18,350 matches
-
de vreo două sute de elevi s-a întins repede, în grupuri și grupulețe, pe câțiva kilometri de drum. Am trecut pe lângă meri cu fructe verzi, pe lângă cărămidarii de culoarea lutului, pe lângă case cu țigle roșii. Peste spațiul vălurit curgeau umbrele norilor. Rămăsesem undeva, în coada coloanei dezordonate, cu Savin și Clara, și spuneam din când în când și eu câte ceva într-o discuție pretențioasă și dezlânată despre filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne încîlceam în fraze
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne încîlceam în fraze sentențioase, ne etalam lecturile despre anata și anika și purusha. Clara se uita la noi, când la unul, când la celălalt, reflectând delirul de forme al norilor în ochii ei ca de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte înjurați în ziarele noastre, unde mereu apăreau caricaturi cu pletoși în tangaleji, cu coniacul în față și cu mâna în buzunarul babacilor. Indianisme, marijuana, muzică rock, tot cocteilul pătrundea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de tare încît aproape că incendia petalele multicolore ale mării de flori, ne-am ridicat din aerul nostru verde și, cu ochii strânși, cu florile tremurătoare până la piept, am luat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca un nor pe cer. Urcam scara înghiocată de ciment zgrunțuros, plin de licheni galbeni, până la etaj, unde se afla culoarul cu dormitoarele băieților. De aici, pe o scară mai îngustă de lemn crăpat, dat cu petrosin, urcam la doi, privind 67 din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în cele din urmă, toți până la unul, mortăciuni infecte, trecîndu-și viețile în iluzie și lăsând existenței doar "realitatea" unei fotografii... îmi luam o carte, mă așezam pe iarbă și mai citeam câte un vers, mai priveam cerul de vară, cu nori albi, fără contururi precise, dar cel mai des rămâneam cu ochii în gol, așteptând să-mi apară în memorie fragmente din visele de peste noapte, cioburi luminoase, brusc rememorate și apoi reintrate în uitare. Câteodată mă scotea din reveriile astea Savin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil nouă. Exista o simetrie ascunsă, care opunea viscerele de jos celor de sus, sexul - creierului, așa că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mei, stoarsă din testiculele mele, eviscerată din burta mea, țâșnită din carotidele mele. Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie scurtă, atâta cât să termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac ție, Victor, în camera ta identică adîncită-n oglindă, în obscuritatea identică a vieții tale. Seri întregi aveam să ne privim în ochi prin sticla murdară, verzuie. Avea să se întunece progresiv, norii din fereastiă aveau să devină purpurii asemenea ochilor de păsări cântătoare, iar apoi, în cadrul ferestrei, aveau să iasă stelele, dar noi trebuia să ne privim în continuare în ochi, până când după umărul tău avea să se ițească, plin de bucle
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lor va da seamă de esența esențelor lumii. Cu mâinile la urechi, cu ochii ficși, cu mușchii feței încordați, încercam să-mi reprezint triumful de peste zece 134 ani, șocul orbitor al apariției cărții mele, găsită lângă cadavrul meu, acolo lîhgă nori, legenda creată în jurul celui care, în sfârșit, dăruindu-și viața, și-o câștigase, al celui care spusese în sfârșit Totul. Dar mi-era imposibil să-mi duc viziunea până la capăt. Obida mea era prea mare, ei erau prea aproape și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ceva, indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe un fundal de nori învolburați. Legătura celor doi, începută aici, la Bu-dila, - sau mai curând acolo, în valea plină de flori - avea să dureze, așa cum se-ntîmplă cu puține perechi de liceeni. I-am revăzut cu câțiva ani în urmă, când, primăverile, o neliniște ciudată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de la un timp tembelii își începuseră și ei programul de strigături și cîntece: Un salut din vechea Troie: Ahoe!/Și-nc-o dată, că e voie: Ahoe! Un salut din Cantemir: hai sictir!" Când autobuzul a intrat pe poarta taberei, într-un nor de praf, ne-am repezit la bagaje și le-am târât până la ușile care se deschiseseră, lăsând să răbufnească afară un damf de plastic încins. Am urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie și nu femeia însăși, Sunt cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ideea, și spune cu atâta plăcere aceste cuvinte, e probabil una dintre propozițiile lui favorite, Tu știi cum ia ființă gândul? Nu! El îmi explică, gândul se manifestă ca o protuberanță solară, și parcă recită o poezie, e un imens nor de gaze ce se consumă în gol, arzând la suprafața creierului, gândurile care ne vin clipă de clipă sunt prea puțin intense față de acele gânduri arzătoare care nu mai ajung în cuvinte, Nu știu dacă am înțeles prea bine ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de, s-au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai des frecventate de oameni, la muzee nu mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline de sticle și pahare, fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor stăruind deasupra capetelor noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui, și cum vacarmul infernal rupe apoi orice discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
italian, umbrela mare fanta ne apără de soarele încă puternic al după-amiezii, Două pizza, una cu ananas și una vegetariană, pentru mine cu ananas și două, adierea blândă a vântului îi umflă părul răsucit rebel la vârfurile lăsate pe umeri, nori tot mai deși se adună pe cerul până acum albastru, numai de n-ar ploua, încă nu s-au rostit între noi cuvinte, eu ar fi trebuit să-mi cer iertare întâi, Ce mai faci, Theo? Și-i vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te iubesc, dar tu vorbești în continuare despre îngeri, apostoli, frescă, s-a săturat și bunul Dumnezeu din ceruri de poveștile tale altfel n-ar fi dat cu atâta milostenie tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați de stropii mari, părul lipit de creștetul capului în smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cuceresc, Daniel vrea să cucerească o fată, lasă-ți inima să vorbească! Și eu scriu un jurnal, îmi mărturisește fata, Da?! vrei să-l citești? Da! se ridică sprintenă de pe pat și iese din cameră lăsând în urma ei un nor plin de îndoieli gata să se abată peste, de afară zvonuri de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mintea mea de încercarea de înțelegere și cuprindere a sensurilor acestei suspendări nehotărâte, Lasă-ți inima să vorbească, Daniel va alege, Daniel sunt eu! Eu voi alege! și ochii mei se ridică spre geamul dinaintea mea, Prin praful ridicat în norii cenușii, sparți de capota albă a mașinii, sclipesc în soarele puternic frunzele translucide de mesteacăn, și știu, poate întâia oară în viața mea, că hotărârea pe care am luat-o îmi aparține mie, Trebuie neîntârziat s-o caut pe Florița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deprimată. Se îmbrăcase doar pentru a merge la magazinul din colț, să cumpere o cutie de înghețată și cinci ziare și, de îndată ce se întorsese acasă, s-a băgat la loc în pat și și-a petrecut dimineața zăcând într-un nor de fum de țigară. Singurul ei contact cu umanitatea erau copiii de opt ani de afară care loveau mingea de ușa ei de la intrare. Înainte să cheme un taxi, s-a oprit la un chioșc de ziare pentru a cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am muncit atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
albi? Dar el i-a văzut deja. Pantalonii militărești cu pantofii sport? Nu, s-ar simți stupid în ei. Din toate hainele la modă pe care le cumpărase în ultima lună, astea fuseseră cea mai mare greșeală. Pentru un moment, norul de nesiguranță în ceea ce privește hainele a fost acoperit de un gând înspăimântător. Ce fac? Nimic, se gândi ea defensivă. Nu făcea nimic. Se întâlnea cu cineva la o cafea. Un prieten. Un prieten care se întâmpla să fie bărbat. Care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack studie aerul cu neîncredere. — S-ar putea să plouă. Vrei să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de a face totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât de puternic, încât păreau halucinogene. Piatra gri a docului avea reflexe purpurii. Orice prost putea să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
muncă, dar nu îi păsa. Înțelegerea tacită era că astăzi toată lumea putea veni la muncă oricât de târziu doreau. Până la urmă, s-a spălat și s-a îmbrăcat, cu toate că se făcuse ora unsprezece când a pus piciorul pe stradă. Ploua. Nori gri și murdari de septembrie atârnau deasupra orașului și lăsau să treacă o lumină gri-verzuie. Boo stătea pe asfaltul umed, la câțiva metri de blocul lui Ashling. Stătea ghemuit, cu părul lipit de cap, iar picurii de ploaie îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]