14,029 matches
-
Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este un om umil care, neieșind niciodată în față, rămâne tăcut. Un autor dramatic nu poate deci, după părerea lui, să reprezinte un sfânt altfel decât în starea păcatului mândriei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți, ci dacă sunt asemănătoare cu cele ale persoanei prezentate. De aceea poezia ne descrie în mod egal acțiunile bune sau rele, fără a ni le propune pe acestea din urmă drept exemplu." Ceea ce-l interesează este coerența personajelor, nu moralitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune atât de minunate; nobili vinovați care au o mândrie atât de uimitoare, ale căror crime au ceva atât de măreț, iar reproșurile pe care și le fac pentru ele sunt atât de pline de mărinimie; în sfârșit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și să plângi de plăcere. Nu-mi spui nimic. Blectrue (surprins, îl examinează cu seriozitate) Iată că s-au lămurit lucrurile, nu mai aștept nimic; specia aceasta a dumitale devine mai problematică ca niciodată. Ce amestecătură de crime admirabile, de virtuți vinovate și de slăbiciuni auguste! probabil că în mintea lor este o harababură." (I, 10) Încorsetată în reguli stricte, tragedia a murit definitiv! În a doua jumătate a secolului, genul devine cu adevărat insuportabil. Spectatorii găsesc că personajele vorbesc prea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de onoare într-un secol în care este iubită virtutea. Operație de vastă anvergură, drama beneficiază, în ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care au încredere în natura umană, este posibil să faci omul mai bun, căci el nu este rău la origine. De aceea ei concep scena ca pe o tribună unde spectatorul va primi lecții ce-l vor readuce pe drumul virtuții amintindu-i-se neîncetat îndatoririle. "Îndatoririle oamenilor, scrie Diderot, în 1758, în Discursul despre Poezia dramatică, sunt un fond destul de bogat pentru poetul dramatic, ca și aspectele ridicole și viciile lor; iar piesele oneste și serioase vor reuși pretutindeni, dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
i se oferă. El face apel la simțul moral al Rosaliei, spunându-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre ale prieteniei, nu ar putea fi decât nefericită. El îi arată drumul către virtute, îndemnând-o să-l urmeze pe această cale. Un astfel de sacrificiu este din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe care nu-l mai așteptau, căci fusese făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în Dorval pe fiul său nelegitim, astfel încât Dorval și Rosalie, descoperindu-se cu bucurie frate și soră, cad unul în brațele celuilalt, când înțeleg natura afecțiunii care îi unea14. Iată "încercările virtuții" pe care le traversează cu curaj Dorval, pentru că acesta este subtitlul pe care îl dă Diderot piesei ("Les épreuves de la vertu"). El se explică în mod clar, prin intermediul ficțiunii unei conversații, asupra scopurilor dramei sale. Stând de vorbă, în prologul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prologul narativ pe care îl scrie ca introducere a piesei, cu Dorval care îi povestește viața, Diderot îi spune "că o operă dramatică în care aceste încercări i-ar fi subiectul ar face impresie asupra tuturor celor care au sensibilitate, virtute și o oarecare idee despre slăbiciunea umană". Foarte mult influențat de sensibilitatea preromantică a lui Richardson, Beaumarchais pretinde să facă și el din elogiul virtuții subiectul primei sale drame, Eugénie, scrisă în 1767. Este, spune el, "disperarea la care imprudența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceste încercări i-ar fi subiectul ar face impresie asupra tuturor celor care au sensibilitate, virtute și o oarecare idee despre slăbiciunea umană". Foarte mult influențat de sensibilitatea preromantică a lui Richardson, Beaumarchais pretinde să facă și el din elogiul virtuții subiectul primei sale drame, Eugénie, scrisă în 1767. Este, spune el, "disperarea la care imprudența și răutatea altuia pot conduce pe o persoană tânără, nevinovată și virtuoasă, în actul cel mai important din viața omului". Diderot și Louis-Sébastien Mercier ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apărut totuși numai din faptul că nu a ținut seama de ea în mod suficient. "Molière, de exemplu, spune el, ne face să râdem de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă că Molière este dușmanul virtuții, făcându-l demn de dispreț pe omul virtuos."51 Ba nu: Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și râsul care izbucnește din situațiile în care îl plasează autorul nu-l lipsește de stima noastră. La
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mă instruiește asupra viciilor și defectelor cele mai obișnuite ale secolului nostru și ale Națiunii noastre care ar merita dezaprobarea și bătaia de joc a Înțelepților; și, în același timp, îmi arată în câte o persoană virtuoasă, mijloacele prin care Virtutea rezistă acestor corupții, ceea ce face că eu culeg din această carte, recurgând mereu sau meditând la ea, în orice circumstanță sau în orice acțiune m-aș afla, tot ce este necesar de învățat de către oricine vrea, cu laudă, să exercite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interesa pe spectator într-un mod sensibil și conform cu natura. Eroii mei erau oameni, și nu semizei, pasiunile lor aveau gradul de noblețe potrivit rangului lor, dar făceau umanitatea să pară așa cum o cunoaștem, și nu exagerau în privința viciilor și virtuților." Îndrăgostit de actualitate, Goldoni este un observator fără pereche, fin clinician, ca și tatăl său care profesa medicina, priceput în cunoașterea sufletului uman prin studiile sale de drept și prin meseria de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vrea introducerea unui caracter de om rău într-o comedie, este prezentat din lateral și nu din față, ceea ce înseamnă același lucru cu a spune că nu va apărea decât când și când, și în contrast cu personajul virtuos, pentru ca, pe cât posibil, virtutea să fie lăudată, iar viciul defăimat." (II, 4) În schimb, personajele care încearcă să-și readucă partenerii pe drumul cel bun, abundă în teatrul său. În La Serva amorosa, Coralina, care este un model de virtute, încearcă să trezească la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
virtuos, pentru ca, pe cât posibil, virtutea să fie lăudată, iar viciul defăimat." (II, 4) În schimb, personajele care încearcă să-și readucă partenerii pe drumul cel bun, abundă în teatrul său. În La Serva amorosa, Coralina, care este un model de virtute, încearcă să trezească la stăpânul său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală, arătându-i că va avea o responsabilitate grea dacă fiul său va ajunge rău
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
morală comediei care trebuie să corecteze moravurile. "Le-am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este mai preferabil să câștigi inimile prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este mai preferabil să câștigi inimile prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare teatrală între comedie și tragedie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este mai preferabil să câștigi inimile prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare teatrală între comedie și tragedie. Este un amuzament făcut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se arate; niște oameni de teatru, care uitaseră că sunt pe o scenă; viața aceasta artificială, intrând în viața pozitivă prin puterea artei; această realitate făcută din cuvinte și gesturi care îi transforma pe actori în creaturi ale Domnului, cu virtuțile, pasiunile, slăbiciunile lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spre satisfacția publicului care, în marea lui majoritate, obișnuiește să numească o batistă: batistă. Cuvântul a fost folosit; ridicol triumf! Ne va trebui câte un secol pentru fiecare cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se râde de această falsă virtute. Domnul fie lăudat! Poetul își va putea urma inspirația tot atât de liber ca și în proză, și parcurge fără obstacole întreaga scară a ideilor sale fără a se teme că îi fug treptele de sub picioare." Traducerea lui Vigny, care taie unele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
supradimensionare cantitativă și calitativă privind activitatea sexuală: numărul partenerelor, frecvența, durata ș.a. Considerăm că este un reflex de impunere și menținere a unor tipare comportamentale diferențiate în funcție de sex, într-o lume în care există un vechi istoric de mediatizare a virtuților falocratice. Diminuarea potenței rămâne considerată ca un anunț al bătrâneții și, în consecință, o amenințare pentru prestigiul social. Infidelitatea. La întrebarea legată de numărul partenerilor pe care i-au avut de-a lungul vieții, nu am găsit nicio femeie care
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
supradimensionare cantitativă și calitativă privind activitatea sexuală: numărul partenerelor, frecvența, durata ș.a. Considerăm că este un reflex de impunere și menținere a unor tipare comportamentale diferențiate în funcție de sex, într-o lume în care există un vechi istoric de mediatizare a virtuților falocratice. Diminuarea potenței continuă să fie considerată ca un anunț al bătrâneții și, în consecință, o amenințare pentru prestigiul social. Infidelitatea. Întrebate de numărul partenerilor pe care i-au avut de-a lungul vieții, nu am găsit nicio femeie care
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi de piele, București, 1996; Ultimele pătrate de frig, București, 1998; Camera de subsol sau Răscumpărarea, București, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Valeriu Mircea Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă, așezată sub semnul unor zeități antice, purtătoare de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
plămădește în laboratorul secret al motivației noastre răzbește spre exterior prin comportament, sau cănd nu ajunge să se concretizeze în acțiuni, se obiectivează în reacții sau în opinii. Nu toate dorințele noastre sunt rele. Dorințele, ca și plăcerile, nu exclud virtutea. Nu toate plăcerile sunt derizorii. Cele care sunt rezonabile, cele care se înscriu sub controlul rațiunii, al lui cum se cuvine, sunt acceptate. Fără dorințe, lumea noastră nu s-ar clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]