14,009 matches
-
acord un mare spațiu acestei istorii. Am fost primul occidental care a avut acces la numeroase surse primare, inclusiv la corespondența lui Iorga, care a avut convorbiri cu membrii familiei lui și a consultat arhivele familiei. În plus, am avut convorbiri personale cu mulți oameni care l-au cunoscut (inclusiv cu membrii Gărzii de Fier care l-au asasinat). Am inclus și cîteva materiale relevante pentru actuala tragedie din Balcani. Aceasta deoarece importanța vieții lui Iorga în zilele noastre constă în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoriei Revoluției Franceze a lui Hippolyte Taine, ca și a clasicilor antichității. A citit Logica lui John Stuart Mill și multe din cărțile lui Carlyle; dar, de fapt, orice carte îi cădea în mînă. Iorga a scris articole pentru "Lupta", "Convorbiri literare" (revista Societății Junimea), pentru periodicul socialist "Contemporanul" și pentru revista literară ieșeană "Arhiva". În anii studenției sale, Iorga a scris mai multe despre literatură decît despre istorie. Uneori, nu cursurile pe care le învățăm și nici măcar cărțile pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît cei asemenea lui Petre P. Carp. Eminescu era mai apropiat de țărani decît de boieri 64. Nu trebuie să ne surprindă faptul că el a fost descoperirea literară și protejatul personal al lui Titu Maiorescu. A publicat permanent în "Convorbiri literare", participînd la multe dintre ședințele Societății "Junimea" de la Iași. Scurta lui viață a trăit 39 de ani a fost plină de suferințe. Educat la Cernăuți, Viena și Berlin, era un bun cunoscător al literaturii universale, al celei a Antichității
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorie, amîndouă fiind inseparabile de naționalism și avînd un efect interdeterminant reciproc. A găsit la București atmosfera de revoltă generală caracteristică scenei românești în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Iorga a reușit să intre în conflict cu revista "Convorbiri literare" în privința foneticii și a ortografiei limbii române, contrazicîndu-l chiar și pe B. P. Hasdeu 83. Legăturile lui cu alte reviste literare, ca "Revista nouă" sau "Lupta", s-au înrăutățit. Triumviratul literar CaragialeVlahuță-Delavrancea a fost supus mai multor atacuri. Atunci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a alăturat grupului numeros care se gudura pe lîngă Madam Lupescu și pe lîngă puterea și influența pe care le deținea ea. Prințul moștenitor Mihai își iubea tatăl și-i plăcea și Duduia deși unele dezvăluiri recente (Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României) pun aceste sentimente sub semnul întrebării. Orice ar fi făcut Carol, ca rege sau ca soț, pînă și dușmanii lui îl considerau un tată bun și iubitor. Carol s-a proclamat singur ca fiind "primul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
austro-germane. Iorga era adeptul unei politici deschise spre Polonia și Cehoslovacia. S-a întîlnit cu mareșalul Josef Pilsudski, cu ministrul de externe, colonelul Josef Beck, cu vechiul său prieten, Profesorul Mazarýk, și cu ministrul de externe E. Beneš. A avut convorbiri și cu E. Venizelos. Bulgaria urma o politică proitaliană. În timpul unei conversații cu ambasadorul Bulgariei, Iorga a făcut următoarea afirmație: "Italia a luat în Balcani locul Austriei. Sînt îndrăgostit de Italia, dar cel mai mult țin la autonomia țării mele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dezlănțuită tot restul deceniului ca o furtună a elementelor naturii scăpate de sub control, iar Legiunea va pieri în ea în cele din urmă. În ce măsură s-a inspirat Legiunea din naționalismul lui Iorga? Autorul cărții de față a avut o lungă convorbire cu un bătrîn pastor ungur din Transilvania. I-am spus că lucrez la biografia lui Iorga și am menționat asasinarea lui de către Legiune. "A primit ce-a meritat! El a fost cel care a sădit semințele naționalismului românesc, așa că puii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o paralelă între atitudinea lui antijunimistă și conflictul cu Noua școală de istorie. El a evocat societatea Junimea așa cum era ea în anii '70 ai secolului al XIX-lea, un mic club literar al intelectualilor strîns în jurul unei publicații literare, "Convorbiri literare" și a precizat că adevăratele schimbări în cultură nu se datorează educației primite de Maiorescu la Theresianum! Ele se datorează oamenilor și pămîntului, oamenilor ridicați din rîndul țărănimii, ca Eminescu. Ca și Eminescu, Xenopol își făcuse studiile la Berlin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu atât mai sensibil cu cât Stalin tocmai Încerca să forțeze semnarea unui pact de „neagresiune” Între Norvegia și Uniunea Sovietică. și atunci, insistențele lui Bevin, la Washington au avut loc convorbiri secrete Între reprezentanții britanici, americani și canadieni În vederea unui tratat de apărare atlantică. Pe 6 iulie 1948, la zece zile de la Începutul blocadei Berlinului și imediat după excluderea Iugoslaviei din Kominform, convorbirile au fost deschise și altor membri ai Pactului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insistențele lui Bevin, la Washington au avut loc convorbiri secrete Între reprezentanții britanici, americani și canadieni În vederea unui tratat de apărare atlantică. Pe 6 iulie 1948, la zece zile de la Începutul blocadei Berlinului și imediat după excluderea Iugoslaviei din Kominform, convorbirile au fost deschise și altor membri ai Pactului de la Bruxelles, printre care și francezilor, nemulțumiți să descopere că anglo-americanii au aranjat din nou ordinea mondială pe la spatele lor. Până În luna aprilie a anului următor, Pactul Nord-Atlantic (North Atlantic Treaty Organisation
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost Înălțarea Zidului”11. După Berlin și Cuba, superputerile au trecut cu o rapiditate surprinzătoare la rezolvarea incertitudinilor din prima fază a Războiului Rece. La 20 iunie 1963, un „fir roșu” lega Moscova de Washington; o lună mai târziu, convorbirile de la Moscova dintre Statele Unite, URSS și Marea Britanie culminau cu parafarea unui Tratat pentru Interzicerea Testelor Nucleare. Acest tratat, intrat În vigoare la 10 octombrie, avea o importanță deosebită pentru Europa - nu atât prin obiectivele declarate, cât prin subtext. Nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concluzia că independența Algeriei era nu doar inevitabilă, ci chiar de dorit - și asta, pentru binele Franței, cât mai repede cu putință 8. De Gaulle, realist ca Întotdeauna, a Început negocieri cu FLN În orașul-stațiune Evian de pe malul lacului Geneva. Convorbirile inițiale, În iunie 1960 și apoi În iunie-iulie 1961, nu s-au soldat cu un compromis. O nouă Încercare, În martie 1962, a fost mai reușită: după doar zece zile de discuții, cele două părți au ajuns la un acord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aliați din Scandinavia și Alpi. Intuind inevitabilul - deși spera Încă să poată influența politica CEE -, guvernul lui Harold Macmillan a depus o cerere formală de aderare la Comunitatea Economică Europeană În iulie 1961, la șase ani după ce Londra părăsise disprețuitoare convorbirile de la Messina. Irlanda și Danemarca, ale căror economii erau strâns dependente de cea a Regatului Unit, au depus și ele cereri de aderare. Nu se poate ști dacă cererea britanicilor ar fi fost acceptată sau nu: cele mai multe dintre statele membre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presiuni agresive asupra restului Comunității Economice Europene În primul său deceniu de existență. Conform Tratatului de la Roma, toate deciziile majore (cu excepția admiterii de noi membri) trebuiau luate cu o majoritate de voturi În Consiliul de Miniștri interguvernamental. Retrăgându-se din convorbirile interguvernamentale, din iunie 1965 până când partenerii săi au acceptat finanțarea comunitară a agriculturii conform pretențiilor franceze, de Gaulle a blocat funcționarea mecanismelor Comunității. După o rezistență de șase luni, celelalte țări au cedat: În ianuarie 1966, ele au consimțit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că revenirea lui Nagy avea să pună capăt revoluției, ceea ce s-a dovedit a fi un calcul profund eronat. Nagy era, desigur, el Însuși hotărât să restabilească ordinea: la o oră de la preluarea puterii, a declarat starea de război. În convorbirile purtate cu Suslov și Mikoian (care au sosit În aceeași zi cu avionul de la Moscova), Nagy și ceilalți membri ai noii conduceri au insistat asupra necesității de a negocia cu demonstranții. Întorși la Moscova pe 26 octombrie, rușii au raportat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rebelii Înfrânți și deziluzionați au alunecat În cinism. Chiar dacă guvernele vestice ar fi vrut să facă mai mult, circumstanțele de moment erau foarte neprielnice. În ziua izbucnirii revoltei maghiare, reprezentanții Franței și ai Marii Britanii se aflau la Sèvres, unde purtau convorbiri secrete cu israelienii. Franța, mai ales, era peocupată de problemele sale din nordul Africii: după cum explica ministrul de Externe Christian Pineau pe 27 octombrie Într-o notă strict confidențială către reprezentantul Franței În Consiliul de Securitate al ONU: „Este esențial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agresivă. Atitudinea războinică a Washingtonului era mai mult retorică: atunci când Ronald Reagan cerea ca „Polonia să fie Polonia” sau numea Moscova „un imperiu al răului”, el se adresa În primul rând publicului american. La urma urmelor, același președinte a inițiat convorbiri pentru reducerea arsenalelor nucleare și s-a oferit să-și retragă rachetele cu rază medie de acțiune dacă sovieticii le dezafectau pe ale lor. Cu toate acestea, Statele Unite au demarat efectiv un program amplu de reînarmare. În august 1981, Reagan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mai 1986, după o Întâlnire surprinzător de fructuoasă „la nivel Înalt” cu Reagan la Geneva (prima dintr-o serie fără precedent de cinci asemenea Întrevederi), Gorbaciov a acceptat ca „sistemele cu poziție avansată” ale Statelor Unite să fie excluse din convorbirile asupra armelor strategice În schimbul Începerii negocierilor. A urmat un al doilea summit, În octombrie 1986, la Reykjavik, unde Reagan și Gorbaciov, deși nu au ajuns la un acord privind dezarmarea nucleară, au pus bazele succeselor viitoare. Până la sfârșitul anului 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a constituit un Comitet Cetățenesc al Solidarității care avea sarcina de a pregăti negocieri complete cu guvernul. Toate opțiunile fiind epuizate, Jaruzelski a cedat În sfârșit În fața evidenței și a forțat Comitetul Central al partidului, care ezita Încă, să accepte convorbirile. Pe 6 februarie 1989, comuniștii au recunoscut În mod oficial Solidaritatea drept partener de discuții și au Început „negocierile la masa rotundă”, care au durat până pe 5 aprilie. În acea zi (la o săptămână după un alt eveniment major din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietică - alegerile libere pentru Congresul Deputaților Poporului), toate părțile au ajuns la un acord privind intrarea În legalitate a sindicatelor independente, elaborarea unei legislații economice avansate și, cel mai important, alegerea unei noi Adunări Naționale. La o analiză ulterioară, rezultatul convorbirilor de la masa rotundă a fost pentru comunismul polonez o ieșire negociată de la guvernare - cel puțin o parte dintre participanții la discuții Înțeleseseră deja acest lucru. Dar nimeni nu anticipase viteza dezondământului. Deși le acordau votanților o libertate fără precedent, alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opțiunea de a ignora votul, de a proclama din nou legea marțială sau de a se recunoaște Învinși și a ceda puterea. În aceste circumstanțe, alegerea era limpede: după cum i-a pus ferm În vedere Gorbaciov lui Jaruzelski Într-o convorbire telefonică privată, rezultatul alegerilor trebuia validat. Primul gând al lui Jaruzelski a fost să obțină un compromis care să salveze aparențele invitând Solidaritatea să i se alăture Într-un guvern de coaliție, Însă propunerea i-a fost refuzată. După alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția pe care acum o proslăveau. și acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei din comunism a fost, În mod curios, opera comuniștilor: abia În iunie, imitând cu bună știință precedentul polonez, ei au convocat convorbiri la masa rotundă cu partidele de opoziție. Gest care a stârnit un oarecare scepticism În rândurile maghiarilor anticomuniști: pentru ei, reînvierea lui Nagy, ca și execuția sa, reprezenta o afacere internă de partid care nu avea mare relevanță pentru victimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vor avea de ales Între unificare și alianța occidentală. Sub presiunea Washingtonului, Franța și Marea Britanie au acceptat să se așeze la masa tratativelor cu Uniunea Sovietică și reprezentanții celor două Germanii și să precizeze termenii apariției noii Germanii. Așa-zisele convorbiri „4 + 2”, purtate de miniștrii de externe din februarie până În septembrie 1990, au culminat cu „Tratatul asupra deciziei finale În privința Germaniei”, semnat la Moscova pe 12 septembrie. Acest tratat, ce recunoștea formal granițele unei viitoare Germanii ca fiind similare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scoși din joc și americanii implicați serios, instalarea păcii În Balcani - sau măcar absența războiului - s-a dovedit surprinzător de ușoară. Pe 5 octombrie, Clinton a anunțat Încetarea focului, declarând că părțile implicate au acceptat să poarte tratative În SUA. Convorbirile de pace au Început pe 1 noiembrie la baza aviatică americană din Dayton, Ohio, și s-au Încheiat trei săptămâni mai târziu cu un acord semnat la Paris, pe 14 decembrie 19957. Tudjman reprezenta Croația, Alija Izetbegoviæ vorbea În numele musulmanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorie de suferințe trecute, Îngropată superficial sub aspectul Înșelător de placid al vieții postbelice din Iugoslavia. Dar decizia de a trezi această amintire, manipulând-o și exploatând-o În scopuri politice, le aparține oamenilor: În special unui om anume. În timpul convorbirilor de la Dayton, Slobodan Miloševiæ i-a declarat cu ipocrizie unui jurnalist că nu se așteptase niciodată ca războaiele din țara lui să dureze atât de mult. Ceea ce e, fără Îndoială, adevărat. Dar aceste războaie nu au izbucnit printr-o combustie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]