15,959 matches
-
au subliniat, în multe cazuri, ambele variante, făcând și observații asupra uzului diferit al unora dintre acestea. Variantele verbale (vechi sau neologice) incluse în cele două anchete (forme duble de prezent, în majoritate, de imperativ sau de imperfect, dar și verbe care oscilează între conjugarea a III-a și a II-a) se includ în mai multe categorii: variație liberă în DOOM2, dar o singură formă în DOOM1 și invers; variație liberă în ambele ediții ale DOOM-ului; formă unică înregistrată
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
incluse în Ancheta 1. ● el anticipează/el anticipă − variație liberă în ambele ediții ale DOOM-ului: 116 subiecți au ales forma anticipează, 46 de subiecți, forma anticipă și un subiect ar folosi ambele forme; ● el se autoproclamă/el se autoproclamează − verb nou introdus în DOOM2, unde se recomandă numai forma autoproclamă (și numai proclamă): 135 de subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
încă foarte reticentă − în diverse tipuri de texte 8. Pentru perechea învârte/învârtește, aparițiile din textele avute în vedere nu confirmă tendința de specializare a formei învârtește pentru o acțiune concretă, iar a formei învârte, pentru sensul abstract, metaforic al verbului. Forma cu sufix apare într-un singur exemplu, în care are sens abstract: Am înțeles care era totuși trăsătura distinctivă esențială a acestui grup uman, față de cele prin care mă obișnuisem să mă învârtesc (C. T. Popescu, Copiii fiarei). Forma fără
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
șefi cu turbane ("Capital"), Câți bani se învârt la ora actuală în "industria manelelor"? ("Capital"), Lumea toată a început să se învârtă în jurul acestei probleme ("Capital"), Mă învârt în jurul cozii (G. Liiceanu, U.I.). Nici pentru variantele de prezent ale verbului a reanima intuiția diferenței semantice nu e confirmată. E drept însă că, în textele avute în vedere, ocurențele sunt doar două: o formă de prezent slab − Avem nevoie de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A. Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A. Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului a voi, rezultatele obținute prin studiul corpusului confirmă coexistența celor două tipuri de forme. Frecvența mai mare a formelor de tipul voia nu este însă foarte relevantă pentru uzul real, pentru că majoritatea textelor pe care le-am avut în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
cărui uz este accidental; ● acceptarea ca variantă liberă a formei răzuie, alături de forma recomandată răzuiește; ● acceptarea ca variantă liberă a formei vătămează, mult mai frecventă în uz decât unica formă recomandată, vatămă; ● acceptarea, în variație liberă cu paradigma tipică a verbului a voi, a paradigmei hibride de imperfect − vroiam, vroiai, voia, vroiam, vroiați, vroiau −, frecventă atât în uzul "specialiștilor", cât și al "nespecialiștilor". 6.2. Verificarea sugestiilor unora dintre subiecții anchetelor în privința diferențierii semantice a unor verbe nu a condus la
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
cu paradigma tipică a verbului a voi, a paradigmei hibride de imperfect − vroiam, vroiai, voia, vroiam, vroiați, vroiau −, frecventă atât în uzul "specialiștilor", cât și al "nespecialiștilor". 6.2. Verificarea sugestiilor unora dintre subiecții anchetelor în privința diferențierii semantice a unor verbe nu a condus la rezultate notabile. Dacă există această tendință de diferențiere, ea este încă la nivelul uzului individual sau al uzului unei colectivități, și nu se reflectă în limba standard. În privința variantelor învârte și învârtește, am constatat o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
au o frecvență aproximativ egală, textele arată că forma fără sufix este mult mai frecventă. În privința variantelor (încă) neliterare a se complace și a displace, la care norma academică este încă reticentă, anchetele au reflectat tendința de trecere a acestor verbe la conjugarea a treia, tendință mai accentuată pentru verbul a se complace și ceva mai slabă pentru a displace. Exemplele (puțin numeroase) oferite de corpus confirmă această tendință numai pentru a se complace. Variația între cele două paradigme de imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
fără sufix este mult mai frecventă. În privința variantelor (încă) neliterare a se complace și a displace, la care norma academică este încă reticentă, anchetele au reflectat tendința de trecere a acestor verbe la conjugarea a treia, tendință mai accentuată pentru verbul a se complace și ceva mai slabă pentru a displace. Exemplele (puțin numeroase) oferite de corpus confirmă această tendință numai pentru a se complace. Variația între cele două paradigme de imperfect ale verbului a voi − constatată în urma aplicării anchetelor lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
conjugarea a treia, tendință mai accentuată pentru verbul a se complace și ceva mai slabă pentru a displace. Exemplele (puțin numeroase) oferite de corpus confirmă această tendință numai pentru a se complace. Variația între cele două paradigme de imperfect ale verbului a voi − constatată în urma aplicării anchetelor lingvistice − este confirmată și de studiul corpusului: formele hibride apar în toate tipurile de texte pe care le-am avut în vedere, însă ponderea lor e mai mare în corpusurile de română vorbită, a
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
jurnalistice ("22", "Observator cultural", "Formula AS", "Capital" − cele patru numere din luna februarie 2006 −, "Cosmopolitan", ianuarie−februarie 2006, "FHM", ianuarie 2006), discurs specializat (Manual de medicină internă, Stenogramă de la o ședință a Camerei Deputaților), texte orale (CORV, IVLRA). 7 Prezentul verbului a ciocăni nu este deloc folosit în textele pe care le-am avut în vedere. 8 Cele două posibilități de studiere a dinamicii uzului − arată Avram (2003: 19) − reprezentate de textele scrise sau orale și de anchete. Anchetele au avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
răzuie și se tânguiește). În schimb, textele oferă avantajul condițiilor naturale de uz, dar dezavantajul că rezultate comparabile se obțin foarte greu. 9 În Manualul de medicină internă pe care l-am folosit drept sursă, forma de prezent a acestui verb nu apare deloc, fiind preferat de fiecare dată infinitivul lung. 10 După aplicarea anchetelor, este nevoie de stabilirea unui prag procentual pentru ca o variantă să fie acceptată în DOOM. În urma discuțiilor colectivului de Gramatică, s-a ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
termină toate reformulările imaginate de participanți. Deși este foarte importantă, utilizarea expresiei „Cum să ...” poate să provoace în anumite cazuri o interpretare greșită a reformulării. De exemplu, o exprimare de tipul: „Cum să identificăm noile produse?” poate atrage atenția asupra verbului a identifica, când în realitate se dorea enumerarea noilor produse. În acest caz se adaugă o completare la întrebare, de pildă: „Cum să identificăm noile produse; care sunt acestea?”. În acest fel ne putem asigura că prin această reformulare, în urma
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Poezia fie vrea să păstreze „memoria străbunilor” (Prefață), fie e identificată cu ființa poetică, în stil neomodernist („poezia e sângele meu” - Andante). Actul creator impune o comparație cu Meșterul Manole, altundeva se vorbește despre cuprinderea demiurgică a lumii: „În fiecare verb o bătaie a inimii, / în fiecare substantiv - o monadă, / în fiecare adjectiv - ochii apoși ai unei căprioare” (Epitaful cuvintelor). Forța ce propulsează eul spre găsirea „țărmului de aur” al poeziei nu poate fi decât erosul, care înseamnă idealizare și proiecție
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
am despărțit ca două continente” (Poem pentru plecarea ta), iar Ofelia devine simbolul dragostei neîmplinite. Cântarea naturii utilizează obișnuitele corespondențe dintre starea sufletească și peisaj. Toamna nu poate evoca decât melancolie și nostalgia copilăriei, iar primăvara dorința de regenerare a verbului poetic. Predilecția pentru muzical este valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
contrazice toate cronologiile. Opera literară - cele mai multe eseuri pleacă de la cărți apărute - este un pretext pentru disocieri ingenioase și colorate. Personajele lui François Mauriac „sunt toate pe grătar și se frig la foc mic”, „secretul infernului sartrian este zicerea tatălui, a verbului a face, dispariția lui din limbaj, însoțită [...] de suveranitatea nemărginită a lui a fi. Faciosfera cedează pasul ființosferei. Esse a izgonit definitiv pe facere”. Boema lui Artur Enășescu stimulează o incursiune în mai multe culturi, cu referiri la Eugene O
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla tace-n timp târziu,/ Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului într-un vers, T. scaldă verbul într-o luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul lebedelor, Buzău, 1944; Miracol carpatin, Brăila, 1969; Poezii, pref. Dumitru D. Panaitescu, Brăila, 1979. Repere bibliografice: Iacob Slavov
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
-se celor trei de față, le spuse: Voi de ce n-ați asta solidari cu colegii voștri? Vreți să vă recomandați mie? Asta nu se asta caracter. Lor le asta absență, vouă nota 3 la purtare. Și ieși. Bietul Maxim pierduse verbele pe cari le înlocuia invariabil cu vorba asta. După ieșirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai noștri, care ascultase la ușă, auzise lecția profesorului. Bineînțeles cei mai zvăpăiați au pus mantalele în capul celor trei „trădători“ și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că „o serie de comuni (sic!) s-au învățat să mănînce de la (sic!) sacoșe” nu mi se pare deloc nouă. Mai personală ca formulare și nu lipsită de adevăr a fost constatarea că „golurile (la învățătură ale elevilor) se completează (verbul nu-i prea bine ales) cu lacrimile părinților la treapta I, a II-a sau la admiterea în facultate”. Dar ce originalitate i se poate găsi unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă: „Ne preocupă faptul ca toți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-a vizitat azi la redacție: „Pentru mine, literatura e invenție. Nu reproducere a realității, ci - repet - invenție, exclusiv invenție!” Nu-i place Nedelciu, deoarece „merge în brațe cu Michel Butor”, iar la Gheorghe Crăciun nu găsește viteza (așteptată) a verbului: „prea trenează”. îmi spune astea și altele cu pasiune, ca pe niște descoperiri importante, alternînd mina concentrată cu cea hlizită. Deși tînăr, vorbind, se încrețește la comisura pleoapelor și face puțină spumă la colțul buzelor, semne ale nervozității. Îmi declară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sugereze „montajul”. Dacă tot am pomenit de lăudători, să notez aci următoarea frază dintr-un text cules cu 16 verzale: „Trăim deplin, muncim deplin, / omagiind conducătorul, venerînd / bărbatul păcii, solul nostru fără egal în lume”. Mă întreb cum se împacă verbul a venera (în șăineanu, „venerațiune” = respect religios”) cu pretențiile (și îndemnurile) de a fi revoluționari? Nu sesizează nimeni incompatibilitatea? Dar degeaba întreb, misticismul celor mai multe dintre poemele aniversare e deja o rutină! *La 29 ianuarie (1986) a murit Grigore V. Coban
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aș putea totuși scoate puțină literatură. Uneori sînt gata să schițez oarecari demersuri, dar „vocea rațiunii” îmi spune că, momentan, ar fi „curată nebunie”! O trăsătură a acestor ani poate fi dedusă și din faptul că acum s-au format verbele a bacșișa (din bacșiș) și a kentui (din Kent, numele unei vestite mărci de țigări). *Ignorarea lipsurilor materiale de către cei care ne conduc are ca efect, între altele, macularea imaginii realizărilor din anii și deceniile anterioare. Sînt destui cei care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o; că e scriitoare, că tradusese din marii poeți. Așa că am Întrebat-o, mai mult din curtoazie, ce tradusese În ultimul timp. Socoteam că traducerile dintr-un mare poet sunt cvasi imposibile și că, dacă se poate reda sensul, magia verbului și a imaginei era netransmisibilă. Așa că atunci, când mi-a spus că a tradus „Le Bateau Ivre” de Rimbaud, am Întrebat-o aproape sfidător cum a redat În românește primul vers din această minune poetică: 54 Vasile Lovinescu (n. 12
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]