KorAP: Find »[drukola/base=răspândi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...555 556 557 ...563 >

14,064 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ambiții; este suficient să ne gândim la Coloșii din Memnon, două statui care Împodobeau fațada templului - dispărut astăzi - lui Amenofis al III-lea. Acest amestec de osiric și solar apare și la unele morminte personale din necropola tebană. Aici se răspândește un tip de mormânt format dintr-o parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la fel ca acesta, ofrande variate, depozitate acolo pentru viața viitoare a mortului (alimentele sunt acum cea mai mică parte; ofrandele cuprind toată gama posesiunilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Kurdistanul irakian. În ceea ce privește Kurdistanul irakian, pământul mesopotamian propriu-zis, trebuie amintite șapte schelete descoperite În peștera din Șanidar, datate Între 60 000 și 40 000 Î.Hr. Reiese de aici că obiceiul de a Înhuma cadavre În peșteri era foarte răspândit În Paleoliticul mijlociu. În jurul anului 60 000 Î.Hr. acesta este atestat și În Europa Occidentală, În zonele de la nord de Mareaxe "Marea" Neagră și Marea Caspică, până În Uzbekistan și Rusia Meridională, și, pornind de pe coastele occidentale ale Africii de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vorbită probabil În regiunea nord-occidentală a Anatxe "Anat"oliei, care corespunde Blaenei clasice. În stadiul actual al cunoașterii nu putem atribui populației palaice nici evenimente istorice, nici formațiuni statale autonome. Mult mai amplu este corpusul textelor legate de limba luviană, răspândită pe teritoriul vast al Anatxe "Anat"oliei meridionale și atestată atât pe tăblițele cuneiforme din arhiva de la Hattușaș (Starke, 1985, 1990), cât și pe inscripțiile monumentale În grafie hieroglifică, posterioare căderii imperiului hitit. Avem cel puțin informații despre existența a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care trebuie să fi fost răspândit În toată regiunea siro-palestiniană. Mai mult, personajele și Întâmplările povestite de miturile locale - unica mitologie a lumii semitico-occidentale cunoscută direct - constituie un punct de referință care nu poate fi ignorat nici În cadrul studiului evenimentelor străvechi ale zonei și nici În ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În colonia iudaică de la Elephantina (Syene 1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
menționează vreo divinitate (singura excepție fiind 2Cronici 25, 24 sqq., unde Amasia venerează divinitățile edomite, aprinzând astfel mânia divină). S-a considerat totuși că religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt, tradiția biblică Îi consideră pe edomiți descendenți ai lui Esau, fratele lui Iacob (Geneza 36, 10-14, 20-28), o ramură colaterală și „Înfrățită” (Deuteronom 23,8) cu israeliții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Apolloxe "Apollo"/Rashapxe "Rashap". Întorcându-ne la Ascalon trebuie amintit și faptul că izvoarele clasice (Diodor din Sicilia, II 4,2 sqq., cf. Lucian, Dea Syr., 14; Ovidiu, Metamorfoze, IV 44 sqq.) plasează aici mitul lui Derketo și al Semiramidei, răspândit În toată Siria elenistico-romană, dar ale cărui legături cu religia filisteană par destul de Îndoielnice. Filistenii nu practicau circumcizia (Judecători, 14,3; 15,18; 1, Samuel, 17, 26; 18,25) și aveau propriile tradiții rituale și funerare, evidențiate de folosirea unor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care a scos la lumină, prin intermediul unor descoperiri de edificii sacre, o planimetrie de templu caracteristică acestei culturi, pe lângă o așa numită „Înălțime”; alte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perioadei neopalatine, În care civilizația cretană a cunoscut maxima ei strălucire. În această perioadă, controlul politic al insulei se concentrează În mâinile stăpânului din Cnossos și ar fi sugestiv să Îl identificăm cu Minosxe "Minos" din mitologia greacă. Cretanii se răspândesc În Mareaxe "Marea" Egee, la Melos, Kithira, Chios, Rodos, dar mai ales În Thera, astăzi Santorini; stabilesc raporturi comerciale cu Egiptul și Asia Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi de lume răsturnată În care eroii furnizează modele negative, al cărei scop pare să fie o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dea a zecea parte din produsele lor Demetrei și Corei (Inscriptiones Graecae, I2, 76, ll. 5 sqq., 25 sqq.). Propaganda politică ateniană va ajunge până În punctul În care va travesti cetatea În „erou cultural”, Învestind-o cu misiunea de a răspândi printre oameni folosirea, cultivarea și utilitatea grâului ca „rituri sacre” primite În dar de la Demetraxe "Demetra" În trecutul mitic 2, Într-o evidentă transpunere și Înlocuire a rolului absolut al Eleusisului În tradiția mitică și al clerului său În realitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de tragedii, În Atenaxe "Atena" lua formă sistematică speculația filozofică asupra discursului mitic. În această fază a istoriei sale, măsura distanței ce separa Atena de restul Greciei este dată În mod eficient de figura lui Socrate, al cărui cuvânt se răspândea liber În cetate, În timp ce, dimpotrivă, la Sparta erau Încă privilegiate tradițiile, nu se modificau legile și erau ascultate poveștile despre eroi (Platon, Hippias maior, 284 B-285 E). Mai mult decât pe zei, Socrate și Platon pun În discuție povestirile care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei Îi amenințau cu pestilența Hadesului pe cei care nu se supuneau ritualurilor lor de purificare, luate de altfel În râs de Aristofan (Broaștele, 145 sqq.). Acuzați

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai târziu, sanctuarul din Epidauros și filialele lui răspândite aproape pretutindeni În pământul grec erau un fel de mare centru spitalicesc În care clerul opera asemenea personalului medical și paramedical modern. Chiar și listele vindecărilor și ale patologiilor, deși erau răspândite cu evidente scopuri propagandistice, constituiau arhive indispensabile pentru conservarea și transmiterea cunoștințelor dobândite. Cu toate acestea, pentru pacienții care consultau oracolele, schema de acces la aceste prestații parcurgea din nou etapele fiecărui cult În parte. Intrarea În templu era precedată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să fie etruscul Farqanxe "Farèan", ipostază a capacității generative a străbunului nobiliar și a lui pater familias. Cu toate acestea, și În acest caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc, cunoscut nouă din atâtea documente iconografice, a sfârșit a-și asuma un aspect exterior puternic grecizant. Dar Învelișul grec nu trebuie să ne Înșele: deja

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fundamentale: ansamblul augurilor, al pontifilor și al elementelor fundamentale ale calendarului sacru 1. „Capitolia” risipite În Italia și În provincii făceau evidentă și sub aspectul arhitectonic legătura sacră ce unea coloniile de cetatea-mamă. În acest fel, religia romană se putea răspândi În teritoriile neromane. Pe de altă parte, printr-un transfer cultual practicat atât pe timp de război, cât și de pace (evocatio și transferre), romanii au instalat În orașul lor, cu totul sau ca „filiale”, cultele unor zeități străine. De

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În perioada În care se descoperă literatura hitită și cea ugaritică (B. Hrozny, E. Forrer, Cl. Schaeffer) și deci devine clară o koinè egee din mileniul al II-lea, care Își are originea În Siria și Asia Mică și se răspândește În Occident. Contribuțiile pe care le-a lăsat Dumézil În ceea ce privește religia romană pot fi reduse sumar la punctele care urmează: (a) omologia Între structura societății romane Împărțită În „clase” și grupul zeilor superiori (Jupiter, Martexe "Marte", Quirinusxe "Quirinus"): fonction tripartite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cultele „Atenei Ilias” (Athenaxe "Athena" Ilias), recognoscibile după o imagine de cult deosebit de veche (xòanon) sunt atestate la Siris, Lavinium, Lucera, Massalia, Heraklesa și poate și la Roma (Strabon, 6, 1, 14; 13, 1, 41). Cultul lui Diomedexe "Diomede" este răspândit mai ales pe coasta răsăriteană a Italiei, iar de ele se leagă istoria răpirii statuii zeiței Atenaxe "Atena", paladiul (Gianelli, 1923, pp. 52 sqq.). Eneaxe "Enea" ar fi primit acest paladiu În Italia, de la Diomede sau de la Nauta, tovarășul său1

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cadrul, organizarea, dar nu prescrie nici măcar un panteon fix. Centralismul sacral rămâne Încă moderat și formal. Nu știm În ce măsură colonia spaniolă, Încercând să umple acest cadru, s-a inspirat din extraordinarele calendare de piatră (fasti, ferialia) care tocmai atunci se răspândeau În cetățile italice. Finanțarea cultului provine din banii Încasați din amenzi (pecunia poenae nomine), care ajung În casieria publică prin delicte fiscale, și din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine), pe a căror destinație se insistă În mod special

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
oraș cetățenii și mai ales preoții; ea precizează și care zei trebuie să fie venerați din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sub orice speculație erudită. Varro a vorbit despre misteriile din Samotrace În multe opere 3; probabilitatea ca și el să fi fost inițiat În „faimoasele misterii ale samotracilor” (fr. 206) este, așadar, destul de mare. 4. Istoricizarea istoriei romane a) Farmecul răspândit de speculația subtilă și angajată a lui Varro nu trebuie să ne facă să uităm munca depusă de erudit, sârguința și abilitatea lui narativă. Așadar, vrem să mai subliniem, În concluzie, felul În care rigida structură sistematică, organizată În funcție de oameni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi caracterizează fizionomia. Într-adevăr asistăm la răspândirea progresivă dincolo de respectivele lor granițe naționale a anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor „familii” divine, așa cum este cazul cultelor orientale ce se răspândesc În Grecia și În Occident, și, În același timp, la o amplă pătrundere În Orient a unei facies religioase grecești, care, În parte suprapunându-se peste cea locală și În parte conviețuind cu ea, conferă vieții religioase din marile orașe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În patria-mamă și În Occidentul elenizat. Aici, la Locri Epizefiri, numele ei În forma arhaică Qubàlas este atestat Într-un desen din secolul al VI-lea Î.Hr. (Vermaseren, 1977-1989, IV, p. 51, nota 128), iar reprezentările ei figurate sunt răspândite În Sicilia și În Massalia, colonie a orașului Foceea. În Grecia continentală, cultul ei este documentat În diferite localități Încă de la sfârșitul secolelor VI-V Î.Hr.: Pindar amintește riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]