14,456 matches
-
ora potrivită”... Pentru mulți romantici, ieșirea În universul material implică o provocare, o siluire, o luptă cu obiectele rebele, o spargere brutală a zidurilor. Elementele, chiar și cele mai fioroase, pătrund lin În poemul lui Alecsandri sub hainele unei melancolii luminoase. Fantezia străbate fără dificultate cețurile, pustiurile, natura În totalitate i se așterne, docilă, la picioare. Scrisul nu cunoaște, pe scurt, praguri, obstacole, literatura nu iese, la Alecsandri, dintr-o confruntare, ci dintr-o revărsare lentă și dulce (drăgălașă) a imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cercetarea lor, putem deduce o direcție a imaginarului. Ele constituie spațiile reveriei. Să reamintim Întîi plaiul, o formă de sincretism a naturii: „Auzit-ai frate, de un plai frumos Care-n veci răsună de cîntări iubite? Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu! Unde vîntul serii, blînd ca un suspin, Leagână-n tăcere dalbe flori de aur? Unde pe-ale rodii salbe de rubin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tirziu) În luncă la o partidă de șoapte, de cîntece Îngînate și de bocete line. În interiorul luncii se află și balta. Romanticii cîntă mai ales lacul solitar. Balta lui Alecsandri clocotește de viață. Dimineața, ea așteaptă ca pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Focul este simbolul ambivalent al acestui adăpost: este un combustibil și, În același timp, o sursă de lumină. CÎnd iarna vine călare pe crivăț, vîntul șuieră prin hornuri, boii rag, cîinii latră... omul se retrage spre acest obiect ocrotitor și luminos („omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să fie agreabilă, retragerea să fie productivă. „Tovarăș mîngîios”, vesel, focul intră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd Încetișor; Arborii prin Întuneric dau un freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului) făcînd femeia Înger, „frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri este o ființă coborîtă din cer („fiică a luminii sosită de la cer”). Rostul ei este să fie adorată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă, mușcă, sare”, În fine, scutul de fer săpat pe care sînt gravate insignele imperiului. Aceasta este teza, forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă de elemente: fluide, covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o caleașca a sublimului”, sau: „Marea devine, astfel, la Bolintineanu o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă”) nu exclude detașarea, echilibrul, claritatea - de sorginte lovinesciană. O carte (atribute rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. Dimineața poeților Îmi confirmă o convingere pe care o nutresc de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. EUGEN SIMION O carte (atribute - rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă, - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. VALERIU CRISTEA * Este legenda pe care o Întreține familia. Iancu Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
puțin, cu toate progresele științei și tehnicii actuale. Iată care sunt principalele fenomene care preced sau însoțesc cutremurele de pământ, potrivit cercetătorilor științifici (seismologi, geofizicieni, meteorologi etc.): * Petele solare. Apar sub forma unor regiuni întunecate, mărginite de regiuni ceva mai luminoase, datorită temperaturii lor, cu 1200°C mai mare. Numărul și întinderea petelor solare variază periodic într-un ciclu de 11 ani. Când erup, petele solare își întind efectele lor până în adâncimile pământului. Așa explică seismologii unele cutremure puternice, care au
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
și să producă astfel oscilațiuni ale axului pământesc”. * Zgomotele subterane însoțesc adesea cutremurele către epicentru, se manifestă prin urlete, tunete, scrâșnituri etc., datorită frecărilor compartimentelor scoarței globului. Se aud mai bine în zonele muntoase, unde există roci dure, stâncoase. * Fenomenele luminoase preced sau însoțesc seismele vulcanice, care, de multe ori, provin din gaze inflamabile, care se degajează din crăpături adânci, în cutremurele de falii. * Deranjamentele atmosferice sunt menționate încă din timpurile străvechi. Aristotel și Seneca pretindeau că înainte de diferite cutremure mari
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
11/12 ianuarie 1838: cutremur puternic în zona Vrancea, care a dărâmat toate casele; arborii se clătinau spre pământ, iar pe crăpăturile orientate spre Est-Vest țâșneau ape amestecate cu țiței și gaze, formând multe lacuri; s-au manifestat și fenomene luminoase (o aureolă boreală etc.). în numărul său din 12 ianuarie 1838, ziarul “România” scria că: “în seara zilei de 11 ianuarie, ora 9 fără un sfert, clătinarea pământului a fost precedată de un șuierat și un vâjâit care au înghețat
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
criterii de apreciere, diferențiate în funcție de natură produsului, care să reflecte nivelul tehnic, rezultatele în exploatare și gradul de competitivitate. Caracteristicile calitative ale produselor pot fi determinate: * prin măsurare directă (exemple: grosimea tablei, greutatea țesăturii, conținutul de grăsime al laptelui, fluxul luminos al unei lămpi electrice, lungimea unui ax de transmisie etc.); * prin măsurare indirectă (exemplu: puterea unui electromotor prin măsurarea încălzirii conductorilor, fiabilitatea unui utilaj cu ajutorul probelor de rezistență la uzură, calitatea unei acoperiri galvanice prin grosimea stratului depunerii etc.); * prin
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3154]
-
dezinformare, cenzură, operațiuni de spionaj și chiar cu criptografia, o știință care făcea parte, în secolul al XVI-lea, din magia propriu-zisă"169. Cheia practicării magiei ca tehnică de manipulare este înțelegerea fanteziei omenești, adică a acelui corp subtil, ,,fin, luminos, elastic, transparent"170. Acesta ,,învăluie sufletul rațional când el pogoară în trupul fizic"171 și are rolul de a proteja sufletul de contactul cu corpul. În același timp, așa cum demonstrează Culianu, fantezia mai este identificată în termenii unei fiziologii naive
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mintea oamenilor, printr-o acțiune dublă: negativă, criticistă pentru trecut, pozitivă pentru viitor, prin noile idei pe care le introduce polemic. Esența Iluminismului european, inclusiv românesc, nu este alta. Aceasta din urmă doar împinge cu un secol înainte cronologia veacului luminos, esența sa rămânând una și aceeași: Viforile nopții observă Heliade-Rădulescu în 1838 au trecut și dimineața rumânimii a răsărit cu soarele cel veșnic ale căruia raze sunt luminile ce încălzesc veacul al 19-lea. Veacul nou, veacul luminat este în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Absolventă a Facultății de chimie, fizică și științe naturale, Universitatea ,,Al. I. Cuza Iași, 1936. Numele profesoarei Titu Eugenia este strâns legat de predarea chimiei de la înființarea liceului nostru, de aceea catedra de chimie evocă cu venerație și recunoștință figura luminoasă și personalitatea puternică acestei profesoare. Orele de chimie ținute de profesor Titu Eugenia erau foarte interesante, pline de conținut și așteptate cu nerăbdare de elevii de la clasele la care preda profesoara de chimie. Era apreciată de elevi și de
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească de după august 1944; pe atunci, pînă prin 1947, din mulțimea termenilor obsesiv folosiți, se desprindeau net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ușoară umbră de sistem coherent de idei (Ă). Cu totul altfel se prezintă problema În cazul afirmării valorii operei de artă. (Ă). A dovedi calitatea unei opere literare Înseamnă să ai, odată cu o Înțelegere profundă a realității, un sistem clar, luminos, de idei asupra problemelor specificei artei, tocmai ca o consecință a acestei Înțelegeri. Aceasta presupune o aplicare fermă și cât se poate de subtilă a Învățăturii marxist-leniniste În analiza materialului literar. Ceea ce nu e ușor de făcut (Ă). Critica literară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). De imaginat Însă nu aș fi voit să-i imaginez (Ă) cred că ar fi fost lipsiți de căldură. Un cititor (Ă) Își manifestă o vagă nemulțumire. Cartea e prea Întunecată, prea aspră, prea dură. Ar vrea-o mai luminoasă, mai plină de poezie (Ă). Se pare Însă că părerea aceasta e categoric respinsă de vorbitorii ceilalți (Ă). - Sunt student (Ă). Cred Însă că romanul ar fi putut să fie mai sincer (Ă). Și iată de ce. Când cineva l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va fi Înhămat esteticul și creativitatea din vreme. Acest potențial transformator, activ și nu pasiv, este depistat și popularizat de critica literară, Încă de la primele manifestări epice ale lui Petru Dumitriu: „Nuvela lui Petru Dumitriu constituie un jalon pe calea luminoasă a evoluției realist-socialiste a nuvelei noastre, un argument al capacității de creație mereu mai vizibilă la scriitorii noștri tineri. Nuvela Vânătoare de lupi cultivă ura de clasă Împotriva dușmanilor poporului muncitor, crește În suflete Îndârjirea În fața uneltirilor perfide ale celor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ardeal cu catolicisrnul (Ă). Alt volum, - Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu de Silvian Iosifescu - cuprinde o lecție despre cei doi poeți de seamă ai Începuturilor literaturii românești În Muntenia.În poezia lor se Îmbină dragostea de popor, credința În viitorul luminos al Patriei reprezentând avânturile progresiste ale noilor pături sociale În dezvoltare. (Ă)”. Să detaliem problema, Încercând să surprindem câteva aspecte ale gândirii și strategiei revizuirilor. Despre reconsiderarea lui Eminescu, de pildă, Flacăra 89 deschide o anchetă literară la care răspund
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
preocupă de aspecte inedite, care n-au fost scoase În relief de textele anterioare. Două credem că sunt calitățile acestei narațiuni și care o disting de la Început. În primul rând nu ni se mai Înfățișează o imagine a boierimii strălucitoare, luminoasă În bunăstarea ei, cuprinzând tipuri umane acceptabile, chiar când erau lipsite de vlagă, ca În cazul «Răscoalei» lui Rebreanu (feciorul lui Miron Iuga sau ușurateca dar fascinant de frumoasa Nadina). Aici, imaginea de ploșnițe a boieroaicelor dela curtea Vorvorenilor e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În umbră ceea ce era mai puțin vizibil atunci, ceea ce constituia Însă germenul dezvoltării viitoare, anume afirmarea crescândă a clasei muncitoare ca forță conducătoare În luptă pentru Înlăturarea exploatării și, odată cu aceasta, În general, sporirea Încrederii celor asupriți Într-un viitor luminos. Nu este Întâmplător că dintre toate tipurile Întâlnite În cartea Sandei Movilă, al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]