15,922 matches
-
și viață. Depresia aruncă o necruțătoare lumină asupra trecutului. Erorile, nu puține, îmi apar din ce în ce mai evidente. Din păcate, prizonier al inexorabilului, nu mai pot să corectez faptele în sensul gîndurilor actuale. *Discuție lungă cu Octavian Voicu despre „hibele noastre de intelectuali”. „Discuție” e un fel de a zice, căci a vorbit mai mult el. Constat că e mai sistematizat decît altădată, că meditațiile și analogiile lui sînt mai consistente. Pune mare seriozitate în (re) descoperirile și justificările pe care le dă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cîteva milioane. * Cred că am mai amintit undeva acest lucru: îmi plac filmele biografice. Azi am văzut unul despre Anton Bruckner (1824-1896). Compozitorul austriac era un bărbat scurt și gros, care părea mai degrabă un negustor oriental decît un intelectual occidental. A fost cincisprezece ani învățător, apoi organist, în fine profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Viena, instituție care, spre sfîrșitul vieții, i-a acordat titlul de doctor onorific. Bruckner îl venera pe Wagner, al cărui exemplu îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a-l cunoaște, deși a făcut parte din generația mea, ca pe o făptură de hîrtie tipărită, ca pe un semn al absolutului” (Gheorghe Grigurcu despre Mihail Sabin). *„Scriitorii noștri - a reflectat Nicu, spre sfîrșitul lungii noastre discuții despre «etica intelectualului» - sînt ca popii. Au colaci, toate merg bine pe lume! Spune-mi - m a somat el - numele care să însemne «o conștiință». Iată, nici Marin Preda, nici Bogza, care...”. L-am contrazis vag, negăsind pe moment exemplul care să corespundă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am telefonat ca să-l anunț: „Am terminat. Mîine plec.” „Cum, gata?”, s-a mirat și a continuat, mințind neconvingător: „Am așteptat să-mi spui cînd te pot vizita...” „Lasă, l-am oprit. Vorba ceea: intenția contează!” Din cîte am observat, intelectualii cam au „oroare de spital”. În zilele de vizită, parcul din incintă se umple, mai mult, de „oameni simpli”, unii veniți de departe, familii întregi, inclusiv copiii. Mănîncă împreună, frugal, dar cu plăcere, vorbesc îndelung despre „ce mai e pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tine; zicea că o să vină și el; dacă n-a făcut-o, probabil are un necaz cu mașina”. Urmează, de regulă, o frază de autocompătimire: „Nici nu știi ce căldură e în oraș. Te sufoci în troleibuz, nu alta!” Apoi, intelectualul nostru se precipită: „Pa, te pup mult de tot! Vreau să ajung barem cu 5 minute înainte de începerea serialului...” * Revenit acasă, adorm de fiecare dată tîrziu, mult după miezul nopții, invadat de tot felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devin bogat. (Ani spune că nu pot, că nu sînt născut pentru asta!). De la prima lectură (eram tînăr profesor), mi s-a părut că mă recunosc (să fie vorba de o iluzie?) în multe din trăsăturile acestui (auto)portret de intelectual schițat de G. Călinescu („Politică și politică”, în „Națiunea” din 28 iunie 1946): „Sînt sărac și nu vreau să fiu bogat, am o repulsie congenitală pentru orice combinații neoneste, sînt leal și disciplinat, cu o mică rezervă de recalcitranță și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile. Enorm, disprețul său față de lume începe cu disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La apariție (octombrie 1932
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o rodea la rînză? Pe lista de 40 de persoane era înscris și un muncitor, - unul cu înaltă calificare! Deși un moment am avut impulsul să-i demonstrez, apelînd la vorbele lui Louis Althuser, că un muncitor calificat e un intelectual, am tăcut, obligînd-o să-și scurteze vizita. *„Cu bine, la revedere, ciau, de-acuma pe mîine!”, striga, din poarta tipografiei, o lucrătoare, către colega ei care rămăsese cu cîțiva pași în urmă. Prisosul de vorbe a devenit ceva obișnuit. Unii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am cercetat grădina. Florile au crescut dezordonat: un pîlc de crăițe, cîteva tufe de stînjenei, un strat îngust de regina nopții, trei-patru crini, un rond micuț de sîngele cavalerului... Prin căsătoria cu feciorul dascălului, mătușa s-a situat mai aproape de intelectualii satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din preferințele lor. Într-un fel, cultivarea florilor constituia un semn de diferențiere socială. Cu pămînt puțin, săracii nu puneau în el flori, ci porumb, cartofi, fasole. În plus, și temperamentul liniștit al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care presa noastră nu mi le dă deloc sau nu mi le dă la timp. O „fișă”, de pildă, e despre Rău văzut, rău spus și Nani, nani (o nuvelă și, respectiv, o piesă) de Samuel Beckett, alta despre „intelectuali germani în exil în Uniunea Sovietică”, alta despre Comuniștii europeni și Stalin, alta despre „micile reviste americane”, alta despre Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn, scrise de un australian care imită tonul lui Twain etc. Profesional, mă interesează mai mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce decurg din „stadiul actual al civilizației și culturii”? *Intelectualul și Puterea. Iată o anecdotă necunoscută majorității celor care se ocupă cu această temă: „într-o zi Apollodor vorbind cu Traian despre o lucrare a sa architectorală, Adrian care era de față își permise a o ponegri. Apollodor insultă pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mariana Codrescu suflă asupra elevilor săi un fel de pulbere de aur, prezentîndu-i ca „foarte serioși”, cu aplicație pentru învățătură etc., lucru care s-ar explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un motiv special, azi am deschis plicul cel mai recent cu „însemnări din ședințe”. La mijloc, prinse cu o agrafă de birou, erau două „fișe” cu citate din CVT, culese din ședința din 22 septembrie 1984. Prima: „Unii au devenit intelectuali la bătrînețe; unii au devenit intelectuali peste noapte și au cam uitat de unde au venit...” A doua: „Nici nu vă dați seama, dinamica vieții noastre este extraordinară. Sîntem ca într-o centrifugă: dacă nu te ții bine, revoluția te aruncă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plicul cel mai recent cu „însemnări din ședințe”. La mijloc, prinse cu o agrafă de birou, erau două „fișe” cu citate din CVT, culese din ședința din 22 septembrie 1984. Prima: „Unii au devenit intelectuali la bătrînețe; unii au devenit intelectuali peste noapte și au cam uitat de unde au venit...” A doua: „Nici nu vă dați seama, dinamica vieții noastre este extraordinară. Sîntem ca într-o centrifugă: dacă nu te ții bine, revoluția te aruncă afară, chiar dacă ești bun...” Mă întreb
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
extraordinară. Sîntem ca într-o centrifugă: dacă nu te ții bine, revoluția te aruncă afară, chiar dacă ești bun...” Mă întreb însă dacă aceasta a fost și ordinea lor „cronologică”, reală? și nu realizez pe cine viza CVT cu frazele despre intelectuali (care aveau o oarecare bătaie ritmică) și nici dacă chestia cu „centrifuga” era o presimțire a unui pericol ce ar fi putut să-l pască sau o amenințare adresată vreunuia dintre noi. Cert, cele două „fișe” le-am făcut într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tu, Gane, pe aia cu «proletarii» sau să spună Genoiu cum mi-a smuls învoirea să plece o săptămînă la Cluj”. La povestirea unora din întîmplările numite, s-a rîs cu poftă, în hohote prelungi: atît oaspeții (unii cunoscuți ca „intelectuali subțiri”: Manolescu, Dana Dumitriu ș.a.), care le auzeau pentru prima dată, cît și noi care le știam. C., căruia genul acesta de evocări îi face o mare plăcere, a apelat la toți cei din „vechea gardă” să dăm drumul amintirilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la această dată indicatorii de plan pe anul curent). Cele spuse de mine i-au dat ocazia lui Filioreanu să-și facă numărul de propagandist, să mi explice „care e poziția partidului în problema planificării”. El îmi respectă dreptul de intelectual de a mă îndoi și chiar de a insinua anumite lucruri, dar „iată ce trebuie știut”; căci „e ușor să întrebi, să critici, dar e foarte greu să rezolvi”. Cînd a obosit să mă lămurească, i-am replicat că, îndoindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt relațiile mele cu el! S-au împlinit 10 ani de la moartea părinților. Ce puțin am făcut pentru memoria lor, ce puțin am făcut pentru mine! *Iată, „dragi tovarăși”, ce ne diferențiază: „Intelectualitatea este o fatalitate lăuntrică. Se naște cineva intelectual, după cum se naște cu ochii albaștri, de pildă; or, intelectualitatea e necesitatea organică de a pricepe viața și de a reacționa, potrivit firii tale potrivnice sau favorabile, față de acțiunea mediului” (N. Davidescu, „Lipsa de orientare”, în Aspecte și tendințe literare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
accepți normalitatea. Dacă mi-i îngăduit să mă laud cu o bucurie, ea e aceea de a fi ținut în mîini cărți și reviste pe care nu numai cei din neamul meu nu le-au văzut, ci și mulți din intelectualii cu patalamale și titluri. La mijloc e, poate, și norocul, dar și curiozitatea; atracția diversității, cît și ambiția de a-mi rămîne tot mai puține lucruri necunoscute. * Într-o „convorbire” Andrei Pleșu - Andrei Roman, ajunsă în redacție (dar care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît pe scriitori. Pe aceștia m-am obișnuit să-i privesc fără iluzii. Favoarea ce li se acordă unora dintre ei o consider nemeritată. Faptul că numărul „poeților” (mulți cu studii incomplete sau superficiale) îl depășește pe cel al „muncitorilor intelectuali” ar trebui să îngrijoreze, nu să încînte. Toți oploșiții pe la sindicate, cooperație, biblioteci, case de creație își justifică „activitatea” editînd culegeri cu (dacă socotesc „producția” pe țară) sute de veleitari. Inutil să mai adaug că „poezia” frizerilor, croitorilor, plutonierilor majori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fondului Plastic. Nu știu ce e la bază: ospătar, sportiv, economist? Figura (un oval înflorit) și ținuta vestimentară (mai ales cea în pardesiu), îl recomandă, fără altă vorbă, ca prosper. În comparație cu el, eu îi apar fiului meu (și nu numai lui) un intelectual ineficient, de o scrupulozitate inutilă, chiar păguboasă. Prin urmare, n-ar vrea să semene cu mine, care îi evoc eșecul social. Surîd anevoie cînd declină o atare eventualitate, dar îl înțeleg. Într-o epocă de penurie, alde Comis întrupează aspirațiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
semne ale încrederii că, prin măsuri excepționale, criza se va remedia. *„Trebuie să strîngi din dinți și să aștepti. Altminteri riști să pățești ca soldatul care moare cu o zi înainte de încheierea războiului. Ăștia-s puși pe belit. Iar noi, intelectualii, sîntem ca o spumă. E de-ajuns ca ei să sufle o dată și te trezești la mină sau în agricultură. Acolo îți cade ceva în cap, ori te lovește cineva”. Înțelept sfat! Dar - ciudat! - cel care mi-l dă, Sporici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de oră. *O frază din 1921 valabilă și în Anno Domini 1987, la noi: „Publicul a pierdut necesitatea preocupărilor intelectuale, din pricina prea multor preocupări materiale. Și publicul, pentru acest lucru, nu e prea vinovat, după cum, pentru slăbirea tensiunei cerebrale a intelectualilor nu sînt nici ei prea vinovați” (N. Davidescu, „Cultul intelectualităței”, în Aspecte..., p. 158). *„După ce-ai plecat, s-au petrecut lucruri nasoale”, mi-a spus Sporici, imediat ce am intrat în birou, cu o mină mai curînd scîrbită decît îngrijorată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să nu fac ca el: să nu jupoi pe unii și pe alții, să nu stau la băutură cu inspectorii etc. E posibil, oare, să ți meargă bine altminteri?” „Nu prea cred”, i-am răspuns. „Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala din nuvela „Kir Ianulea” de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]