a dat seama la ce folosea utilajul, colonelul îl închide atunci în camera care era de fapt interiorul presei și pune mașinăria în funcțiune. El scapă în ultimul moment printr-o spărtură într-unul dintre pereții laterali din lemn. În momentul în care iese din cameră, aude cum
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
îl ghidează prin labirintul de coridoare din casă și ajung în cele din urmă într-un dormitor, iar femeia îi spune să sară pe fereastră până jos de la o înălțime de 9 metri. În acel timp, la capătul coridorului sosise colonelul Stark având un felinar într-o mână și un satâr de măcelar în cealaltă. Inginerul s-a lăsat peste fereastră și se ținea cu mâinile de pervaz pentru a vedea dacă femeia era tratată rău. Femeia a încercat să-l
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
un felinar într-o mână și un satâr de măcelar în cealaltă. Inginerul s-a lăsat peste fereastră și se ținea cu mâinile de pervaz pentru a vedea dacă femeia era tratată rău. Femeia a încercat să-l oprească pe colonel, dar acesta a împins-o și s-a repezit la fereastră, lovindu-l peste mână cu satârul. Inginerul a simțit o durere puternică, și-a dat drumul la mâini și a căzut în grădină. S-a ridicat de jos și
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
El și-a legat rana cu o batistă și apoi a leșinat. Inginerul s-a trezit în zori și a constat că este în apropiere de gară. El i-a pus câteva întrebări impiegatului, aflând că acesta nu auzise de colonelul Starr și nu era nicio secție de poliție în apropiere. A luat trenul spre Londra și a ajuns la Gara Paddington, unde a decis să se ducă mai întâi la un medic pentru a i se bandaja rana, urmând apoi
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
coloană imensă de fum care se înălța în spatele unui pâlc de copaci din apropiere. Impiegatul le spune că în timpul nopții a luat foc o casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui locuia un pacient slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer, iar urmăritorii au fost prea ocupați să-l ajungă din urmă pe Hatherley, nereușind
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
Watson afirmă că acest caz a avut loc "în cursul anului 1889, la scurtă vreme după căsătorie". După afirmația sa, acesta este unul dintre cele două cazuri aduse de dr. Watson în atenția lui Sherlock Holmes, celălalt fiind cazul nebuniei colonelului Warburton, care i-a oferit detectivului un teren propice pentru un observator ager și original". Cazul nebuniei colonelului Warburton este un caz inedit, el nefiind povestit de Arthur Conan Doyle. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
afirmația sa, acesta este unul dintre cele două cazuri aduse de dr. Watson în atenția lui Sherlock Holmes, celălalt fiind cazul nebuniei colonelului Warburton, care i-a oferit detectivului un teren propice pentru un observator ager și original". Cazul nebuniei colonelului Warburton este un caz inedit, el nefiind povestit de Arthur Conan Doyle. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 41-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de filme mute cu Eille Norwood. Povestirea
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
Holmes"" (în ) editat în anul 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. În 1927, Conan Doyle a clasat "" pe locul 12 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Watson se deplasează cu Holmes la moșia unui vechi prieten, colonelul Hayter, de lângă Reigate, în comitatul Surrey. Scopul deplasării îl constituia faptul că detectivul avea nevoie de odihnă după un caz destul de obositor, pe care l-a investigat în Franța. Ajuns acolo, Holmes constată că serviciile sale sunt necesare în acele
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
loc o spargere la casa bătrănului Acton, aflată în vecinătate, iar hoții au furat un sortiment ciudat de lucruri, printre care și un ghem de ață, dar niciunul dintre acele lucruri nu avea valoare mare. Apoi, într-o dimineață, majordomul colonelului le aduce vestea că a avut loc o crimă la o altă moșie aflată în vecinătate, cea a judecătorului de pace Cunningham. Victima este vizitiul William Kirwan. Inspectorul Forrester este cel care se ocupă de investigație și găsește un indiciu
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
cu portocale și o carafă cu apă. Deoarece toți ceilalți nu fuseseră atenți, Holmes dă vina pe stângăcia lui Watson pentru acel accident. Oarecum încurcat, Watson se apleacă și începe să adune portocalele căzute pe podea, ajutat de inspector, de colonel și de cei doi Cunningham. Toată lumea observă apoi că Holmes a ieșit din cameră. Câteva momente mai târziu, se aud strigăte de "ajutor" și "crimă". Watson recunoaște vocea prietenului său. El și cu Forrester intră în camera lui Alec unde
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
orice bănuială. Acțiunea povestirii se petrece în intervalul 14 - 26 aprilie 1887. Aceasta este una dintre rarele povestiri care arată o parte din dăruirea lui Watson și din viața sa de dinaintea întâlnirii lui Holmes, precum și încrederea lui Holmes în Watson. Colonelul Hayter este un fost pacient tratat de Watson în Afganistan și s-a oferit să-i găzduiască pe Watson și Holmes. Watson reușește să-l convingă pe Holmes ("A fost nevoie de puțină diplomație") pentru că detectivul rezistă la orice aduce
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
din comitatul din Irlanda. Ulterior, așa cum se întâmplă adesea cu denumirile geografie omonime cu nume proprii, "O'Sullivan's Island" a devenit "Sullivan's Island." La data de 28 iunie 1776, fortul a fost apărat de către forțele coloniștilor conduse de colonelul William Moultrie împotriva forțelor britanice conduse de generalul britanic Sir Henry Clinton, care a fost ajutat de forțele marine conduse de Sir Peter Parker.
Sullivan's Island, Carolina de Sud () [Corola-website/Science/325930_a_327259]