17,356 matches
-
ferestre fluturând cravata de pionier. Plecând din Timișoara am văzut un alt traseu necunoscut mie și din nou am fost atent tot drumul străbătut de trenul a cărei locomotivă cu aburi scotea din când în când un fum negru cu miros pătrunzător de pucioasă. La un moment dat trenul a oprit într-o gară pe care am recunoscut-o imediat, era gara Caransebeș. Deși trecuseră opt ani de când am văzut-o prima dată, n-am uitat-o și le-am povestit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ProTV a venit cu o notă puțin diferită în simfonia grătarelor de 1 Mai. O notă critică: „În Capitală, cine a vrut să scape de aglomerația din oraș a dat peste aglomerația din pădure. Manelele au făcut concurență mierlelor, iar mirosul de grătar sa împletit armonios cu cel de eșapament. Minunată priveliște, dacă ne gândim că întrun astfel de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de bălăcăreala de acolo. Posturile TV care se consideră ceva mai serioase nu au însă nici o problemă să invite pe platourile lor personajele de mai sus și astfel săși amestece imaginea cu OTV. Pentru ei, banii și vedetele nu au miros - chiar dacă în realitate multe dintre acestea sunt dea dreptul pestilente... Ceea ce reprezintă „vedetele“ pentru televiziunile de diver tisment sunt „specialiștii“ pentru cele serioase, de știri. Desigur, specialiștii aceștia sunt selectați și ei după ureche, după misteriosul criteriu după care oamenii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Ulise n-are decît un scop: să-l facă să prețuiască sfîrșitul ei. CÎțiva pescari Într-o barcă, ale căror chipuri nu le disting, cerul vînăt la orizont, o epavă aproape de țărm, mîncată de rugină, fîșia de plajă Însorită, miros ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin de acest țărm, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am eșuat În toate jocurile de-a nepăsarea. Chiar și acum, nu pot să trec peste amănuntul că, după ce și-a scris opera retras ca un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pasiune secătuită. Acest suflet torențial și sălbatic a lăsat totuși În urmă destule renunțări. Dionysos dansează acolo unde Tezeu pleacă. Dansul său ajunge și el la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e greu să-l contrazicem pe atenian. Dar el trebuie contrazis. Chiar cînd nu e vorba de istorie, ci numai de un om, iar acest om sînt eu sau altul ca mine care ar sta aici pe țărmul acesta cu miros de alge și de gutui verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sufletele ca șși cum s-ar aflaț în niște trupuri de foc. 67. Al doilea punct. Să aud cu urechile plânsete, vaiete, strigăte, hule împotriva lui Cristos, Domnul nostru, și împotriva tuturor sfinților Săi. 68. Al treilea, să miros cu mirosul fum, pucioasă, murdărie și putreziciune. 69. Al patrulea, să gust cu gustul lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței. 70. Al cincilea, să pipăi cu pipăitul felul cum focurile ating și ard sufletele. 71. Dialog. Purtând un dialog cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trăgând vreun folos din aceasta. 123. Al doilea punct. Să aud cu auzul ceea ce vorbesc sau ar putea vorbi; și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos din aceasta. 124. Al treilea punct. Să miros și să gust cu mirosul și cu gustul nesfârșita gingășie și dulceață a Dumnezeirii, șanumeț în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alături de fiu. Obsesiv este deci cuvântul „Dragoste” în diferite nuanțe, așa cum le simte autoarea, personaj auctorial! Cititorul poate alege și profunzimea unor trăiri și manifestări organic-eruptive și profunzimi nebănuite, surprins de o experiență bogată de viață într-o desfășurare liniară. „Mirosul” ca un laitmotiv poate izvorî din curățenia aspirațiilor spre lumina înaltă, din realitatea unei vieți impregnată cu miasme. E și un mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce va urma. Câte nu trăiau ca ea și zâmbeau fals ascunzând tristele adevăruri ale vieții? Ea îl simțise pe Valentin ca pe un parfum scump pe care și-l dorea mult. Dar cum săl păstrezi atunci când și-a pierdut mirosul? Tăcerea dintre ei era din ce în ce mai apăsătoare. Ea nu făcea scene de gelozie și nu provoca scandal așa cum adesea provoca soțul său. Era calmă, iar plânsul îl avea ascuns. Dacă avusese vreo îndoială legată de căsătoria lor, de decizia pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o conducea încă de la vârsta când nu împlinise încă 20 de ani. Colega de serviciu, tunsă permanent ca un recrut, cum o văzuse îi și făcuse o cafea la ibric, una specială cu mult caimac, așa cum obișnuia. Când aroma și mirosul cafelei o pătrunsese benefic, Carlina simțea că se regăsește pe sine, că toate realizările și nerealizările ei sunt acolo. Cafeaua o liniștea ca o rugăciune în fața unui altar Dumnezeiesc, iar la sfârșit își dădea seama că de fapt viața era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune. Stai fără grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mea, aerul și soția mea! Îmi placi așa de mult! Îmi placi cum te miști, cum arăți, cum te îmbraci, îmi place totul la tine, mai ales vocea ta! Îmi place că simți totul, iar gustul pielii tale are un miros deosebit de plăcut! Grație lui Dumnezeu că team cunoscut! ” Carlina oftă. La aceste cuvinte îl îmbrățișă șoptindu-i pentru a nu știu câta oară „Te iubesc.” - Am să fac tot ce îmi va sta în putere să fii fericit. Valentin oare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văzu că apare din urmă și mama soacră simți o bucurie în plus. Se agreau reciproc. Se sărutară pe obraji, strângându-se puțin la piept cercetând fără voia lor, una chipul celeilalte. Trecând pragul casei simți că Nicky emana un miros neplăcut. În câteva minute Carlina reușise să îl spele dându-i alte hăinuțe, aducându-l la o plăcută stare de primenire. Nicky însemna miezul vieții în casa lor. Era o fărâmă de om, o păpușică vie, o jucărie preferată. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și sfâșie pe oricine, fie că ești adult sau adolescent. De cele mai multe ori se bucura de viață, o considera un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își întoarse privirea spre locul ce marca granița dintre cele două state și observă că se distanțaseră destul de mult. Erau fericiți că reușiră să scape cu bine în cele din urmă. Acum, vedeniile lor le provoca un gust și-un miros de mâncare gătită, încât stomacul lor se răzvrătea teribil. Nu mâncaseră de multă vreme. Faptul că reușiseră ca mulți alții care trecuseră înaintea lor, îi făcea să fie mândri, iar imaginile sinistre care li se perindaseră până atunci prin față
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
hrube. Alin își dovedise încă o dată îndemânarea pentru acest joc, având o intuiție teribilă asupra adversarilor. În acel moment ar fi vrut să fie invizibil ca vântul, dar numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal de proporții, dar liniștea a fost restabilită în următoarele clipe de către oamenii de ordine. Ajuns în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Oana, de ce făcea, unde era, dacă se măritase sau nu. Lumea vorbea mult despre frumusețea ei neobișnuită, dar în lumea plutitoare a frumuseții și a plăcerilor florilenfloresc, se-mpletesc în povești minunate și apoi cad petalele, rămânând fără cel dintâi miros. Își aminti noaptea cu zăpadă în care se cunoscuseră. Făcuse dragoste cu ea pentru prima oară. Era trecut de majorat. Acum se întreba când zburară atâția ani. Simțea că urcându-se în tren, încheie definitiv o etapă din viața sa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui parfum de calitate și cu gustul perfect al unei ciocolate preferate. Câte lacrimi se scuturaseră din ochii ei verzi până când mugurii tainici de dorințe încolțiseră și se împliniseră într-un triumf vesel ca un cânt? Ca un vis urât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună dispoziție și emanau un miros plăcut. Nicky avea o voință impresionantă de a trece cu ușurință peste anumite impedimente, manevrând-o după bunul său plac. Era ca o apă limpede și rece care producea vibrații plăcute în jurul său. Iar când cineva își bătea joc de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adevărat. Alții trec prin viață ca gâsca prin apă iar alții cu ochii închiși. Mulți stau degeaba. Se uită la soare de când răsare și până când apune. - Dar când realizezi ceva e ca atunci când faci baie și te simți bine în mirosul tău. Nu-i așa?, adăugă Nicky. - Dar tu știi ce simt femeile cu adevărat? - Nu știu ce să-ți răspund. Adevărul e că pe mine femeile mă contrariază, zise Vas. - Lumea-i plină frate de femei dar e greu să găsești una
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]