14,224 matches
-
de la Cherbourg - cu miros de ceață sărată, de pietricele ude și cu țipete răsunătoare de pescăruși din nemărginirea oceanului. Am rămas o clipă orbit. Coada înainta și mă împingea ușor spre ușă. Mă lăsam în voia ei fără să mă desprind de clipa luminoasă care se dilata în mine. Potârnichi și ortolani... Am zâmbit, făcându-i surorii mele discret cu ochiul. Nu, nu ne simțeam superiori oamenilor care se împingeau la coadă. Eram ca și ei, poate trăiam chiar mai modest
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la regula generală: lustra care cădea din tavan în timpul reprezentației cu Faust la Operă își revărsa imediat explozia cristalină în toate sălile pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în bunul Dumnezeu, nici în diavol, după cum spune un proverb rusesc. Abia cu mult mai târziu avea să-mi dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei era pentru ei o modalitate de a evita etalarea propriilor răni și suferințe. Cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dragă confrate...»”. Curios, o ființă care nu știa nimic despre Franța, care nu citise niciodată nici măcar un autor francez, cineva care, eram sigur de asta, nu putea să localizeze țara aceasta pe hartă, da, m-a ajutat involuntar să mă desprind de colecția mea de anecdote, orientându-mi căutările într-o direcție cu totul nouă. Era chiulangiul care îmi spusese odată că dacă Lenin nu avea copii era pentru că nu știa să facă dragoste... Mini-societatea clasei noastre nutrea față de el același
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam puțin. Liniștea adâncă a câmpiei înzăpezite, cerul argintiu, somnul profund al marelui fluviu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a face cu mine!” Iar ofițerul a trebuit să-i dea drumul... Pașka și-a aplecat obrazul și a început să scoată peștele învelit în lut, răscolind jăraticul cu o creangă. În tăcere, sfărâmam crusta de pământ ars, care se desprindea o dată cu solzii, și mâncam carnea fragedă, presărând-o cu sare grunjoasă. Tăceam și când ne-am întors, la căderea nopții, în oraș. Eram încă sub vraja celor întâmplate. Minunea care îmi dovedise atotputernicia cuvântului poetic. Ghiceam că nici măcar nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn cu mâna, invitându-mă să-l imit. Agățându-mă de proeminența de oțel care mergea de-a lungul bordului, m-am lipit de hubloul din stânga. Cel din mijloc rămânea neocupat. Ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de mică scânteiau de departe în soare. O fâșie de nisip care semăna cu un deșert minuscul. Un loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tăcut o secundă, apoi a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de gheață care acopereau geamul. Da, ca și cum trăsăturile ei ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca o icoană desenată pe gheață... Am mers multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunetelor și culorilor acelora o nouă densitate: greutatea răcoroasă a copacilor, geamurile strălucitoare spălate de ploaie, roșul lozincilor de pe fațade, scrâșnetul umed al roților, cerul încă învolburat. Simțeam că, puțin câte puțin, ceea ce trăiam noi în sala aceea goală se desprindea de momentul prezent, de gara aceea, de orașul necunoscut, de viața lui cotidiană... Frunzișuri grele, pete roșii, alungite, pe fațade, asfalt ud, scrâșnet de cauciucuri, cer gri-violet. M-am întors spre Charlotte. Ea nu mai era acolo... Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete. M-a înfiorat, atât de veche și de familiară mi s-a părut dintr-o dată căldura intimității întrevăzute. Să urci scara, să bați la ușă, să recunoști un chip, să fii recunoscut... m-am grăbit să alung senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui tratament adjuvant. Pe baza datelor existente - trialuri clinice numeroase, dar fără număr suficient de pacienți incluși și tratați, pentru a avea putere statistică, tratamente neuniform administrate din punct de vedere al medicamentelor sau al dozelor administrate, nu se poate desprinde o concluzie definitivă. Metaanaliza lui Horgan [32] a fost cea mai importantă analiză asupra rolului tratamentului adjuvant în colangiocarcinom. Aceasta a luat în studiu trialurile publicate ce au însumat 6712 pacienți tratați fie prin chirurgie singură sau chirurgie + tratament adjuvant
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Bartoş, Cornel Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/92165_a_92660]
-
Bordeaux), Krimbos (Grecia). Totuși, în Europa cele mai numeroase și îndelungate studii au fost întreprinse în Italia, unde cultura viței de vie așezată la altitudini și latitudini foarte diferite, beneficiază de climate foarte diferite. Din rezultatele tuturor acestor cercetări se desprind câteva concluzii generale. În primul rând, speciile de levuri prezente sunt foarte numeroase, dar cele mai răspândite (cca. 80%) sunt Kloeckera apiculata și Saccharomyces cerevisiae var. ellipsoideus, responsabile principale ale fermentației. După acestea, urmează alte specii: S. rosei, S. bayanus
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
3S și 4S ) și două sunt sensibile ( 2S și 5S ). În urma studiilor morfologice, fiziologice și biochimice efectuate la 5 sușe de levuri izolate din diferite sortimente de vinuri (Fetească Albă; Alligote; Riesling Italian și Muscat Ottonel) din podgoria Bucium se desprind următoarele concluzii: Sușele 1S , 3S și 4S se încadrează în grupul levurilor sporogene, clasa Ascomycotina, familia Saccharomycetaceae, genul Saccharomyces, (sușa 981S aparține speciei Saccharomyces italicus, sușele 983S și 984S aparțin speciei Saccharomyces cerevisiae var. ellipsoideus); Sușele 2S și 5S se
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
spune și face; ar fi atunci un echivalent al lui Œ"diq75. După Halm, haqq înseamnă „ceea ce nu se poate nega și te constrânge să-i recunoști existența”76. Semnificațiile de bază ale acestui nume, pe care le putem desprinde din contexte și care au fost sesizate de exegeți sunt: existent în sine, real (în contrast cu ceea ce reprezintă nimicnicie, deșertăciune, iluzie). 2.1.2.2. al-′ayy: SOI „cel viu”; ASM „Cel Veșnic Viu”; GG „Viul”; Marr „Vivens”; RB, DM „le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
and constant support of all derived forms of life. Perfect life is perfect activity s...ț. God hâș no need for rest or sleep. His activity, like his life, is perfect and self-subsisting.” În lumina interpretării lui Ghaz"l, se desprind că semnificații de bază: subzistent prin sine și cel ce face să subziste orice creatură. Observăm că numai traducerea lui George Grigore sugerează întrucâtva și cea de-a doua semnificație, grație sufixului -tor care îi permite acest lucru. 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
duce în paradis). Așa explică, de altfel, R"z faptul că, în formula bine cunoscută, ra≤m"n vine mai întâi, deși este un intensiv mai puternic: generalul trebuie să preceadă particularul 145. Din cele de mai sus am putea desprinde următoarele: Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m"n: cel care arată bunăvoință gratuită, binefăcător, înțelegător. Semnificații de bază ale lui al-Ra≤m: milostiv, răbdător, compătimitor. 2.1.13.2. Ra’óf: SOI „îndurat”; ASM „Iertător”, „Cel cu milă” (22
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eimi (3.2.2.6.2.); - propoziție nominală: egÀ eimi ho Àn 3.4. Probleme de traducere în limba românătc "3.4. Probleme de traducere în limba română" Pe baza observațiilor făcute cu ocazia discutării fiecărui nume în parte, putem desprinde următoarele în ceea ce privește traductibilitatea: 3.4.1. Un număr considerabil de nume divine nu pierd, sau nu ar trebui să piardă, nimic din sensul denotativ sau conotativ la transfer. Este mai cu seamă cazul metaforelor cosmologice, cu valoare universală: ’Ar (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să aprecieze aceste daruri ale naturii. Dacă nu aveți surse de unde să cumpărați scoarțe sau dacă este o urgență, culegeți-o singuri, îndepărtând-o de pe copac. Scoarța interioară este partea folosită, după îndepărtarea scoarței exterioare dure. Scoarța interioară se va desprinde în fâșii. Puneți scoarța într-o încăpere caldă, bine ventilată și uscați-o cât de repede posibil. Umiditatea scăzută este obligatorie pentru uscarea scoarței. Puneți-o pe o suprafață plană sau pe o podea curată de lemn în pod. Întoarceți
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
timpuriu și definitiv. Nu este doar o tehnică, ci ,mai ales, o vocație. Tipul ei de refexivitate nu exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are, mînuită cu abilitate și încredere, capacitatea de a include în efemer durata, de a face din memoria vizuală un proiect asupra
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Geamiile străpung cu turla minaretului cerul iar alte clădiri de cult, de asemenea. Pietrele funerare risipite prin cimitire atrag și ele interesul artiștilor. Capetele de expresie, îndeosebi cele de turci și tătari, frumoasele locului în costumația lor orientală devin odaliscele desprinse dintr-un halucinant harem. Orientalismul fertilizează imaginația și solicită soluții grafice pe măsură. Putem considera, avînd în vedere redutabila producție artistică în tehnica acuarelei, că Balcicul putea fi considerat și un oraș acuarelogenic și aceasta deoarece acuarela la malul mării
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
lecțiile noi, se intâlnesc semnele de punctuație studiate până în acel moment, se cere elevilor să motiveze folosirea acestora. În clasa a II-a, la lecția de comunicare,, Semnul întrebării “, elevii sunt puși să citească o serie de propoziții interogative. Se desprinde și se învață regula :,, La sfârșitul propoziției prin care se întreabă ceva, se scrie semnul întrebării. ” Se fac diverse exerciții pentru consolidarea acestei reguli, cum ar fi : - să selecteze și să citească propoziții interogative dintr-un text ; - să alcătuiască propoziții
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul că Îndeplinește o funcție socială. Așa cum remarca un specialist În mitologia greacă, „antropologii funcționaliști consideră că textul ca atare este lipsit de sens atunci când este desprins din țesătura organizării sociale sau din activitățile practice și valorile morale ale comunității” (P. Friedrich, 1978, p. 55). Această poziție implică o viziune teoretică asupra obiectului de studiu și o afirmație de metodă: o narațiune nu există ca mit și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Tylor fixează rădăcina acestor concepte În credința omului În existența sufletului. Această credință, care se Întâlnește În orice cultură, rezultă din experiența subiectivă, dar universală, a viselor și viziunilor. În vise și viziuni, omul vede figuri fantomatice, dublete, care se desprind de corpul lui și se mișcă independent de condiția materială. ș...ț Imensa utilitate a acestui concept derivă din capacitatea sa de a da seama despre o altă serie de experiențe universale, de mare importanță pentru om: diferența dintre viață
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
revin, inițiații se Îndreaptă către unul dintre craniile de bivol și le oferă, În sacrificiu, degetul lor cel mic. Apoi, În grupuri de câte șase, ei aleargă În jurul copacului care Îl reprezintă pe Lone Man, până când craniile de bivol se desprind de corpul lor. După aceea, ei se pot Întoarce, de data aceasta neînsoțiți, la casa lor. (Textul de mai sus reprezintă o repovestire a descrierii din A. Hoebel, E. Frost, 1976, pp. 340-345, care, la rândul lor, preiau descrierile din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]