14,128 matches
-
următoarele trei propoziții: (g) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Boston; (h) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Barcelona; (i) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Brest−Litovsk. Fiecare dintre aceste propoziții este implicată de (f). Să ne imaginăm că Smith realizează implicația de la (f) la fiecare dintre aceste propoziții pe care le−a construit, si accepta (g), (h) și (i) pe baza lui (f). Smith a inferat corect (g), (h) și
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
un Ford, fie Brown este în Barcelona; (i) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Brest−Litovsk. Fiecare dintre aceste propoziții este implicată de (f). Să ne imaginăm că Smith realizează implicația de la (f) la fiecare dintre aceste propoziții pe care le−a construit, si accepta (g), (h) și (i) pe baza lui (f). Smith a inferat corect (g), (h) și (i) dintr−o propoziție pentru care are temeiuri puternice. Smith este prin urmare complet întemeiat în a crede
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
f). Să ne imaginăm că Smith realizează implicația de la (f) la fiecare dintre aceste propoziții pe care le−a construit, si accepta (g), (h) și (i) pe baza lui (f). Smith a inferat corect (g), (h) și (i) dintr−o propoziție pentru care are temeiuri puternice. Smith este prin urmare complet întemeiat în a crede fiecare dintre aceste trei propoziții. Smith, desigur, nu are idee unde se află Brown. Dar să ne imaginăm acum că se realizează două condiții suplimentare. Întâi
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
construit, si accepta (g), (h) și (i) pe baza lui (f). Smith a inferat corect (g), (h) și (i) dintr−o propoziție pentru care are temeiuri puternice. Smith este prin urmare complet întemeiat în a crede fiecare dintre aceste trei propoziții. Smith, desigur, nu are idee unde se află Brown. Dar să ne imaginăm acum că se realizează două condiții suplimentare. Întâi, Jones nu deține un Ford, ci conduce în prezent o mașină închiriată. Iar în al doilea rând, prin cea
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
acum că se realizează două condiții suplimentare. Întâi, Jones nu deține un Ford, ci conduce în prezent o mașină închiriată. Iar în al doilea rând, prin cea mai pură coincidență, si in intregime fără știință lui Smith, locul menționat în propoziția (h) se întâmplă să fie în realitate locul în care este Brown. Dacă aceste două condiții se realizează, atunci Smith nu cunoaște că (h) este adevărată, desi: (i) (h) este adevărată, (îi) Smith crede că (h) este adevărată, si (iii
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
desi: (i) (h) este adevărată, (îi) Smith crede că (h) este adevărată, si (iii) Smith este întemeiat să creadă că (h) este adevărată. Aceste două exemple arată că definiția tradițională nu fixează condiții suficiente pentru cunoașterea de către cineva a unei propoziții date. Deși Gettier este considerat primul filosof care a sesizat că definiția tradițională a cunoașterii este inadecvată, alți filosofi precum Alexius Meinongîn 1906 și Bertrand Russell în 1948 au formulat exemple ce puneau în încurcătură definiția clasică. Meinong ia în
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
dreptate, că numele de familie al Primului−Ministru în 1906 începe cu B, dar care crede această deoarece socotește că Balfour a fost Prim−Ministru atunci, în timp ce Prim−Ministru era, de fapt, Campbell Bannerman". Dacă adăugăm, în aceste cazuri, ca propozițiile în cauză, fiind adevărate, sunt și întemeiate, atunci dispunem de noi contraexemple la definiția tradițională a cunoașterii. Pornind de la cazurile oferite de Gettier, Roderick Chisholm formulează în lucrarea "Theory of Knowledge" următorul exemplu: "Un om consideră că există o oaie
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
ca exista o oaie pe câmp. Omul, însă, a luat un câine drept oaie și, prin urmare, ceea ce vede nu este în nici un caz o oaie. Totuși, fără ca el să bănuiască, există o oaie în altă parte a câmpului. Așadar, propoziția că există o oaie pe câmp va fi, în același timp, adevărata și întemeiata și, de asemenea, acceptată de către el. Dar situația nu ne îndreptățește să spunem că el știe că există o oaie pe câmp."”
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
În lingvistică, tema și rema sunt cele două segmente considerate din punct de vedere logic care constituie o propoziție. Tema este partea din propoziție ce reprezintă ceva sau pe cineva despre care vorbește vorbitorul, informație deja cunoscută de participanții la comunicare, ceea ce ține de informația implicit admisă sau presupusă, punctul de pornire al comunicării, iar rema - partea din propoziție
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
În lingvistică, tema și rema sunt cele două segmente considerate din punct de vedere logic care constituie o propoziție. Tema este partea din propoziție ce reprezintă ceva sau pe cineva despre care vorbește vorbitorul, informație deja cunoscută de participanții la comunicare, ceea ce ține de informația implicit admisă sau presupusă, punctul de pornire al comunicării, iar rema - partea din propoziție ce reprezintă ceea ce se spune
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
propoziție. Tema este partea din propoziție ce reprezintă ceva sau pe cineva despre care vorbește vorbitorul, informație deja cunoscută de participanții la comunicare, ceea ce ține de informația implicit admisă sau presupusă, punctul de pornire al comunicării, iar rema - partea din propoziție ce reprezintă ceea ce se spune despre temă, informație nouă despre aceasta, . Propoziția canonică este una enunțiativă, neexclamativă, reală, pozitivă și completă, în care nu se face niciun efort pentru a atribui rolurile de temă și de remă, și care nu
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
despre care vorbește vorbitorul, informație deja cunoscută de participanții la comunicare, ceea ce ține de informația implicit admisă sau presupusă, punctul de pornire al comunicării, iar rema - partea din propoziție ce reprezintă ceea ce se spune despre temă, informație nouă despre aceasta, . Propoziția canonică este una enunțiativă, neexclamativă, reală, pozitivă și completă, în care nu se face niciun efort pentru a atribui rolurile de temă și de remă, și care nu are nicio parte scoasă în evidență. Cel puțin în anumite limbi, într-
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
enunțiativă, neexclamativă, reală, pozitivă și completă, în care nu se face niciun efort pentru a atribui rolurile de temă și de remă, și care nu are nicio parte scoasă în evidență. Cel puțin în anumite limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
rolurile de temă și de remă, și care nu are nicio parte scoasă în evidență. Cel puțin în anumite limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
nicio parte scoasă în evidență. Cel puțin în anumite limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii sau cei care scriu sunt cei care determină rolurile de temă și de remă ale diferitelor părți
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii sau cei care scriu sunt cei care determină rolurile de temă și de remă ale diferitelor părți ale propoziției, în funcție de intențiile lor. De exemplu, un vorbitor poate determina, punând o întrebare, ce parte a răspunsului va fi
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii sau cei care scriu sunt cei care determină rolurile de temă și de remă ale diferitelor părți ale propoziției, în funcție de intențiile lor. De exemplu, un vorbitor poate determina, punând o întrebare, ce parte a răspunsului va fi temă, respectiv remă. O întrebare precum "Quand vas-tu à la poste ?" „Când mergi la poștă?” se referă la complementul circumstanțial de
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
conținutului ca cel precedent, "Demain, je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”, dar aici "Demain" devine temă, în timp ce "je vais à la poste" devine remă. Prin urmare, vorbitorul, în acest exemplu cel care răspunde, tematizează o parte a propoziției și implicit rematizează restul ei. Rolurile de temă și de remă pot fi determinate de situația de comunicare, de context, și în absența vreunei întrebări. De exemplu în secvența / "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
de situația de comunicare, de context, și în absența vreunei întrebări. De exemplu în secvența / "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe Olga. Pe Olga o vedem și noi”, "Olga" este parte a remei în prima propoziție și devine temă în a doua. Există și propoziții fără temă. Este, de exemplu, cazul celor care prezintă evenimente fără agent: "Érkezett egy levél" „A sosit o scrisoare”, "Esik az eső" „Plouă” (literal „Cade ploaia”). Mai rar, sunt și propoziții
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
vreunei întrebări. De exemplu în secvența / "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe Olga. Pe Olga o vedem și noi”, "Olga" este parte a remei în prima propoziție și devine temă în a doua. Există și propoziții fără temă. Este, de exemplu, cazul celor care prezintă evenimente fără agent: "Érkezett egy levél" „A sosit o scrisoare”, "Esik az eső" „Plouă” (literal „Cade ploaia”). Mai rar, sunt și propoziții constituind numai remă, care prezintă stări: "Szépek és okosak
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
propoziție și devine temă în a doua. Există și propoziții fără temă. Este, de exemplu, cazul celor care prezintă evenimente fără agent: "Érkezett egy levél" „A sosit o scrisoare”, "Esik az eső" „Plouă” (literal „Cade ploaia”). Mai rar, sunt și propoziții constituind numai remă, care prezintă stări: "Szépek és okosak a gyerekeik" „Sunt frumoși și deștepți copiii lor”. În dialoguri, răspunsurile sunt numai reme, fiind propoziții fragmentare, atunci când se evită repetarea conținutului întrebării. Exemplu: "- Cine a venit? - Mama". Tematizarea unei părți
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
A sosit o scrisoare”, "Esik az eső" „Plouă” (literal „Cade ploaia”). Mai rar, sunt și propoziții constituind numai remă, care prezintă stări: "Szépek és okosak a gyerekeik" „Sunt frumoși și deștepți copiii lor”. În dialoguri, răspunsurile sunt numai reme, fiind propoziții fragmentare, atunci când se evită repetarea conținutului întrebării. Exemplu: "- Cine a venit? - Mama". Tematizarea unei părți a propoziției și implicit rematizarea celeilalte se face prin diverse procedee, care pot diferi de la limbă la limbă. Cel puțin în anumite limbi, se realizează
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
numai remă, care prezintă stări: "Szépek és okosak a gyerekeik" „Sunt frumoși și deștepți copiii lor”. În dialoguri, răspunsurile sunt numai reme, fiind propoziții fragmentare, atunci când se evită repetarea conținutului întrebării. Exemplu: "- Cine a venit? - Mama". Tematizarea unei părți a propoziției și implicit rematizarea celeilalte se face prin diverse procedee, care pot diferi de la limbă la limbă. Cel puțin în anumite limbi, se realizează prin schimbări de topică și prozodice (accentuare și intonație) sau/și prin anumite construcții la care participă
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
celeilalte se face prin diverse procedee, care pot diferi de la limbă la limbă. Cel puțin în anumite limbi, se realizează prin schimbări de topică și prozodice (accentuare și intonație) sau/și prin anumite construcții la care participă cuvinte suplimentare față de propoziția canonică. În plus, tematizarea/rematizarea poate fi combinată cu scoaterea în evidență a temei sau a remei, ori a unei părți din acestea. În limbile în care, în propoziția canonică tema (reprezentată de subiect) este plasată pe primul loc în
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]