14,359 matches
-
mut, epoca cinematografiei clasice de la Hollywood, Noul Hollywood și perioada contemporană. În timp ce frații Lumiere sunt, în general, considerați ca fiind cei care au creat cinematografia modernă, este de netăgăduit că cinematografia americană a devenit în curând forța dominantă în industria cinematografică în curs de dezvoltare. Începând cu anii 1920 și până în prezent, industria de film americană a avut încasări de bani mai mari decât a oricărei alte țări. În 1878, Eadweard Muybridge a demonstrat puterea fotografiei de a captura mișcarea. În
Cinematografia americană () [Corola-website/Science/327271_a_328600]
-
(n. 31 ianuarie 1979, București) este un actor de teatru și film. În prezent, august 2012, joacă în serialul de televiziune Mondenii și este actor al Teatrului Național București. este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția actorie. A urmat cursurile „Măștile Commediei dell`Arte" cu Ferruccio Soleri. Răzvan Oprea a primit premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul "Georgică" din spectacolul "Complexul România" la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Brașov în anul 2008. Răzvan
Răzvan Oprea () [Corola-website/Science/327269_a_328598]
-
este un film românesc din 1977, regizat de Ion Popescu-Gopo după propriul scenariu. Filmul este o adaptare cinematografică în manieră științifico-fantastică a basmului „Povestea porcului” (1876) de Ion Creangă. El combină tehnica filmului cu actori și desenele animate. Rolurile principale sunt interpretate de Eugenia Popovici, Mircea Bogdan, Marian Stanciu, Diana Lupescu și Carmen Stănescu. În secvențele de început
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
extraterestru, iar mama lui, scroafa, este de fapt o navă cosmică. Gopo a predat scenariul literar la 10 august 1975, iar filmul a intrat în faza de producție la 1 octombrie 1975, el fiind realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Primele filmări au fost realizate în avans pe platourile de la Buftea la 9 - 11 februarie 1976 (într-un decor al filmului "Osânda") și la 3 martie (în decorul de la "Toate pânzele sus"). Filmările au durat 56 de zile și
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
cu mașina lui de epocă („Matilda”) să le prindă pe fete înainte de a pleca spre București. Ioana coboară însă din minicar înainte de a ajunge la gară. Cei doi se reîntâlnesc într-un final și se sărută pe malul mării. Studioul Cinematografic București a contractat la 26 martie 1959 un scenariu intitulat „Cinci fete cucuiete sau Marea e de vină”, după o idee a lui Bogdan Căuș. Dialogurile au fost scrise de dramaturgul Alexandru Mirodan. Realizarea filmului a fost amânată o lungă
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
faza de producție la 3 mai 1977. Filmările au început la 25 iulie 1977 și s-au desfășurat în principal în stațiunile de pe litoralul Mării Negre, fiind finalizate la 25 octombrie 1977. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată la 8 decembrie 1977. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.117.000 lei. Pe lângă actorii profesioniști în film apar și doi scenariști: Dumitru Radu Popescu și Petre Sălcudeanu, pe post
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
trezesc brusc în pătuțul lor cu ghemul în brațe. Oache, Scăpărici și Omide se transformă în desene animate și își regăsesc locul pe tabloul din dormitor. "" este o coproducție româno-sovietică realizată de "Casa de Filme 5" din cadrul Centrului de Producție Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul fiind regizat de Ion Popescu-Gopo. Regizorul susținea că tehnica avansată începe să ajungă la îndemâna copiilor, iar realizatorii
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
regizor mai tânăr ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de rețeaua circuitelor electronice, ingenios concretizate în balerine care interceptează, în dansul lor, fetițele. Maria și Mirabela au fizionomia schimbată. Locul Medeei Marinescu și Ingridei Cellia, care în opt ani au devenit
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
urmă a discutat cu regizorul și au ajuns la o înțelegere. Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost chemat în 1963 (în alte articole regizorul spune că era vorba de anul 1965 ) de profesorul Paul Cornea, directorul general al Studioului Cinematografic București, un "„intelectual și politruc de profesie”" trecut de partea comuniștilor din „convingere” , și întrebat dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune. Până atunci, el realizase doar scurtmetraje documentare pentru Studioul „Alexandru Sahia”. Nicolaescu a răspuns că ar
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Szapołowska pentru rolul principal feminin, dar ulterior el a optat pentru o altă actriță poloneză: Joanna Pacuła. "Ultima noapte de dragoste" a fost realizat în coproducție de Casa de Filme 3 și Cine TV Berlin în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne. Filmările au început la 17 iulie 1979 și au durat 47 zile, fiind finalizate la 25 februarie 1980. Cadrele au fost filmate la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
pentru a traduce filmele franțuzești și germane. Nicolaescu și-a format astfel o imagine complexă a liderului comunist, care a fost completată cu amintirile istorisite lui de unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea. El a realizat ulterior un portret cinematografic al lui Gheorghiu-Dej în filmul "Începutul adevărului". Execuția celor patru condamnați la moarte a avut loc la 1 iunie 1946 și nu la 5 iunie 1946, cum este scris la începutul prezentării imaginilor de arhivă de la închisoarea Jilava. Tot acolo
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române. În anul 1955, Sergiu Nicolaescu lucra ca inginer la Studioul cinematografic „Alexandru Sahia”. Într-una din zile au venit la el câțiva securiști și doi ofițeri ruși care i-au înmânat o bobină cu o peliculă de 35 mm și i-au dat dispoziție să facă două copii. Ei i-au
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
în care tribunalele germane măcinau floarea ofițerimii implicate în complot, e ridicolă. Accepția rudimentară pe care cineastul o dă autenticității istorice - reproducerea de stenograme (care nu dezvăluie ce se află în spatele cuvintelor) și reconstituirea inutilă, cu actori-fantoșe, a unor documente cinematografice reale (execuția mareșalului Antonescu, incomparabil de zguduitoare în original) - proiectează filmul în derizoriu.”" Alex Leo Șerban a considerat că filmul "Începutul adevărului" este "„o colecție de clișee solemne, stângăcii felurite și rutină profesionistă”", un amestec între un film politic și
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
(engleză: "The Third Mân") este un film noir britanic din 1949 cu Joseph Cotten, Alida Valli, Orson Welles și Trevor Howard. Este regizat de Carol Reed. Filmul este notabil pentru atmosferă să cinematografică, interpretarea actorilor și pentru coloana muzicală unică. Scenariul este scris de Graham Greene, care a publicat ulterior o nuvelă cu același nume (pe care a scris-o inițial pentru a pregăti scenariul acestui film). Anton Karas a scris și a
Al treilea om () [Corola-website/Science/327385_a_328714]
-
a fost o publicație interbelică de cultură cinematografică care apărea săptămânal. Prima apariție (Nr. 1) a avut loc la data de 15 octombrie 1924. Revista a continuat să apară lunar, bilunar sau săptămânal până în 1948. Între anii 1963 și 1989 revista a fost relansata de către criticul de film
Revista Cinema () [Corola-website/Science/327387_a_328716]
-
ca urmare a faptului că a susținut libera exprimare a oamenilor într-un climat coercitiv. El a fost realizat inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în patru episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii (de 87 și respectiv de 110 minute). Născut într-o casă nevoiașă de pe o uliță din mahalalele Parisului în 1431 (an de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug la
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
în principal datorită lui Clément Marot. Scenariul filmului a fost scris de Rose Legrand și Maxime Duval. Serialul de televiziune "François Villon" a fost produs de TF1, Cine TV Film Berlin și RAI UNO Italia, cu concursul Centrului de Producție Cinematografică „București”. Postul francez de televiziune TF1 a în-che-iat la Paris, în 1986 , un contract de prestări de servicii pentru acest film cu Studioul Cinematografic București, alegându-l pe Sergiu Nicolaescu ca regizor și producător executiv. Nicolaescu realizase până atunci mai
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
produs de TF1, Cine TV Film Berlin și RAI UNO Italia, cu concursul Centrului de Producție Cinematografică „București”. Postul francez de televiziune TF1 a în-che-iat la Paris, în 1986 , un contract de prestări de servicii pentru acest film cu Studioul Cinematografic București, alegându-l pe Sergiu Nicolaescu ca regizor și producător executiv. Nicolaescu realizase până atunci mai multe coproducții și filmase în Franța, Germania și Italia. Regizorul a avut unele temeri cu privire la acest film, dată fiind anvergura poetului în cultura franceză
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
pentru el un calvar din cauza directorilor socialiști francezi ai TF1 care aveau vocație de dictatori. Filmările au fost realizate în ritm alert, filmul fiind realizat în numai trei luni, contrar așteptărilor. Inginerul Constantin Pivniceriu, directorul general al Centrului de Producție Cinematografică „București” - Buftea, scrisese un memoriu în care afirma că "François Villon" nu poate fi realizat atât de repede. Potrivit regizorului, explicația grabei era următoarea: "„Trebuia să lucrez foarte repede, pentru că aveam mulți actori străini programați la filmări pe zile. Oamenii
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
al dracu' decât ei și, probabil, de aia m-am împăcat cu germanii foarte bine”". S-a filmat și în Franța, fiind folosite decorurile autentice de la castelele Angers și Blois. Filmări au avut loc și pe platourile Centrului de Producție Cinematografică „București” de la Buftea, precum și la castelele de la Bran și de la Hunedoara și Cetatea Râșnov. Pentru ca filmul să fie cât mai real, regizorul a folosit un cadavru de la morgă într-o scenă în care unul dintre personaje trebuia să-i pună
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
că are sânii căzuți, dar i-am promis că am s-o feresc. Așa că la filmare am sărit sânii”". După realizarea filmului, Lucien Man-dero, coordonatorul de la CineTv Film Berlin, a încasat banii de la TF1, a plătit suma negociată cu Studioul Cinematografic București, dar a refuzat să plătească filmările suplimentare. Sergiu Nicolaescu a afirmat că Mandero l-a păcălit la bani, acesta din urmă rugându-l pe regizor (care era și producător executiv) să-l păsuiască cu plata celor 100.000 de
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
din urmă rugându-l pe regizor (care era și producător executiv) să-l păsuiască cu plata celor 100.000 de mărci datorați și amânându-l până când a murit. Serialul de televiziune a fost difuzat în premieră în anul 1987. Versiunea cinematografică a filmului a fost realizată de Casa de Filme 4 după scenariul de televiziune "François Villon". Ea a fost intitulată "", a avut două serii (de 87 și 110 minute) și a fost difuzată în premieră în România la 3 aprilie
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
lung-metraj Disney, după un șir dezamăgitor de critici și eșecuri comerciale produse de Disney, care datează înainte de anii 70'. Această perioadă de glorie ce a început cu "Mică sirenă" este numită Renașterea Disney. "Mică Sirenă" nu este doar o operă cinematografică irefutabila, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari, ci și un moment important în istoria filmului de animație. În primul rând marchează o revenire la formatul care consacrase producțiile Disney între 1930-1960: îmbinarea între o poveste frumoasă, animațiile
Mica sirenă (film din 1989) () [Corola-website/Science/327384_a_328713]
-
din lumea oamenilor. Se căsătorește cu Prințul Eric, pe care-l salvase dintr-un naufragiu, mai târziu având o fiică împreună, Prințesa Melody. Personajul este bazat pe protagonista poveștii lui Hans Christian Andersen, "Mica sirenă", suferind câteva schimbări pentru varianta cinematografică. Ariel a fost primită de majoritatea criticilor cu recenzii pozitive, "Empire" apreciindu-i personalitatea rebelă, depărtându-se de prințesele Disney anterioare, deși revista "Time" a criticat-o ca fiindu-i prea devotată unui bărbat pe care nu-l cunoaște. Ariel
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
încă" (1977), "Pentru patrie" (1978), "Duelul" (1981) și "Cucerirea Angliei (Wilhelm Cuceritorul)" (serial TV, 1982). El a colaborat în principal cu regizorul Sergiu Nicolaescu. S-a născut la 15 septembrie 1934 în Brașov. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, realizând imaginea primului său lungmetraj abia în 1964, după o perioadă de ucenicie cinematografică, la filmul "Casa neterminată", regizat de Andrei Blaier. În anii '70-'80, a realizat imaginea mai multor filme regizate de
Alexandru David () [Corola-website/Science/327408_a_328737]