14,411 matches
-
satisfăcătoare la stări mai satisfăcătoare. Este inclusă aici o altă perspectivă asupra timpului decât cea tradițională: nici reproducere a structurilor stabile și nici fluctuație fără sens, ci proces progresiv. Nu este deloc întâmplător faptul că ideea de progres s-a consolidat de abia în cadrul filosofiei moderne și este legată de apariția societății capitaliste. Ne putem întreba ce anume s-a schimbat în structura societăților înseși care să ducă lacristalizarea unei noi viziuni, progresive, asupra temporalității? A apărut un nou factor care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
graficele ce urmează. Tabelul nr. 3.7 Ponderea impozitului pe profit În PIB, În totalul veniturilor bugetului consolidat și În cadrul resurselor fiscale Anul Impozitul pe profit ca pondere În PIB Impozitul pe profit ca pondere În totalul veniturilor bugetului general consolidat Impozitul pe profit ca pondere În resursele fiscale 1990 7,1 18,2 19,9 1991 5,1 12,3 15,2 1992 5,3 14,4 15,8 1993 3,8 11,2 12,0 1994 3,8 12
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
85% (2009), ca urmare a sporirii semnificative a rezervelor cu 14.413.422 lei (95,85%). Datoriile pe termen mediu și lung au scăzut, ca pondere, de la 23,60% (2008) la 21,15% (2009). În aceste condiții, Întreprinderea și-a consolidat resursele permanente care au cunoscut o creștere cu 15.533.197 lei (55,78%), având posibilitatea să-și finanțeze nevoi pe termen lung. 344 2. Societatea SC2 Ponderea capitalului propriu rămâne semnificativă, deși cunoaște o ușoară scădere de la 85,43
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o extindere a identificării publicațiilor sociologice din anii ’80 s-ar identifica o rapidă scădere a volumului publicațiilor. În primul rând, dacă În perioada de relansare a sociologiei În anii ’60 s-a produs o adevărată explozie de sociologii empirice, consolidând mai ales competența cercetării empirice și o cunoaștere a problemelor reale ale societății românești, după 1973 regimul politic a descurajat masiv cercetările sociale, făcându-le, practic, imposibile. Cercetările sociologice empirice nu erau interzise, dar erau diluate și Îngreunate prin creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Această schimbare socială se construiește pe credința adânc Înrădăcinată a oamenilor de a face ca școlile să fie din ce În ce mai bune pentru toți copiii. Societatea modernă gândește școlile ca nuclee ale vieții comunității și recunoaște că ele au o valoare ce consolidează continuu calitatea lor. Susținem că pentru societatea românească, aflată Într-o prea lungă și anevoioasă tranziție, parteneriatele centrate pe școli reprezintă o dimensiune importantă a construcției societății civile. Calitatea școlilor are o relație directă cu calitatea vieții În comunități. În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe cai, nobilii vânători ocupă o poziție paternalistă față de modestele lor ajutoare, deci manifestă o poziție de dominație socială. Totul se desfășoară ca Într-o piesă de teatru, spectatorii nu sunt Îndepărtați, dimpotrivă, ei au rolul de a legaliza și consolida poziții și relații. Dacă acceptă ritualurile și simbolismul vânătorii, dacă empatizează cu protagoniștii acestor ritualuri discriminatorii, reprezentanții claselor populare - gonacii, publicul naiv - se resemnează În poziții de dominați, recunosc inegalitatea de șanse ca pe un fapt imuabil, sunt complici ai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare și eliberarea țăranilor În perioada 1770-1870. O dată cu eliberarea țăranilor, se desăvârșește perioada feudală Împărțită pe clase
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
utilizând o definiție radială, se poate întâmpla ca diferiții autori să râmână la propriile lor definiții, în loc să ajungă la o înțelegere comună a aspectelor fundamentale ale populismului. Prin urmare, versiunea clasică a clasificării, reprezintă calea cea mai bună de a consolida claritatea conceptuală și de a stimula cunoașterea cumulativă, mai cu seamă atunci când vine vorba de studiul comparat al populismului. Acest aspect conduce la următoarea întrebare: cum poate fi obținută o definiție minimală a populismului. Nu este lipsit de importanță să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu trimite la o formă de guvernământ "completă" sau "perfectă", ci, mai degrabă, la un regim politic în care alegerile libere și corecte sunt instituționalizate și reprezintă mecanismul prin care se realizează accesul la putere. Acest lucru înseamnă că democrațiile consolidate pot avea un grad mare de variație, deoarece conțin diverse aranjamente instituționale (sisteme parlamentare sau prezidențiale) și pot fi mai mult sau mai puțin înclinate să se achite de datorii și angajamente (corupție, abuz de decrete ale executivului, transparență și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mulți dintre aceștia, în timpul celui de al doilea Război Mondial (Mareš, 2003: 196-7). Accesul mai mare în mass-media de care s-a bucurat SPR-RSČ în calitatea sa de partid parlamentar, a permis formațiunii să-și amplifice mesajul și să-și consolideze poziția. La alegerile parlamentare din 1996, partidul a câștigat puțin peste 8% din voturi, majorându-și astfel reprezentarea în Parlamentul Ceh de la 14 la 18 deputați (vezi tabelul 4.2). Tabelul 4.2 Sprijinul electoral acordat SPR-RSČ și succesorilor acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu este decât o forță de opoziție (vezi ipotezele 1 și 2 din introducere). Tot astfel, acesta nu este un tip de populism care apare în contextul unei democrații tinere, neconsolidate (ipoteza 3), întrucât regimul democratic avea vechime și părea consolidat la finalul anilor 1980. Cu toate acestea, la începutul anilor 1990, trecea printr-o criză, iar semnele decăderii erau evidente. Prin urmare, deși catalogarea regimului ca neconsolidat în anii 1990 probabil ar induce în eroare (conform ipotezei 7), adâncirea crizei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în afara oricărui control al liderilor politici rivali sau al mecanismelor de răspundere instituționalizate. În al doilea rând, liderii au venit și au plecat, iar uneori au revenit, într-un ritm amețitor, dar niciunuia nu i s-a permis să își consolideze puterea personală astfel încât cea a lui Chávez să fie amenințată. Chávez avea puterea de a face și desface carierele politice ale subordonaților și această dependență a accentuat tendințele autoritare ale conducerii sale. Mai mult, Chávez, asemenea lui Perón, la început
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mult mai puternice pentru regim, alături de căi de participare populară pentru cei de jos, chiar dacă detestă să creeze instituții intermediare care ar putea să le restrângă libertatea de a manevra în voie regimul. Și, în vreme ce aceste noi regimuri se pot consolida, relația lor cu democrația este foarte posibil să fie una contradictorie, în care beneficiile incluziunii sunt contrabalansate de restrângerea drepturilor de contestare și opoziție. Chávez, de exemplu, a avut ca prioritate modurile, noi și cu un caracter mai incluziv, de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
bani murdari prin intermediul SIN, spre a fi folosiți pentru campaniile de realegere a lui Fujimori și pentru alte scopuri politice (ibidem, 41). Mai mult, între 1992 și 1995, Fujimori s-a folosit de sprijinul popular foarte ridicat pentru a-și consolida stilul de conducere autoritar prin mijloace plebiscitare. Rata de susținere publică a rămas constant peste 60% de-a lungul perioadei 1992-1995 (Carrión, 2006: 128-129), ceea ce i-a permis să câștige succesiv majorități electorale. Coaliția Noua Majoritate/Schimbarea '90 a obținut
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-ar putea chiar dovedi benefice. De aceea, cazul Slovaciei ne indică posibilitatea de a înțelege populismul într-un mod mai puțin dogmatic și ne ajută să definim mai bine acele zone în care populismul ar fi de așteptat să consolideze sau să șubrezească democrația. 9.1 Dimensiunea populismului în Slovacia lui Mečiar, 1992-1998 Deși Slovacia a fost deseori ignorată la scară mondială, ea s-a bucurat totuși de atenția savanților. Un număr de lucrări academice și multe alte articole descriu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și/sau negativ asupra calității democrației. Pentru a răspunde la această întrebare, ne-am selectat studiile de caz pe baza a două criterii: (1) dacă principalii actori populiști sunt în opoziție sau la guvernare și (2) dacă regimul democratic este consolidat sau neconsolidat. Primul criteriu arată că factorul cel mai relevant ar trebui să fie puterea reală a forțelor populiste; adică, dacă populismul este limitat doar la opoziție, are puțin spațiu de manevră, și deci are un efect minor asupra calității
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismul este limitat doar la opoziție, are puțin spațiu de manevră, și deci are un efect minor asupra calității democrației. Al doilea criteriu se referă la "maturitatea" regimului democratic și se bazează pe ideea că, atunci când un regim democratic este consolidat, chiar și un populism de tip guvernamental ar trebui să aibă un efect redus asupra calității democrației, de vreme ce, cea din urmă este suficient de robustă în confruntarea cu "provocarea populistă". Ce ne comunică cele opt studii de caz despre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
redefinească prioritățile guvernării, și astfel, a pus mult mai mult accent pe lupta împotriva sărăciei. În mod similar, cazul Belgiei și cel al Canadei demonstrează că, din pricina apariției unui partid populist de dreapta, partidele tradiționale de dreapta tind să-și consolideze poziția conservatoare pentru a evita pierderea voturilor. Pe scurt, populismul în opoziție poate avea un efect pozitiv asupra calității democrației, de vreme ce ajută grupurile care nu se simt reprezentate de establishmentul politic să se facă auzite. În aceste circumstanțe, establishmentul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politică și morală cu poporul.Apoi, este de urmărit și fenomenul masificării și mainstream-izării populismului. Departe de a mai fi apanajul unor grupuri marginale, populismul devine o practică permanentă a tuturor partidelor de masă, care, în efortul de a-și consolida bazele electorale, țintesc dincolo de contururile ideologice asumate inițial și se poziționează de partea figurii tot mai inefabile a poporului politic. Sergiu Mișcoiu Sergiu Gherghina În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): • Constituția libertății, Friedrich A. Hayek • Democrația și alternativele ei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sa de poliarhie înțeleasă ca tip de conducere politică care, în mod inevitabil, combină elemente madisoniene și populiste. 6 Chiar dacă este un subiect care ar merita investigat, nu vom analiza aici dacă regimurile autoritare folosesc ideologia populistă pentru a-și consolida sistemul politic (de exemplu, Mahmoud Ahmadinejad în Iran sau Aleksandr Lukașenko în Belarus. Despre acesta din urmă, a se vedea Matsuzato, 2004). 7 Este important să notăm aici că în ceea ce privește forța executivului, există o diferență semnificativă între președinți - într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
7 Este important să notăm aici că în ceea ce privește forța executivului, există o diferență semnificativă între președinți - într-un sistem prezidențial și coalițiile de partide, într-un sistem parlamentar. În plus, în opinia noastră, Venezuela reprezintă un prim exemplu de democrație consolidată din America Latină: în timp ce în anii 1960 și 1970, aproape fiecare țară din această regiune experimenta ascensiunea regimurilor autoritare, în Venezuela, începând cu 1958, s-au putut organiza alegeri relativ libere și corecte. Așa cum recent a afirmat Philippe Schmitter (2010: 28
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la schimbările concrete la care speră subiectul în legătură cu ceea ce face, gândește sau resimte. Ele includ schimbările care sunt de dorit, în opinia clinicianului, în ceea ce privește sentimentele de auto-eficiență, de autocontrol și în legătură cu managementul propriei persoane. Aceste schimbări sunt de natură a consolida rezultatele tratamentului și a diminua probabilitatea „recidivei”. Variabilele contextuale și consecutive constituie obiectivele „tehnice” ale metodelor specifice care au drept scop să le controleze, să le schimbe sau să le suprime. Factorii identificați prin analiza antecedentelor înnăscute sau dobândite pot
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu soția dumneavoastră, cred că este vorba despre o problemă importantă care repune în discuție întreagă dumneavoastră viață, cu atât mai mult cu cât aveți doi copii. Este o problemă prioritară, nu-i așa? Pacientul - Da, sunt de acord. Terapeutul consolidează raportul colaborativ. Dacă survine divorțul, terapia nu este amenințată. Dacă divorțul nu are loc, va fi oricând posibil să se revină la situația anterioară. A lucra în locul pacientului Un terapeut care lucrează prea mult are, adesea, în fața lui un pacient
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Viața după terapie Noi direcții de explorat Asociațiile pacienților Adrese utile Bibliografie Introducere La începutul anilor 1980, asociațiile de pacienți erau puțin numeroase, aproape inexistente. Principiul de a se regrupa mai multe persoane care suferă de aceleași tulburări nu se consolidase încă, nici în mod spontan, și cu atât mai mult într-o manieră structurată atât în Franța cât și în alte țări europene, cu excepția țărilor anglo-saxone, unde ideea de asociere are o istorie îndelungată Aceasta este perioada în care a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să fie efectuate în afara ședinței. TCC presupune un angajament activ atât din partea terapeutului cât și din acea a pacientului. Primul informează în legătură cu tulburarea psihologică, răspunde întrebărilor pacientului, dă sfaturi în legătură cu viața cotidiană, oferă instrumentele terapeutice pentru schimbare, conduce exercițiile, încurajează, consolidează după fiecare etapă depășită... Cel de al doilea se informează, întreabă, se schimbă, își notează progresele și eșecurile, își face exercițiile de expunere, își gradează nivelul de anxietate, începe să-și asculte gândurile, învață să-și identifice cognițiile negative, scenariile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]