14,384 matches
-
din Chișinău (1932-1934), solistă a Operei din Cluj (1923-1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936-1942). În 1918, pune la Chișinău bazele „Societății Muzicale Române” din Basarabia, pe care o conduce până în 1940, când este nevoită să se refugieze. Cu o voce de soprană, s-a impus pe scena lirică prin temperamentul scenic și ambitus amplu. Printre rolurile interpretate se numără: Anastasia a colaborat cu dirijorii George Enescu, Jean Bobescu, Umberto Pessione, Marcu Pester, Mihail Bârcă
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]
-
populații Cumane de la nord de Dunăre, Petru IV și Ioan Asan recuperează pozițiile lor și descind în Tracia. Când Isaac II Angelos ajunge în Moesia din nou în 1187 el nu reușește să ocupe nici Tărnovo nici Loveč, și e nevoit să semneze un tratat prin care recunoaște efectiv AlDoilea Imperiu bulgar. În timpul celei de-a Treia Cruciade, întrucât relațiile dintre Isaac II Angelos și Frederick I, Împăratul Sfântului Imperiu Roman s-au deteriorat, Peter IV și Ivan Asen au oferit
Petru al IV-lea al Bulgariei () [Corola-website/Science/337010_a_338339]
-
de cărămidă și a mai avansat circa 30 de metri, într-o secțiune de tunel neconsolidată și prezentând emanații de gaze toxice. Jurnaliștii au descoperit o nouă obturare a galeriei, de data aceasta cu mormane de pământ, și au fost nevoiți să se întoarcă. La intrarea în portalul Sinaia a fost construit și un viaduct de acces care există și în prezent. În galerie se află o locomotivă cu aer comprimat și vagonete, pe care Divizia de Patrimoniu a CFR a
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
părăsească a doua navă amiral și să își ridice steagul pe "London" 100, nava lui Spragge aproape intactă. "Victory" 82, care reușise să stea alături de navele amiral succesive ale Ducelui de York pe tot parcursul luptei până atunci, a fost nevoită să iasă și ea din linie pentru a efectua reparații. Urmă apoi o briză proaspătă dinspre Est-Nord-Est iar escadrele zeelandeză și franceză veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul în tribord, în timp ce restul celor
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
surprindă flota aliată în dezordine și să exploateze această situație, împiedicându-i pe anglo-francezi să lupte în linie de bătaie, conform intențiilor Ducelui de York, să-și exploateze superioritatea numerică, de foc și de calibru; din contră, aliații au fost nevoiți să lupte de la mică distanță împotriva unor grupuri de nave pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai puternice, izolându-le de restul liniei și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
este rezultatul strategic. Englezii au susținut că i-au gonit pe neerlandezi spre propria coastă, însă flota aliată nu era în stare să îi blocheze acolo. De Ruyter a provocat atât de multe pierderi încât principalele nave englezești au fost nevoite să se întoarcă în porturi pentru recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Austriei și de rege al Ungariei. Consiliul Ministerial comun consta din cele trei ministere comune și din prim-miniștrii ambelor jumătăți ale monarhiei. Pe politicienii care aparțineau Consiliului Ministerial comun îi numea și îi destituia însuși monarhul, care nu era nevoit, în această privință, să asculte de vreo propunere oficială. Monarhului îi era permis să conducă în mod personal ședințele Consiliului. La început, membri ai Consiliului Ministerial erau doar cei trei miniștri comuni: Începând cu 1869 au început să ia parte
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
Forțele ruse au pierdut Koporie în timpului Războiului Livonian, dar l-au recuperat prin Tratatul de la Tiavzino. În timpurile tulburi, Koporie a fost atacat de 2.500 de suedezi, de zece ori mai numeroși decât apărătorii. Garnizoana rusească a fost nevoită să se predea, iar Koporie a rămas sub suedezi până în 1703, fiind cunoscută sub denumirile de Koporie sau Caporie / Capurien, localitate care aparținea de länul Caporie, constituent important al "Igriei suedeze". Întrucât Golful Finic și-a micșorat adâncimea, iar apele
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
din punct de vedere economic de Anglia. Acțiunile sale au avut ca rezultat un boicot al englezilor asupra lânii, fapt care a condus la o nouă insurecție, condusă de această dată de către Iacob van Artevelde. În 1339, contele a fost nevoit să își abandoneze stăpânirile, nemaifiind capabil să se întoarcă vreodată. Ludovic a fost ucis în bătălia de la Crécy din 1346. Ludovic și Margareta au avut un fiu:
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
a fost născut în Brabant, ca fiu al contelui Reginar al II-lea de Hainaut. Împreună cu fratele său Rudolf, Reginar a luat parte la răscoala unchiului lor, Gilbert de Lorena. Când Gilbert a fost ucis în 939, Reginar a fost nevoit să presteze fidelitate față de regele Otto I cel Mare al Germaniei. În continuare, el s-a aliat cu regele Ludovic al IV-lea al Franței, însă Otto I l-a trimis pe ducele Herman I de Suabia pentru a înăbuși
Reginar al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328493_a_329822]
-
oraș, consumând fără să plătească și distrugând localurile. Militarii și băieții localnici nu pierd ocazia de a se înfrunta, primii folosind propriile metode, iar ceilalți (incapabili să se apere cu pumnii) le fac farse. Din cauza șederii sale forțate, Bulldozer este nevoit să-l provoace la skanderberg pe sergentul Kempfer pentru a câștiga bani cu care să cumpere un nou injector pentru ambarcațiunea sa. El îl învinge pe sergent, fiind declanșat apoi un scandal inevitabil în timpul căreia Bulldozer dispare. Forța loviturilor marinarului
I se spunea „Buldozerul” () [Corola-website/Science/328490_a_329819]
-
Conrad, Maria de Montferrat, și dreptul descendenților acesteia la tronul Ierusalimului nu au fost niciodată puse sub semnul întrebării, iar dacă Maria era legitimp, atunci la fel erau și fiicele Isabelei cu Henric. În cele din urmă, Theobald a fost nevoit să le cumpere atât pe Alice cât și pe Filipa la un preț considerabil.
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
acordului cu kurzii. La mijlocul anului 1945 Pachachi a respins cererile lui Barzani. În aceste împrejurări în august 1945 ostilitățile militare au fost reluate, armata irakiană intervenind in Kurdistan cu ajutorul tancurilor și aviației britanice. După câteva prime succese, Barzani a fost nevoit să părăsească zona și să fugă în Iran. Împreună cu întregul său trib de 10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el s-a refugiat în zona de ocupație sovietică din nord-vestul Iranului, unde, în Kurdistanul oriental iranian
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar fi fost folosite mai bine de trupele aliate care ar fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai eficientă ar fi fost izolarea
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
cu escadra din Rochefort a întârziat. A fost nevoie să fie lăsate la Rochefort cinci nave sub comanda Marchizului de La Porte. Flota din Brest a lui Tourville avea echipajele incomplete iar când a ridicat ancora, la 29 aprilie, a fost nevoit să lase în port 20 de nave sub Chateau-Renault. Flota sa a fost întârziată din nou de vânturile adverse și a ajuns în rada Berteaume abia la 2 mai. Tourville intră în Canal cu 37 nave de linie, însoțit de
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
capitolul baschet orașul Timișoara se poate lăuda așadar cu 2 echipe de baschet masculin plus o echipă de baschet feminin. În sezonul 2012-2013 cu antrenorul Bogdan Murăresci și căpitan Denham Brown, echipa timișoreană a terminat campionatul pe locul 13 fiind nevoită să joace pentru a rămâne în prima ligă de baschet cu ocupanta locului 12: CSS Giurgiu. Deși au fost înfrânți în primele două meciuri pe terenul celor de la Giurgiu, formația din Timișoara a întors rezultatul și a câștigat seria cu
BC Timba Timișoara () [Corola-website/Science/333530_a_334859]
-
soldații sovietici au fost luați prin surprindere, au fost depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
și includeau teritorii însemnate din Valea Iordanului, pe care le cucerise de la nabateeni, de asemenea zona Golan și Valea Hula, precum si arii suplimentare cuprinzând orașele Geder și Gaza. În campaniile sale militare a cunoscut și perioade dificile, când a fost nevoit să recurgă la ajutor din Egipt sau de la mercenari străini. Se apreciază că războaiele lansate de Alexandru Ianai aveau drept obiectiv obținerea unei continuități teritoriale a regatului Iudeei, obținerea controlului asupra unor puncte geografice cheie precum porturi și noduri de
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
o oaste egipteană sub comanda a doi comandanți de origine evreiască, Hilkia și Hananya. Aceștia erau frați, fii ai lui Onias (Huniu) al IV-lea, dintre familia unor mari preoți din Ierusalim, care se stabiliseră în Egipt. Ptolomeu Latyros fu nevoit să bată în retragere. Victoria egipteană însă punea acum în pericol independența atât de greu redobândită a Iudeei, care putea fi în acest moment anexată iarăși la regatul egiptean al Lagizilor. Dar tradiția evreiască povestește că cei doi frați evrei
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Barbarossa), Fomin a încercat să călătorească cu trenul la Daugavpils, de unde dorea să își aducă familia la Brest. El nu a reușit să facă această călătorie datorită aglomerației din stația de cale ferată și a lipsei biletelor și a fost nevoit să se reîntoarcă în apartamentul în care era încartiruit în Fortăreața Brest. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, Germania Nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa. Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel cu privire la atacul forțel Axei împotriva URSS
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
foloist în final că apărător, dezvoltandu-și calități pentru a putea juca atât pe zone laterale cât și central. Ajuns la Petra Drnovice, este remarcat de Spartă Praga. Pentru a-l putea achiziționa de la echipa cehă, Ajax Amsterdam a fost nevoită să plătească suma de 3,5 milioane de euro. A marcat primul gold pentru Ajax în septembrie 2004, în victoria cu 5-1 în fața celor de la Den Bosch. După expirarea contractului cu Ajax, ajunge gratis la Juventus Torino. Se retrage din
Zdeněk Grygera () [Corola-website/Science/330486_a_331815]
-
a fost marcat la debutul său internațional, într-un amical cu Hong Kong pe 1 februarie 2006. A făcut de asemenea parte din lotul Croației pentru Euro 2008, dar s-a accidentat în ultimul meci din faza grupelor și a fost nevoit să încheie turneul prematur.
Dario Knežević () [Corola-website/Science/330487_a_331816]
-
situate față în față cu casa Cazimir, a prefăcut în scrum Biserica Talpalari de alături, casele de pe Ulița Mare, Curtea Domnească și o mare parte a orașului, însă nu a afectat casa Cazimir. Spătarul Cazimir, ruinat în urma incendiului, a fost nevoit să închirieze casa până la moartea sa, în 1832; după 1832 casa a trecut în posesia creditorilor, între care însuși Mihail Sturza, domnul Moldovei, care au vândut-o statului în 1834 contra sumei de 231.815 lei. Ioniță Sandu Sturdza, domnul
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
de către Consiliul de Securitate Național se demisioneze din funcția sa în cadrul CHP. A fost numit în martie 1971 ca Prim ministru tehnocrat într-un guvern de uniune națională, structură precară ce a durat până la alegerile din 1973. Erim a fost nevoit să demisioneze la 3 decembrie 1971, atunci când 11 miniștrii tehnocrați au renunțat la funcțiile lor. Oricum, președintele Cevdet Sunay i-a oferit posibilitatea de a forma un alt cabinet la 11 Decembrie 1971. Deoarece a pierdut o bună parte din
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
decembrie 1971, atunci când 11 miniștrii tehnocrați au renunțat la funcțiile lor. Oricum, președintele Cevdet Sunay i-a oferit posibilitatea de a forma un alt cabinet la 11 Decembrie 1971. Deoarece a pierdut o bună parte din majoritatea parlamentară, a fost nevoit să demisioneze în aprilie 1972, invocând probleme medicale. La 22 mai 1971 demisia sa a fost acceptată și Ferit Melen, reprezentantul provinciei Van, l-a înlocuit. În timpul mandatului său a contribuit la fondarea unui departament din cadrul Ministerului educației responsabil cu
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]