14,766 matches
-
precum "Pelina" (dramă ce are acțiunea petrecută în perioada răscoalelor țărănești din 1907) sau piese de actualitate precum "Chiftarii" (din viața industrială a Hunedoarei), "Apele-n jug" (despre munca la construirea hidrocentralei de la Bicaz), "Iubire învrăjbită", "Emilia" ș.a. Piesa "Salba reginei" i-a atras autorului o acuzație de antisemitism, formulată de poeta Nina Cassian într-un articol publicat la 28 septembrie 1947 în revista "Rampa". În pofida acestei opinii virulente, criticul Alexandru Piru a evidențiat, într-un articol publicat la 15 septembrie
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
Iulia Hasdeu. Piatra de temelie a construcției este pusă în ziua de 20 iulie 1926 așa cum atestă actul de întemeiere: „Astăzi 20 iulie anul mântuirii 1926, în zilele majestăților lor, Ferdinand I, rege al tuturor românilor și măritei sale doamne, regina Maria, patriarh al României fiind I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, iar ministru al Instrucțiunii Dl. I. Petrovici, având ca primar al municipiului București pe Dl. Anibal Teodorescu, iar primar al Sectorului 2, pe Dl. Dimitrie Grozdea; Pus-am piatra de temelie
Colegiul Național Iulia Hasdeu () [Corola-website/Science/337435_a_338764]
-
de arhitectul local Emiel Van Averbeke. Tunelul Waasland a fost realizat de firmă "Compagnie Internaționale des Pieux Armés Frankignoul". Tunelurile au fost finalizate înainte de termen și au fost inaugurate oficial pe 10 septembrie 1933, în prezența Regelui Albert I, a Reginei Elisabeta, a numeroși demnitari și delegați străini. Pe langă construcția tunelurilor, IMALSO a primit și sarcina întreținerii și exploatării lor. Adițional, compania a fost însărcinată cu evaluarea și vânzarea terenurilor din Linkeroever, precum și cu gestionarea terenurilor nevândute și a lacurilor
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
946 he succeeded his father as Albert a fost fiul contelui Herbert al II-lea de Vermandois cu Adela de Franța. Oamenii săi și ai fratelui său Herbert au escortat-o pe mama regelui Ludovic al IV-lea al Franței, regina "Ottobega" (Eadgifu de Wessex) de la Laon pentru a se căsători cu Herbert, fapt care a stârnit mânia regelui Ludovic. Ludovic a confiscat posesiunile mamei sale, din abația Sfintei Maria din Laon, pe care le-a acordat soției sale, Gerberga de
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
ar fi fost cumva dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi. În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În 1086, ca "Comitissa de Albatnarla", așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
(; 19 ianuarie 1928 - 12 iulie 2000) a fost membru al Casei de Karađorđević. Prințul Tomislav s-a născut la 19 ianuarie 1928, ca al doilea fiu al regelui Alexandru I al Iugoslaviei (1888-1934) și a reginei Maria (1900-1961), care a fost a doua fiica a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României. A fost botezat la 25 ianuarie într-un salon al Palatului Nou din Belgrad, cu apa din Vardar, Dunăre și
Prințul Tomislav al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/328455_a_329784]
-
Karađorđević. Prințul Tomislav s-a născut la 19 ianuarie 1928, ca al doilea fiu al regelui Alexandru I al Iugoslaviei (1888-1934) și a reginei Maria (1900-1961), care a fost a doua fiica a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României. A fost botezat la 25 ianuarie într-un salon al Palatului Nou din Belgrad, cu apa din Vardar, Dunăre și Marea Adriatică. Prințul a fost numit după Tomislav al Croației, rege al Croației medievale. Și-a început educația
Prințul Tomislav al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/328455_a_329784]
-
Matilda a II-a (sau "'Mahaut", "Mathilde", "Maud de Dammartin") (d. 1260) a fost contesă de Boulogne cu drepturi depline de la 1216 și regină a Portugaliei prin căsătoria cu infantele Afonso III de la 1248 până la 1253. Matilda era fiică a contesei Ida de Boulogne cu soțul acesteia, Reginald de Dammartin. Ea a succedat mamei sale în poziția de contesă din 1216. În 1223, Matilda
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
Matilda a avut un fiu și o fiică de pe urma căsătoriei cu Filip Hurepel, însă niciun copil din relația cu Alfons, care avea nevoie cu disperare de succesori după urcarea pe tronul portughez, sterilitatea Matildei fiind cauza separării lor. Potrivit consemnărilor, regina Matilda a rămas în Boulogne și nu i s-a acordat permisiunea de a-și urma soțul în Portugalia. Fiul ei a renunțat la drepturile sale și a plecat în Anglia, din motive rămase necunoscute. Se pare că el a
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
de Auvergne a succedat la rândul său mamei sale în Boulogne și, pe când ea se mai afla în viață, a activat ca co-guvernator. Moștenitorii lor au continuat să conducă laolaltă Auvergne și Boulogne. Ultima moștenitoare a fost Caterina de Medici, regină a Franței, însă două decenii mai înainte, contele de Auvergne de atunci, străbunicul Caterinei, vânduse deja Boulogne către coroana Franței, păstrând pentru sine doar Auvergne.
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
Matilda I (sau Maud) (n. 1105?, Boulogne - d. 3 mai 1152) a fost "suo jure" contesă de Boulogne, precum și regină a Angliei ca urmare a căsătoriei cu regele Ștefan. Matilda s-a născut ca fiică a contelui Eustațiu al III-lea de Boulogne, cu soția sa, Maria, fiică a regelui Malcolm al III-lea al Scoției cu Margareta de Wessex
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
s-a născut ca fiică a contelui Eustațiu al III-lea de Boulogne, cu soția sa, Maria, fiică a regelui Malcolm al III-lea al Scoției cu Margareta de Wessex. Matilda era verișoară de gradul întâi cu rivala soțului ei, regina Maud. Prin bunica sa pe linie maternă, Matilda descindea din regii Angliei anteriori cuceririi normande. În 1125, Matilda s-a căsătorit cu Ștefan, pe atunci conte de Blois și de Mortain, care poseda totodată largi titluri în Anglia. Atunci când tatăl
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
în defavoarea rivalei sale, Maud. era însărcinată la acea vreme și a traversat Canalul Mânecii după ce a dat naștere unui fiu, Eustațiu, care ulterior o va succeda la conducerea Comitatului de Boulogne, ca Eustațiu al IV-lea. Matilda a fost încoronată ca regină cu ocazia Paștelui anului 1136 (22 martie). Matilda a fost un susținător al Ordinului templierilor. Ea a întemeiat în Anglia Cressing Temple în 1137 și Temple Cowley în 1139. Ca și predecesoarea sa, Matilda de Scoția (soția lui Henric I
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
a încheiat un tratat cu regele David I al Scoției. După ce Ștefan a fost capturat în bătălia de la Lincoln din 1141, Matilda a reușit să adune pe susținătorii săi și a ridicat o armată cu ajutorul lui Guillaume d'Ypres. Pe când regina Maud aștepta la Londra pentru pregătirea încoronării sale, Matilda și fratele lui Ștefan, Henric de Blois (Henric de Winchester) au reușit să o alunge din oraș. Regina Maud a pornit pentru a-l asedia pe Henric de Blois în Winchester
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
susținătorii săi și a ridicat o armată cu ajutorul lui Guillaume d'Ypres. Pe când regina Maud aștepta la Londra pentru pregătirea încoronării sale, Matilda și fratele lui Ștefan, Henric de Blois (Henric de Winchester) au reușit să o alunge din oraș. Regina Maud a pornit pentru a-l asedia pe Henric de Blois în Winchester, drept pentru care a ordonat armatei sale să îi atace pe asediatori. În lupta care a urmat, fratele vitreg al reginei Maud și totodată comandantul trupelor acesteia
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
reușit să o alunge din oraș. Regina Maud a pornit pentru a-l asedia pe Henric de Blois în Winchester, drept pentru care a ordonat armatei sale să îi atace pe asediatori. În lupta care a urmat, fratele vitreg al reginei Maud și totodată comandantul trupelor acesteia, Robert de Gloucester, a fost capturat. Cele două Matilde au căzut apoi de acord să recurgă la un schimb de prizonieri, iar Ștefan a revenit la conducerea regatului. Matilda a murit de febră în
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
Lotharingia, care a căutat să diminueze puterea lui Reginar. Cu toate acestea, atunci când Conrad s-a răsculat la rândul său împotriva lui Otto I, Reginar i-a acordat sprijinul. În contextul unei situații anarhice, Reginar a luat în posesiune zestrea reginei Gerberga, sora lui Otto și mama regelui Franței, ca și proprietatea Bisericii. În 953, arhiepiscopul Bruno I de Köln, care fusese și el numit duce de Lotharingia, a restaurat ordinea și l-a înfrânt pe Reginar. Dat fiind că Reginar
Reginar al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328493_a_329822]
-
de Lothier și de Limburg din 1288. Ioan era fiul ducelui Henric al III-lea de Brabant cu Aleida de Burgundia, fiică a ducelui Hugo al IV-lea de Burgundia. El era totodată frate mai mare pentru Maria de Brabant, regina lui Filip al III-lea al Franței. În 1267, fratele său mai mare, Henric al IV-lea, având deficiențe mentale, a fost depus în favoarea lui Ioan. Cea mai mare victorie militară a lui Ioan a fost în bătălia de la Worringen
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
a utilizat niciodată titlul regal. Henric era fiul mai vârstnic al contelui Henric I de Champagne cu Maria de Franța, una dintre fiicele regelui Ludovic al VII-lea al Franței cu Eleanor de Aquitania. Mătușa lui, Adela de Champagne, era regină a Franței. În 1171, Henric a fost logodit cu Isabelle de Hainaut. Când aceasta s-a căsătorit însă cu Filip al II-lea August, tatăl, mătușa și ceilalți membri ai familiei lui Henric au fost nemulțumiți. Astfel, facțiunea reginei mamă
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
era regină a Franței. În 1171, Henric a fost logodit cu Isabelle de Hainaut. Când aceasta s-a căsătorit însă cu Filip al II-lea August, tatăl, mătușa și ceilalți membri ai familiei lui Henric au fost nemulțumiți. Astfel, facțiunea reginei mamă Adela a devenit ostilă față de familia Isabelei, cauzând tensiune la curtea Franței. Tatăl lui Henric a murit în 1181, iar mama sa a activat ca regentă până la 1187. În 1190 Henric a plecat în Orient, după ce i-a pus
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
II-lea al Franței și Richard I al Angliei. Inițial, Henric a fost unul dintre comandanții contingentului francez la asediul asupra Acrei înainte de sosirea lui Filip August. Se spune că ar fi făcut parte dintr-un grup implicat în răpirea reginei Isabella I a Ierusalimului, pentru a o sili să consimtă la divorțul de Umfredo al IV-lea de Toron așa încât să se poată căsători cu Conrad de Montferrat. Henric se înrudea cu Conrad prin ambii săi bunici pe linie maternă
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
de către doi asasini. Henric s-a întors la Tir două zile mai târziu, pentru a ajuta ostentativ la încoronarea lui Conrad, însă a descoperit că în schimb se pregăteau funeraliile acestuia. El s-a logodit imediat cu noua văduvă—însărcinată—regina Isabela. După numai opt zile de la moartea lui Conrad, cei doi se căsătoreau. Cununia a fost comentată în mod romantic de unii dintre cronicari: cum că Isabela ar fi fost atât de atrasă de calitățile fizice ale lui Henric (ea
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
Conrad) încât ea l-ar fi cerut în căsătorie. Dat fiind că ea era deja cunoscută ca fiind însărcinată cu copilul lui Conrad (Maria de Montferrat), căsătoria a fost considerată ca fiind scandaloasă de către unii, însă era era vitală pentru regină în ideea de a avea un alt soț pentru a-și apăra regatul. Cu toate acestea, o consultare cu Înalta Curte a Ierusalimului ar fi trebuit să aibă loc. Cuplul a avut în continuare două fiice, Alice și Philippa. Henric
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
mânecă. O altă versiune sugerează că Henric urmărea de la fereastră o paradă, când o parte dintre trimișii din Pisa au intrat în cameră. Întorcându-se pentru a-i saluta, el s-ar fi împiedicat și și-ar fi pierdut echilibrul. Regina văduvă Isabella s-a recăsătorit la puțină vreme după moartea lui Henric. Cel de al patrulea (și ultimul) soț al ei a fost Amalric de Lusignan, rege al Ciprului. Moștenirea lui Henric a trecut asupra fiicei sale mai mari, Alice
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
XI-lea și consolidată pe parcursul secolelor următoare. Regele era ales dintr-o dinastie nobilă, iar poporul era cel care avea dreptul să-l aleagă și să-l detroneze. În 1397, în urma Morții Negre și a unor lupte de putere interne, Regina Margareta I a Danemarcei a unit Suedia, Danemarca și Norvegia (care includea Finlanda și Islanda) prin cu aprobarea nobilimii suedeze. Tensiunile continue între cele trei regate au condus la un conflict între suedezi și danezi în secolul al XV-lea
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]