15,170 matches
-
Nu, nu prea cred, mulțumec. Dacă vii, o să-ți arăt jucăria mea. — Jucăria ta nu mă interesează absolut deloc. Pun pariu că n-ai văzut niciodată vreuna. — Ba da. — Ba nu, n-ai văzut. — Ba da, am văzut. — Ei bine, maică-ta a văzut, asta-i sigur. Negre și brune și galbene și albastre, ca ale arăbeilor ăia care se vopsesc. — Nu te lega de mama. Dacă-i bună pentru ea, e bună și pentru tine. — Reggie Smith, ai limba cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
are că și-n poza aceea mama se forța să zâmbească (știu de la ea). Tata Îi spusese ”vaco” pentru că era un tip foarte gelos și pentru că o găsise râzând cu Marin Mitică, un prieten de-al său, care-i ținea maică mii mâna Într-a lui și-i ura fericire-n viață și casă de piatră. Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-a obișnuit multe zile mai apoi... și multe nopți (albe). Am sărit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de tocuri În momentul În care Îngerul Gabriel tocmai Îi dă vestea cea mare Fecioarei Maria, care Începe să smulgă lâna de pe măgarul de lângă ea. Cea care o joacă pe Maria este Genevieve Law, fiica Alexandrei Law, reprezentanta clasei și maică superioară - altfel spus, casnică cu nerușinare. Există o competiție acerbă Între maicile superioare pentru a obține roluri principale pentru progeniturile lor În astfel de piese. Credeți-mă, nu au renunțat ele la funcția lor de director sau rolul dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cea mare Fecioarei Maria, care Începe să smulgă lâna de pe măgarul de lângă ea. Cea care o joacă pe Maria este Genevieve Law, fiica Alexandrei Law, reprezentanta clasei și maică superioară - altfel spus, casnică cu nerușinare. Există o competiție acerbă Între maicile superioare pentru a obține roluri principale pentru progeniturile lor În astfel de piese. Credeți-mă, nu au renunțat ele la funcția lor de director sau rolul dintr-un serial de succes ca să-l lase pe micuțul lor Joshua să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între noi. Suspectez faptul că mama casnică o privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rainbow, Clovnul Zee-Zee și Katie Cupcake care face niște trucuri uimitoare cu bomboane Smarties și o pompă de aer. Toți au de onorat obligații deja planificate În Monaco sau Las Vegas sau trebuie să participe la petrecerea organizată de nu știu ce Maică Superioară constipată care a ales farfuriile din carton și șervețelele pentru cea de-a șaptea aniversare a fiicei ei Jocasta Înainte de a i se rupe apa. Am coborât ștacheta văzând cu ochii, iar acum am intrat pe teritoriul anunțurilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și mă uit În altă parte. —Mami, mă doare burtica. Mami, mă duci tu la culcare diseară? Mă duci? Da, Îți promit. Nu-mi dau seama ce a fost În capul meu când am lăsat-o pe Alexandra Law, Stareța Maicilor Superioare, să mă Înscrie În Asociația Părinților și Profesorilor. Nu, de fapt, nu e adevărat, știu exact ce a fost În mintea mea: că voi putea pretinde timp de o oră, Într-o sală de clasă prost luminată și supraîncălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mică, trăgând după mine zece copii urlători călare pe un șarpe făcut din tuburi portocalii. Pe drum spre casă, În mașină, Rich mi-a zis: —Franțuzoaicele se păstrează Într-o formă excelentă, nu ți se pare? A vorbit exact ca maică-sa. —Mathilde nu se duce la serviciu, i-am spus eu Îmbufnată. —Și ce legătură are cu asta? După vârsta de treizeci de ani, Întreținerea corpului e o slujbă cu normă Întreagă. Iar eu am deja una, În caz că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am făcut cartofi prăjiți În viața mea. Aș putea lua o porție mare de cartofi prăjiți de la McDonald’s și să-i Înfășor Într-un ziar, dar imaginați-vă numai expresiile nazistelor Într-ale mâncatului sănătos conduse de Alexandra Law, Maica Superioară. În spatele raftului cu cereale descopăr două borcane de dulceață Bonne Maman. Produsele conservate făcute din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o seară Am visat un vis frumos... Pe un nour luminos Am văzut la cer o scară Ridicîndu-se de jos. Într-a cerului mărire Scara de-aur se pierdea, Iar pe-un tron de nemurire, Tron de-argint și strălucire, Maica Domnului zâmbea; Iar pe schițele de scară Îngeri stau treptat... treptat, Cu chip blând și luminat Și pe lire sunătoare Cântau dulce și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! {EminescuOpIV 361} RĂSAI ASUPRA MEA... Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândirilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! {EminescuOpIV 361} RĂSAI ASUPRA MEA... Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândirilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai muri copil de rege de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i rău or bine de-i, Dacă din doi ce suntem Ne-am face de-odată trei. 76. STRIGĂTURI (1876-1878) Eu pe pieptul tău culc capul Și mă uit la tine-n față, Ca copilul ce se uita L-ale maicii sale brațe. Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă. {EminescuOpIV 522} Chiar sărac, de ai drăguță Ai mulțimi de daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. Că amorul e zădarnic Nu vei ști numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
legea cea dreaptă, fiți unul pentru celălalt, copleșiți de acum de bucurii și de haruri!“ Își aduse aminte cum se mirase că, aici unde ajunsese, femeile, spre deosebire de Persia, își luau numele consortului lor, pe care îl vindeau cu prima ocazie. Maică-sa rămăsese o viață Samaneh Adjardy, servindu-și bărbatul, pe Mazyar Hossein Tabar. Punea mâna în foc că și azi, după ce, oficial, toți se lămuriseră că fugise, Ghazal îl aștepta ca o sfântă. Și? Cât o să-l mai aștepte? Tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O bătaie ușoară, ca un zgâriat de pisică, se-auzi la ușa mansardei. Cineva apăsă pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa se prefăcu imediat că așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de ani, cuminte și singură. — Eu nu vin cu voi la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să îl creadă definitiv. Ea și taică-său aveau jurământ să treacă împreună pe podul Kimvat, așa că și plânsul era numai o supărare. Mama lui muri în scurt timp, de tristețea schimbării neașteptate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ăsta era motivul. Tată-său nu spusese nimănui despre moarte, fiindcă o îngropau împotriva voinței ei, în pământul prea reavăn din Teheran. Aveau să pornească spre cimitir, unde groapa plătită de dimineață era aproape pe terminate. Cum o cheamă pe maică-ta? — Samaneh, murmură ca pentru sine Omar și apoi regretă că îi răspunsese. Însă felcerul întrebase pentru certificat și pentru biletul ce avea să o însoțească la spălat și la îmbălsămare. SAMANEH, scrise mare pe o hârtie și i-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
băieții nu-și uită mamele, ci le iau după ei în rai. Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl mângâia decât rar sau atunci cel puțin nu-și mai amintea. Avea degete lungi și osoase, îmbăiate în mosc. Uneori, îi respira de aproape, exact peste față, vorbindu-i până când adormea. El pleca în somn doar cu gândul ca maică-sa să rămână și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar se minunase de ea, ca de o făptură lunatică. Își aduse aminte de Zahra și tresări ca de usturimea unei înțepături. Maică-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]