14,795 matches
-
cu statutul de regizor al istoriei. În fond, chiar alegerile sale majore (fascinat o viață de Shakespeare, de Cehov și Caragiale ) depun mărturie pentru faptul că și-a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste idei: că lumea este și rațională și irațională (uneori "își iese din țâțâni", știau prea bine toți acești maeștrii respectați), că scânteia comică este și semn al tragicului cotidian și, deopotrivă că absurdul și drama pot fi maligne sau benigne. Nu se știe, cu certitudine, dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în acest anume înțeles înseamnă înlăturarea afectelor, a pasiunilor haotice, nefolositoare și distructive în favoarea judecății raționale; aceasta este și trebuie să fie nepăsătoare, la cerințele lipsite ale temei: să dorești să fii nemuritor, să vrei ceea ce nu este necesar, și să crezi, de pildă, că faima, banii, averea și norocul durează etern dincolo de limitele obișnuite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ajuns, în accepția unor critici, un fel de verdict, o catalogare a unui mod de lucru în teatru și film, pe care mi-l doream tocmai lipsit de restricții și capabil să deschidă și să reverbereze, legând foarte nuanțat posibilitățile raționale de cele instinctuale, raportul cunoscut-necunoscut în idee, complementaritatea dintre luciditate și afectivitate în analiză. Eram fericit când cineva voia să înțeleagă modalitatea mea de lucru, dar astăzi întrebarea " Cum e la domnul, cu starea?" mă irită. Cu starea, domnule, e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
principii susțineau faptul că: 1. Oamenii dispun de liber arbitru în alegerea comportamentelor lor. 2. Prevenirea comportamentelor violente se poate face ținând seama de faptul că ființă umană este hedonistă, căutând plăcerea și evitând durerea, și în același timp este rațională, având posibilitatea de a cântări costurile și beneficiile fiecărei acțiuni. Nu sunt recunoscuți factori motivaționali aparținând subconștientului sau inconștientului. 3. Pedeapsa poate preveni crimă și severitatea ei și trebuie să fie în acord cu gravitatea crimei. 4. Cu cât pedeapsa
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ale puterii în societate și clasele defavorizate; clasele deținătoare ale puterii generează simboluri și etichete cum ar fi aceea că tinerii delincvenți provin din clasele defavorizate -, iar clasele defavorizate vor acționa conform așteptărilor claselor superioare, devenind delincvenți); 9. teoria alegerii raționale (se referă la încrederea în capacitatea pedepsei „drepte”de a preveni crima și pledează pentru nevoia de a pune în acord pedeapsa cu gravitatea faptei și de a evita tratamentele inumane; îndeamnă la măsuri preventive prin sporirea supravegherii, creșterea puterii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau Coca Cola golite erau expuse ca obiecte ornamentale pe mese sau dulapuri, în casele românilor (Chirot, 1978). Aceste obiecte erau fetișuri simbolizând lumea ireală, de poveste a Vestului îndestulat pentru România înfometată. Se făcea o propagandă continuă privind alimentarea rațională și oficial se calculase o rație zilnică de 2.800-3.000 de calorii ce trebuia asigurată populației (Chirot, 1978). Deși erau raționalizate, carnea, produsele din carne, lactatele nu se găseau. Pentru procurarea celor necesare existenței cotidiene s-a dezvoltat un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
crede copilul despre o anumită decizie, situație, și a discuta cu el despre ceea ce crede el pentru ca astfel să îi atenuezi nesiguranța, spaimele sau percepțiile eronate în legătură cu situația dată. Uneori părinții refuză copiilor acest drept, fără a avea un motiv rațional, doar din convingerea profundă că un copil nu poate exprima lucruri rezonabile și deci nu trebuie luat în seamă. Copilul poate cere ca atunci când iese la joacă să ia anumite jucării. Părintele fie din grabă, fie din plictis, fie din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rezultat, o mai bună adaptare și protecție. Creierul are o alcătuire simetrică în ansamblu, cu două emisfere, emisfera stângă și cea dreaptă. Funcțional, cele două emisfere sunt recunoscute ca având „specializări”diferite, partea dreaptă fiind predominant emoțională, partea stângă predominant rațională. Ultimele descoperiri însă, recunoscând descoperirile anterioare cu privire la localizarea anumitor funcții, accentuează faptul că toate structurile creierului sunt ca în oglindă, în cele două emisfere. Creierul permite omului să recepționeze stimulii mediului extern precum și pe cei veniți din mediul intern, să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
precum și în timpul unor sarcini cognitive dificile care impun atenție. Cortexul cingulat anterior activează cortexul orbitofrontal. Cortexul orbito-frontal stimulează ariile emoționale specifice furiei. De asemenea, informează cortexul prefrontal care analizează situația și produce o idee conștientă. Cortexul prefrontal numit și creierul rațional reacționează pentru contextualizarea și reglarea emoției și este implicat în reducerea suferinței și autocontrol. Jan Panksepp (2003) relatând experimente bazate pe trăirile de disconfort generate de exclusiunea socială, susține că cu cât e mai intens sentimentul de disconfort social legat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
putem lua o decizie, nu putem opta, chiar dacă suntem persoane foarte inteligente. în acest sens, argumentându-și ideea prin experimente întreprinse cu subiecți suferind de leziuni cerebrale ale zonei orbitofrontale, cunoscutul cercetător în neurobiologie, Antonio Damasio (2010) spune: „O decizie rațională e o decizie imposibilă”. Căci creierul nostru emoțional este cel care reglează alegerile ce le facem în funcție de ceea ce ne place sau nu. Mergem spre ceea ce ne place, evităm trăirile neplăcute. în situațiile de pericol iminent pentru individ, adoptarea deciziei aparține
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
facem în funcție de ceea ce ne place sau nu. Mergem spre ceea ce ne place, evităm trăirile neplăcute. în situațiile de pericol iminent pentru individ, adoptarea deciziei aparține predominant creierului emoțional; în adoptarea unor decizii integrate într-un plan, o structură ideatică, creierul rațional va domina. în ambele situații însă cele două sisteme coexistă armonios, având o cofuncționalitate ce optimizează comportamentul individului. Neuronii-oglindă, descoperiți mai recent, sunt esențiali pentru funcționarea noastră socială. Ei sunt localizați în diferite regiuni cerebrale și se activează atunci când facem
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în dependența de contextul existențial. într-un mediu încărcat de violență, vor fi prea puțini factori care să orienteze copilul spre dezvoltarea autocontrolului, căci creierul emoțional, amigdala care menține starea de alertă va fi continuu supraexcitat scurtcircuitând conexiunile cu creierul rațional. Rolul programat al creierului este acela de a salva individul (a-i asigura supraviețuirea și dezvoltarea) și de a salva specia, promovând procreația. Când se simte amenințat, va recepta și simți, va procesa, va percepe, va memora și va mobiliza
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
preexistau, dar s-au acutizat, în aceste condiții. Obiectivul terapeutului este ca împreună cu bolnavul să depisteze aceste cogniții negative, ce prejudiciază însăși șansele de vindecare, apoi să declanșeze o reconfigurare și o înlocuire a lor cu altele mai realiste, mai raționale și mai constructive. Evident, nu e vorba de o substituire pur mecanică, așa cum, de pildă, un sac se înlocuiește cu altul. Se pune problema realizării unei alchimii interioare, care să comute realmente perspectiva sumbră către una mai optimistă. Interesant de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de reacții ultrarapide. întrucât mesajele senzoriale îi parvin pe „o potecă mai îngustă și mai scurtă”decât cea care merge la neocortex, nucleul amigdalian reacționează înaintea acestuia. Ideea care se configurează este aceea că datorită amigdalei, emoțiile pot surclasa uneori raționalul. Mai apoi, nucleul amigdalian este și depozitul informațiilor dobândite pe filieră inconștientă, dar tot el este responsabil de faptul că amintirile colorate puternic afectiv sunt cele mai longevive. în plus, trebuie să menționăm că acest „specialist în memorie emoțională”(Goleman
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
protecție împotriva evenimentului (retragere). Reacțiile de coping ar fi opusul pozitiv al defensei. Haan susține că există o continuitate în mecanismele de adaptare, dinspre polul negativ, defensiv (de exemplu, reacția de raționalizare) spre polul pozitiv, de coping (reacția de analiză rațională). în prima reacție: „am spart cana pentru că era așezată pe marginea mesei” (cineva, poate altcineva, e vinovat de a o fi lăsat acolo!), în vreme ce în cea de-a doua variată: „am spart cana pentru că eram prea grăbită și deci neatentă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
În calitate de expert, la formularea și implementarea măsurilor de reformare a formulării politicilor publice la nivel central, inițiate de Secretariatul General al Guvernului. În aceeași perioadă, a susținut seminarii și cursuri În domeniul politicilor publice, precum și În cel al teoriei alegerilor raționale, În cadrul Facultății de științe Politice (școala Națională de Studii Politice și Administrative). Marcel Dediu este absolvent al Facultății de științe Politice (SNSPA). A absolvit cursurile Masteratului de Studii Europene În cadrul Universității din Geneva În mai 2003. În prezent, este doctorand
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Ostrom (1995) identifică trei tipuri importante de astfel de conceptualizări: instituții-ca-echilibre, instituții-ca-norme și instituții-ca-reguli. Scopul celor trei abordări e de a oferi explicații pentru regularitățile observate În comportamentele umane. Instituțiile privite ca un comportament spre echilibru presupun asumpția că indivizii raționali ce interacționează Între ei Își ajustează continuu răspunsurile planificate ca reacții la comportamentele celorlalți, până ce nu Își mai pot Îmbunătăți situația doar prin propriile acțiuni. O astfel de abordare pune accentul pe responsabilitatea agenților pentru menținerea unei instituții, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nu Își mai pot Îmbunătăți situația doar prin propriile acțiuni. O astfel de abordare pune accentul pe responsabilitatea agenților pentru menținerea unei instituții, și nu pe a unor structuri externe, cum ar fi Statul. Punând accentul pe mecanismele de coordonare rațională Între agenții implicați, instituțiile pot fi Înțelese fără să fie nevoie să se facă apel la entități externe de menținere a instituției sau la angajamente iraționale pentru respectarea unor reguli. Din această perspectivă, instituțiile nu există independent de credințele Împărtășite
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
preț. Însă cele două situații de mai sus reprezintă idealizări ce nu pot fi, În nici un caz, luate ca fiind Îndeplinite În contextele reale. Într-adevăr, există oameni al căror tipar acțional este descris nu de modelul substanțial al actorului rațional clasic, care Își urmărește doar propriul interes, independent de interesele celorlalți, ci, mai fidel, de modelul bunului samaritean, pentru care interesul propriu are drept componentă importantă interesele celorlalți. Problema este În ce măsură putem găsi mecanisme de selecție a agenților publici, după
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pentru care interesul propriu are drept componentă importantă interesele celorlalți. Problema este În ce măsură putem găsi mecanisme de selecție a agenților publici, după criteriul acestui din urmă tipar psihologic-comportamental? În cazul pieței, agenții de succes sunt cei care Întrunesc caracteristicile agentului rațional egoist. Cei ce nu vor reuși să concretizeze oportunități pe piață vor falimenta sub presiunea selectivă a competiției. Diferența față de cazul agenților publici constă În faptul că mecanismul de selecție este intrinsec dinamicii de interacțiune specifică pieței. Totuși, tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Antreprenorul privat va oferi pâinea respectivă la cel mai mare preț posibil, care ar face-o totuși cea mai avantajoasă alternativă disponibilă; mai precis, va oferi pâinea respectivă la prețul de 1,4 lei, iar pentru membrii comunității va fi rațional să cumpere de la brutăria privată, În loc să-și producă pâinea În gospodărie. Mai mult, antreprenorul privat va menține prețul de 1,4 lei chiar dacă ar deține mijloacele necesare de a supraviețui pe piață, În situația ideală de echilibru (de exemplu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
problemă de tipul principal - agent care constă În diferența de obiective și de control asupra procesului exercitat de către cele două părți, În raport cu motivațiile lor opuse. În timp ce obiectivul principalului În această relație este realizarea acțiunii În cauză și minimizarea costului, scopul rațional al agentului constă În maximizarea diferenței dintre compensație (costul pentru principal) și costul propriu. Măsura În care reușește această maximizare reprezintă nivelul rentei extrase. Renta este facilitată de către asimetria de informații, ce permite agentului să exercite Întotdeauna un control superior
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mod special cele ale Comunității, asupra procesului politic (Dowding, 2000), aflat În strânsă legătură cu elaborarea de politici. Majoritatea autorilor care folosesc analiza instituțională pentru a explica procesul decizional european combină, de fapt, elemente ale analizei instituționale cu teoria alegerii raționale. Al treilea nivel de analiză constă În deciziile de rutină referitoare la formularea și implementarea de politici. Aceste decizii se iau la nivelul subsistemic. Actorii principali sunt: Comisia, Secretariatul Consiliului, comitetele și actorii privați, iar raționalitatea acestora este, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și prin instituții care concentrează puterea și aplică deciziile, referindu-se, În esență, la instituțiile oficiale ale statului, iar guvernarea la intervenția centrală bazată pe autoritate (Stoker, 1998)2 și căreia, În procesul elaborării politicilor, i se potrivește modelul deciziei raționale și comprehensive (A. Miroiu, 2001), În schimb, guvernanța 3 este o „altfel de guvernare”, o alternativă la acțiunea guvernamentală, care vizează (re)distribuirea puterii În spațiul public printr-o renegociere a autorității și o abordare incrementală a deciziei În rețele
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
propuse trebuie să reprezinte o alternativă la mecanismele politic și al politicilor feminismului de stat: modelului accesului interior pe agenda instituțională să Îi opună unul al inițiativei exterioare 1, modelului politicilor fără public, unul al politicilor cu public 2, modelului rațional și comprehensiv al deciziei, unul al deciziei incrementale 3, iar celui al implementării de sus În jos a politicilor, unul al implementării de jos În sus4. Dezvoltarea În spațiul autohton a unei culturi a guvernanței socioeconomice nu este posibilă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]