14,718 matches
-
lățime și 4000 stânjeni în lungime și mai că mai mult de 200 ani este împărțită în trei bătrâni a câte 300 stânjeni fiecare. În anul 1817 în localitate este ridicată o biserică cu hramul Sf. Nicolae. Zamfir Arbore, în Dicționarul geografic al Basarabiei menționează: Particularitățile generale Teritoriul satului din punct de vedere geomorfologic face parte din Câmpia Moldovei de Sud, iar din punct de vedere fizico- geografic face parte din Câmpia Nistrului Inferior. Relieful contemporan a început a se forma
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
Jora de Sus este un sat din cadrul comunei Jora de Mijloc din raionul Orhei, Republica Moldova. Satul Jora de Sus este așezat pe malul drept al rîului Nistru în partea nord-estică a raionului Orhei. Conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova, Jora de Sus ocupă o suprafață de 12,2 km². Relieful zonei reprezintă un podiș numit Podișul Nistrului, care se întinde pînă la gura rîului Răut avînd o lungime de 140 km si lățimea de . Jora de
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
Baza documentară a cercetărilor o constituie hărțile. Astfel,Vadul Jorei, apare pe harta Basarabiei la începutul secolului XVI-lea, sub numirea de Jora în anul 1601 și 1812. Satul Jora ortografiat Zura (figurează în "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir, conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova). Jora de Sus este atestat în 1574 la 10 mai cu denumirea Mocșia. Istoria povestește că, cu multe secole în urmă, pe cînd oamenii duceau o viață nomadă în căutarea pământurilor mai fertile, pe unde erau condiții
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
localitățile din Republica Moldova. Aceasta deoarece că rădăcinile neamurilor care au întemeiat localitatea actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în jalobă este adevărat. În rezultatul cercetării generalul M.F.Orlov la impus pe căpitanul Briuhanov să satisfacă cerințele țăranilor pogăneșteni”. (traducerea prescurtată aparține subsemnatului) Cu toată ocupația, satul Pogănești continua să se dezvolte, să se mărească. Astfel Zamfir Arbore în dicționarul geografic al Basarabiei menționa, că „la începutul anului 1904 deja la Pogăneștii din comuna Mingir județul Ismail erau 103 case, avea o populație de 792 suflete care aveau 52 cai, 287 vite cornute mari”, iar la 1922 erau „172 locuințe
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
păstrează din anul 1881, un dosar cu procesul mai multor urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării în 1889 a regimentelor de dorobanți 7 și 32 din Prahova, la Urlați s-a stabilit reședința "Companiei 3 a Reg. 32 Dorobanți" . Marele Dicționar Geografic al Romîniei precizează, la rândul său, cele 14 cătune ce intrau atunci în componența comunei Urlați, care juca rol de reședința a plășii Cricov din județul Prahova: Coteni, Mărunțiș, Valea Seman, Valea Urloiu, Valea Crângului, Valea Nucetului, Valea Bobului
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
singura clasă a școlii sale 30 de copii. Satul avea multe prisăci. Copiii din școală deprind și creșterea viermilor-de-mătase. În 1923, aici erau 115 case. Două mari recensământuri, din 1979 și 1989, înregistrează 702 locuitori și, respectiv, 757 de locuitori. Dicționarul statistic al RM informa în 1994 că satul avea atunci 189 de gospodării, cu 775 de oameni, incl. apți de muncă - 300. Aproape toate casele (179) foloseau gazul lichefiat. Fondul locativ constituia 9,7 mii mp. Fântâni - 56. Drumuri - 2
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
fondată în 1744). La Moscopole a apărut o adevărată efervescență culturală, mulți autori publicându-și lucrările atât în greacă (limbă a culturii din Balcanii la acel moment) cât și aromână scrisă în alfabetul grec. În 1770, aici a apărut primul dicționar al celor 4 limbi balcanice moderne (greacă, albaneză, aromână și bulgară). Acțiunile din 1769 ale otomanilor au fost doar începutul unei serii de atacuri, care au culminat cu atacul din 1788 al trupelor albaneze conduse de Ali Pașa asupra orașului
Moscopole () [Corola-website/Science/306094_a_307423]
-
pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818 împreună cu alfabetul reformat, ci și cu însuși acest dicționar și cu gramatica din prima parte a sa. Până la Vuk Karadžić limba sârbă literară a fost foarte deosebită de limba vorbită, fiind puternic influențată de limba rusă. Karadžić a
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818 împreună cu alfabetul reformat, ci și cu însuși acest dicționar și cu gramatica din prima parte a sa. Până la Vuk Karadžić limba sârbă literară a fost foarte deosebită de limba vorbită, fiind puternic influențată de limba rusă. Karadžić a impus ideea că limba literară trebuie să fie apropiată de limba
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
a cules multe creații literare folclorice, nu numai sârbești, ci și croate și bosniace, sprijinindu-se și pe scrierile deja apărute în limba poporului, de exemplu cele ale lui Gavrilo Venclović. S-a inspirat și din literatura croată, precum și din dicționare croate. Ca bază a limbii stardard, Karadžić a luat dialectul štokavian cu pronunțarea (i)jekaviană, caracteristic pentru regiunea sa natală, Serbia de vest, dar și pentru mare parte din Croația, pentru Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. Ulterior în standardul limbii
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
1865, majoritatea populației și centrelor de producție aveau acces la calea ferată. Pe măsură ce călătoriile erau mai ușoare, mai rapide și mai ieftine, germanii au început să găsească unitate și în alți factori decât limba. Frații Grimm, care au scris un dicționar uriaș, au cules numeroase fabule și povești populare, care au relevat paralele între poveștile din diferite regiuni. Karl Baedeker a scris ghiduri pentru diferite orașe și regiuni din Europa Centrală, indicând locurile de cazare, locurile de vizitat, și dând o
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
cu peste 40 miniștrii de finanțe, cu peste 200 președinți ai unor mari bănci comerciale internaționale, cu peste 150 ambasadori extraordinari și plenipotențiari ai unor țări acreditați în Franța și în România. 4. Ca recunoașteri internaționale, Petre Gigea figurează în dicționarul internațional „"Who's who in France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în limba engleză și franceză - Database, Bruxelles, Belgia. Figurează în dicționarul “"Who’s who in Romania"” (p.260-261), dicționarul
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
peste 150 ambasadori extraordinari și plenipotențiari ai unor țări acreditați în Franța și în România. 4. Ca recunoașteri internaționale, Petre Gigea figurează în dicționarul internațional „"Who's who in France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în limba engleză și franceză - Database, Bruxelles, Belgia. Figurează în dicționarul “"Who’s who in Romania"” (p.260-261), dicționarul “"Interferențe spirituale oltene"” (p. 130-131), “"Dicționarul biografic al membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
4. Ca recunoașteri internaționale, Petre Gigea figurează în dicționarul internațional „"Who's who in France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în limba engleză și franceză - Database, Bruxelles, Belgia. Figurează în dicționarul “"Who’s who in Romania"” (p.260-261), dicționarul “"Interferențe spirituale oltene"” (p. 130-131), “"Dicționarul biografic al membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
dicționarul internațional „"Who's who in France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în limba engleză și franceză - Database, Bruxelles, Belgia. Figurează în dicționarul “"Who’s who in Romania"” (p.260-261), dicționarul “"Interferențe spirituale oltene"” (p. 130-131), “"Dicționarul biografic al membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de Emil Lăzărescu. Este prezent în „"Dicționarul General al
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în limba engleză și franceză - Database, Bruxelles, Belgia. Figurează în dicționarul “"Who’s who in Romania"” (p.260-261), dicționarul “"Interferențe spirituale oltene"” (p. 130-131), “"Dicționarul biografic al membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de Emil Lăzărescu. Este prezent în „"Dicționarul General al Literaturii Române"” (vol. III, E/k
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
p.260-261), dicționarul “"Interferențe spirituale oltene"” (p. 130-131), “"Dicționarul biografic al membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de Emil Lăzărescu. Este prezent în „"Dicționarul General al Literaturii Române"” (vol. III, E/k, p.355), editat de Academia Română; “Dicționarul biografic al literaturii române” de Aurel Sasu, vol. I A-L, pag 681, Ed. Paralela -45(2006); Anuarul Epigramiștilor români (2005). Hazul anotimpurilor, album al revistei
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de Emil Lăzărescu. Este prezent în „"Dicționarul General al Literaturii Române"” (vol. III, E/k, p.355), editat de Academia Română; “Dicționarul biografic al literaturii române” de Aurel Sasu, vol. I A-L, pag 681, Ed. Paralela -45(2006); Anuarul Epigramiștilor români (2005). Hazul anotimpurilor, album al revistei Haz de Necaz, ed. Ridendo(2006); Mărturisire de credință, antologie de Artur Silvestri, Ed.
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
fr. "ergot" și en. "ergot") este un neologism de uz recent în limba română, ca sinonim pentru "cornul secarei". Acest neologism este folosit cu aceleași sensuri ca termenii deja existenți (cornul secarei și pintenul secarei). Nu este cuprins în ultimul Dicționar explicativ al limbii române (DEX '98), dar este menționat în dicționarele de neologisme apărute ulterior. Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a ergotului apare în scrierile chinezești din anul
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
în limba română, ca sinonim pentru "cornul secarei". Acest neologism este folosit cu aceleași sensuri ca termenii deja existenți (cornul secarei și pintenul secarei). Nu este cuprins în ultimul Dicționar explicativ al limbii române (DEX '98), dar este menționat în dicționarele de neologisme apărute ulterior. Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a ergotului apare în scrierile chinezești din anul 1100 î.Hr. Marii istorici, Tucidide, Plinius, Dioscoride, cunoșteau efectele făinii de
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
trei luni de partea rușilor, refugiindu-se în Ucraina. Ulterior Hangerli s-a stabilit la Varșovia, unde-și clădise o frumoasă casă din lemn, dar din păcate aceasta fusese distrusă de un incendiu, ocazie cu care a ars și un dicționar greco-turc la care muncise multă vreme. Însă cu răbdare și pasiune s-a apucat să-l refacă, ajungând să-l tipărească în cele din urmă. Fusese căsătorit cu Smaranda, fiica fostului domn al Moldovei, Grigore Callimachi și a doamnei Elena
Alexandru Hangerli () [Corola-website/Science/304795_a_306124]
-
fiind o “veritabilă pledoarie pentru imaginație“ . Noțiunea de imaginație poate fi mai bine înțeleasă pornindu-se de la noțiunea de imagine, derivată din latinescul” imago-imaginis” care înseamnă reprezentare, portret, aparență. Corepunde grecescului ”eikon” (chip) și “fantasmă“ (aparență). Imaginația este definită în dicționar ca însemnând ”închipuire, viziune, fantezie”. Multă vreme imaginația a fost definită ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potrivește numai imaginației artistice. Dar procesul creator în știință comportă mai multe sinteze în domeniul ideilor, al abstracțiunilor. De imaginație
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român. În 1939 a fost numit în funcția de ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul Iorga. În literatură sunt citate peste 30 de lucrări publicate, din care cele mai importante sunt: Dicționarul "Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii" a folosit pentru articolul despre el surse ca:
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
românești originale asupra tragediei antice. Primul unghi de investigație este cel al funcției tragediei. Orizontul filosofic al tragediei este definit în problematica destinului (caracterul este destinul omului). De un mare interes sunt lămuririle de ordin conceptual, studiul fiind și un dicționar „din mers” al conceptelor tragediei. I-a urmat "Civilizația elenistică", apărută la Editura enciclopedică română în 1974. „Trei secole de istorie mediteraneană au purtat pecetea personalității lui Alexandru cel Mare și deopotrivă pe cea a universalizării culturii grecești, ajunsă o dată cu
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]