14,132 matches
-
fiecare membru al unei asociații să aibă cu adevărat oportunități egale de a participa, de a se informa corect asupra problemelor și de a influența agenda? Probabil că nu. Însă, dacă e așa, sînt utile aceste criterii? Sau sînt doar iluzii, speranțe utopice de a realiza imposibilul? Răspunsul, oferit pur și simplu, este că ele sînt la fel de folositoare ca standarde ideale, și sînt mai relevante și mai folositoare decît multe altele. Ele chiar oferă standarde cu care să se determine performanțele
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ca situația să fie rezolvată cît mai amiabil. Însă, evident, asta depinde doar de tine. Nu pot să-i mai ascult vocea dulce, plină de otravă. Trebuie să scap de-aici. Te Înșeli, Venetia, zic, luptîndu-mă cu haina. Îți faci iluzii deșarte. Luke și cu mine avem o căsnicie solidă, bazată pe iubire! RÎdem, vorbim, facem dragoste... Venetia mă privește cu nesfîrșită milă. — Becky, Luke Îți cîntă-n strună doar ca să te facă fericită. Nu mai aveți nici o căsnicie. Nu mai aveți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hol și ridic telefonul. — Alo? — Am un pachet pentru dumneavoastră, aud un glas printre pîrÎituri. Îmi stă inima. Un pachet. Ăsta trebuie să fie. Trebuie să fie. Apăs pe buton, abia respirînd. Îmi spun În gînd să nu-mi fac iluzii, o să fie un alt plic pentru Jess, sau un catalog, sau un accesoriu pentru computerul lui Luke... Însă, cînd deschid ușa, În fața mea se află un curier motociclist, În haine de piele, care-mi Întinde un plic mare cu protecție
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sănătos ca să saboteze PNL? Nu aștept nimic! Faptul că unele sondaje arată că există și români care așteaptă ceva de la această contrafacere, îmi confirmă doar odată mai mult faptul că există și oameni cărora le place să se legene în iluzii, "să trăiască în mituri și să vorbească în poezii". Slavă Domnului, nu sunt dintre aceștia, iar dacă e să scriu poezii, nici într-un chip nu se întâmplă să le amestec cu lucruri atât de trist terestre, cum ar fi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se prelungise timpul de votare, întrucât toți voiam să ne votăm candidatul), la televizorul așezat în hol, s-au afișat pro-centele estimative. Ion Iliescu, vai, creștea cât alții în 10, iar Ion Rațiu avea 2,5%. Eu încă îmi făceam iluzii cu doar câteva minute înainte și încercam să-i înduplec pe cei din jur să voteze cu Rățoiu. Erau vecini și foști elevi care, mi se părea, erau aproape convinși. Devenisem și mai încrezător. Numai că toți priveau, așa, ușor
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mulți au și obosit să mai aștepte și au plecat, care dincolo de lumea aceasta, care pe alte meleaguri mai primitoare, mai apropiate de normalitate. Tu te-ai îmbătat la alegerile din 1990, deci? Eu, atunci, nu, pentru că nu-mi făceam iluzii privind vreo victorie, simțeam pulsul popular destul de bine, așa că speram doar niște proporții mai echilibrate. Însă, am pățit același lucru în ziua alegerilor din 1992, când chiar am crezut că schimbarea este posibilă și am sperat până în ultima clipă. Când
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ce diferă tinerii din politica românească de văcăroi, meleșcani, stolojani, marinari opriți în portul politichiei? Eu nu văd decât simple diferențe de vârstă, nu de viziune politică. Până la urmă, singura diferență față de peceristouteci știi de pe vremuri este pluralismul. Avem astfel iluzia că am trăi într-o democrație, când noi nu reușim să ieșim dintr-o democratură de vreo 17 ani! Dorin Popa: Îmi amintesc, da, că la alegerile din mai 1990 au candidat, pe aceeași listă de independenți, Andrei Pleșu, Gabriel
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
decât simple diferențe de vârstă, nu de viziune politică, nici nu zăresc vreo urmă de preocupare pentru binele public. Până la urmă, singura diferență față de peceristo-uteciștii de pe vremuri este pluralismul, deci se mai învârt între ei pe la guvernare și avem astfel iluzia că am trăi într-o democrație, când noi nu reușim să ieșim dintr-o democratură de vreo 17 ani! Dorin Popa: Mircea Cărtărescu a câștigat finala "Zece pentru România 2006". Era de așteptat, nu? Nu era de așteptat să primească
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
unei societăți în istorie e posibilă doar acolo unde cursul lung al evenimentelor e dictat de o cultură. Ce ne spune cazul românesc? Când ne întâlnim prima oară cu o societate românească activă și ocupată cu stabilirea propriei istorii? În ciuda iluziilor noastre, asemenea ocazii sînt rarisime, în ultimii 60 de ani. (...) Generația Expirată are, din același motiv, o densitate demografică extraordinară. Ea e produsul enorm al unei societăți care nu poate opune comunismului o cultură alternativă, o opinie clară și irepresibilă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bancurile pe care le-a auzit de la dânșii. Bancuri cu Ceaușescu, bineînțeles. Liviu Antonesei: Sandu Călinescu a intrat, ca și alții, inclusiv Paul Goma, care fusese deținut politic și apoi trimis în domiciliu obligatoriu, în timpul micii liberalizări de regim, cu iluzia că vor putea schimba partidul pe dinăuntru! Lucru valabil și pentru regretatul profesor, mentor al meu, Ion Holban. Da, Vasile Lupu a fost OK în 1989, când mi-a fost mai greu. Nu doar în episodul cu semnăturile, ci și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de broască" aparțin, vai!, lui Rosetti, în viziunea eminescului), cel al lui V.A Urechia, în disputa cu un alt polemist de clasă, apropiat de Eminescu. Vezi, Istoria face uneori (din păcate, doar uneori!, să nu ne facem prea mari iluzii) dreptate chiar și articlerilor de ziar. S-ar putea, totuși, să nu fi greșit, atunci când m-am oprit să mai scriu articole, dacă am simțit că ceva s-a rupt în mine (așa cum, clișeistic, se spune, îndeobște)! Deci și tu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în legătură cu FNI-ul, iar Dinu Patriciu pe afaceri petroliere. Dacă au bani, cumpără ziare, cumpără redacții, cumpără jurnaliști cu totul. Cu bani se poate face orice în momentul acesta". Iar pentru cei care ar mai fi dorit să-și facă iluzii, precizează: "Presa înseamnă o afacere. Presa nu e nici școală, nici universitate, este o afacere." Liviu Antonesei: În bună parte, CTP are dreptate! Presa este, ca și activitatea editorială, o afacere, nu e școală, nici universitate, dar problema acestei afaceri
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ce diferă tinerii din politica românească de văcăroi, meleșcani, stolojani, marinari opriți în portul politichiei? Eu nu văd decât simple diferențe de vârstă, nu de viziune politică. Până la urmă, singura diferență față de peceristouteci știi de pe vremuri este pluralismul. Avem astfel iluzia că am trăi într-o democrație, când noi nu reușim să ieșim dintr-o democratură de vreo 17 ani! / 138 Capitolul III Despre universitate, studenți, jurnaliști și mass media / 145 Mentalitatea noastră n-a suferit încă metamorfoza nu doar necesară
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două imperii, Chișinău, 1998; Helenice, Chișinău, 1998; Cetățile Albe, București, 1998; A fi în timp, Timișoara, 1999; Arena cu iluzii, Chișinău, 1999; Teoria stării inutile, Timișoara, 1999; Duminica Mare, Timișoara, 1999; Povestea cerbului divin, Chișinău, 2000; Dezinfecția de frontieră, Iași, 2001; Echipa de îngeri, Iași, 2001; Bunicuța zburătoare, Chișinău, 2002; De ce-i mare soarele?, Chișinău, 2002; Aproape trei cai, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
puși în fața unei întrebări de când lumea: Adevăr ori Ficțiune? E destul de evident că ceea ce pretindea Fluxul conștiinței că face, că ajustează literatura după forma adevărului, că o face mai potrivită pentru a evoca viața, era pur și simplu o altă iluzie. Autorii Desperado sunt mai radicali, literatura lor nu oglindește viața, literatura lor susține că ea este viața însăși. Autorul pășește în viața ca literatură și se pune pe construit o nouă casă pentru roman. Nimic rău în asta, câtă vreme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viitor pe care îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă (mai degrabă, de fapt, absența ei). Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost ori împlinită de ce va să vină. Eroul modernist este un mare confesor și un mare nefericit. Interioritatea lui ni se deschide necondiționat. Sufletul e o scoică larg desfăcută, ucisă de text, care îi refuză dreptul la viitor, la iluzia fericirii. Dacă literatura a pierdut ceva începând cu moderniștii și continuând mai acut cu epoca Desperado, acel ceva e tocmai această iluzie că toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deschide necondiționat. Sufletul e o scoică larg desfăcută, ucisă de text, care îi refuză dreptul la viitor, la iluzia fericirii. Dacă literatura a pierdut ceva începând cu moderniștii și continuând mai acut cu epoca Desperado, acel ceva e tocmai această iluzie că toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și The Waste Land au fost devastatoare. Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
face cu o internalizare a vocii auctoriale de către lector, care se confundă pe sine cu creatorul. * Cu toate că stilul este extrem de accesibil, textul este de fapt elitist: el presupune o rafinată plăcere a jocului pentru joc. Nu căpătăm în final nici iluzia vieții, nici măcar adevărul despre joc. Pentru autorii Desperado, în esență (indiferent de afirmațiile lor tendențioase, cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca toate formele de artă, romanul trăiește prin inovație. Cred totuși că va supraviețui prin adevărul pe care îl redă (specia noastră iubește în egală măsură iluzia și adevărul), și datorită faptului că alte forme de artă nu pot reda adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival miraculos, care e mai bun pe alocuri, dar care nu se poate pune cu romanul când vine vorba
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sinusului carotidian determină la persoanele cu sensibilitate crescută apariția simptomatologiei; scăderea debitului cardiac, fără oprirea cordului - tamponadă cardiacă, infarct miocardic întins, fibrilație atrială, flutter atrial, TPSV, BAV. * Vertijul reprezintă o senzație cronică sau intermitentă de pierdere a echilibrului, mai exact iluzia mișcării sau senzația de rotație a obiectelor în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu obiectele. Vertijul, o senzație subiectivă descrisă adesea prin cuvântul „amețeală", poate apare în cadrul puseelor de hipertensiune arterială, tulburări de ritm și de conducere. * Cefaleea definește prezența unei
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și se bucură de o primire de excepție, cum de altfel i-au fost primite aproape toate cărțile, P. fiind unul dintre cei mai „bogați” posesori de premii literare. Obține Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumul de versuri 13 iluzii (1971) și pentru romanul Tunelul norvegian (1978), iar pentru volumul de interviuri Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
pelican. Umorul și ironia îi punctau orice intervenție verbală, creând astfel parcă un aer de securitate a întâlnirii, după cum nu-i erau defel străine clipele de tăcere melancolică sau reverie solitară.” SCRIERI: Turnul înclinat, București, 1966; Antù, București, 1968; 13 iluzii, Cluj, 1971; Vine istoria (în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan), Cluj, 1972; Arheopterix, București, 1973; Vara unui fost campion de pian, Cluj, 1973; Întrebați fumul, Cluj-Napoca, 1975; Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976; Ieri, azi și mai ales mâine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
13; M. N. Rusu, „Turnul înclinat”, LCF, 1967, 15; Mircea Tomuș, „Turnul înclinat”, ST, 1967, 8; Oarcăsu, Oglinzi, 264-269; Dumitru Micu, „Antù”, RL, 1969, 2; Ion Oarcăsu, „Antù”, TR, 1969, 2; Dan Laurențiu, „Antù”, LCF, 1969, 14; Mircea Zaciu, Poezie - iluzie?, VTRA, 1971, 1; Horia Bădescu, „13 iluzii”, ST, 1971, 3; Dinu Flămând, „13 iluzii”, LCF, 1971, 12; [Nicolae Prelipceanu], TR, 1971, 14 (semnează Victor Felea, Adrian Marino, Marcel Petrișor, Ion Pop și Ion Vlad); Constantin Hârlav, „13 iluzii”, ECH, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
1967, 15; Mircea Tomuș, „Turnul înclinat”, ST, 1967, 8; Oarcăsu, Oglinzi, 264-269; Dumitru Micu, „Antù”, RL, 1969, 2; Ion Oarcăsu, „Antù”, TR, 1969, 2; Dan Laurențiu, „Antù”, LCF, 1969, 14; Mircea Zaciu, Poezie - iluzie?, VTRA, 1971, 1; Horia Bădescu, „13 iluzii”, ST, 1971, 3; Dinu Flămând, „13 iluzii”, LCF, 1971, 12; [Nicolae Prelipceanu], TR, 1971, 14 (semnează Victor Felea, Adrian Marino, Marcel Petrișor, Ion Pop și Ion Vlad); Constantin Hârlav, „13 iluzii”, ECH, 1971, 5; Ion Vlad, Trei volume de proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]