14,519 matches
-
trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
scos din luptă garnizoana belgiană și tunurile pe care le deservea acestea, alte unități de parașutiști au cucerit cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe acorperișurile fortificațiilor
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
restul militarilor garnizoanei în sectoarele inferioare ale fortificațiilor. Simultan, restul forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea apărării. Trupele aeropurtate au suferit pierderi grele în timpul operațiunii, dar au reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un marș spre interiorul țării. Podul Kanne a fost grav avariat în timpul luptelor și nu a mai putut fi folosit. Pe10 mai 1940, germanii au lansat Fall Gelb - invadarea Țărilor de Jos. Prin executarea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de Oberleutnant Rudolf Witzig, cu efective de 85 de oameni tranportați în 11 planoare a primit sarcina cuceririi Fortului Eben Emael> Grupul „Oțel”, comandat de Oberleutnant Gustav Altmann, cu efective de 92 de oameni transportați de 9 planoare, trebuia să cucerească podul Veldwezelt. Gupul „Beton”, comandat de Leutnant Gerhard Schacht, cu efective de 96 de oameni transportați în 11 planoare trebuia să cucerească podul Vroenhoven. Grupul „Fier”, comandat de Leutnant Martin Schächter, cu efective de 90 de oameni transportați în 10
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Oțel”, comandat de Oberleutnant Gustav Altmann, cu efective de 92 de oameni transportați de 9 planoare, trebuia să cucerească podul Veldwezelt. Gupul „Beton”, comandat de Leutnant Gerhard Schacht, cu efective de 96 de oameni transportați în 11 planoare trebuia să cucerească podul Vroenhoven. Grupul „Fier”, comandat de Leutnant Martin Schächter, cu efective de 90 de oameni transportați în 10 planoare, trebuia să cucerească podul Canne. Elementul cel mai important al forței de asalt, în special al grupului „Granit”, era timpul. Geramanii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Beton”, comandat de Leutnant Gerhard Schacht, cu efective de 96 de oameni transportați în 11 planoare trebuia să cucerească podul Vroenhoven. Grupul „Fier”, comandat de Leutnant Martin Schächter, cu efective de 90 de oameni transportați în 10 planoare, trebuia să cucerească podul Canne. Elementul cel mai important al forței de asalt, în special al grupului „Granit”, era timpul. Geramanii consideratu că apropierea de țintă fără zgomot cu ajutorul planoarelor combinată cu nedeclararea oficială a războiului de către guvernul german avea să asigure atacatorilor
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de artilerie cu încărcături explozive și să împiedice garnizoana belgiană să acționeze. După ce și-ar fi îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea podurilor și eliminarea tunurilor cu rază lungă de acțiune din fort), trupele aeropurtate urmau să se pregătească pentru apărarea pozițiilor cucerite până la sosirea grosului trupelor terestre germane. Sturmabteilung Koch a fost dispersată în subunități mici în diferite locații din Rhineland din motive de securitate până la primirea ordinelor de atac. Ordinele preliminare au fost emise pe 9 mai, când subunitățile separate au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
nivelurile inferioare ale fortului. Toate încercările belgienilor de lansarea a unui contraatac au fost obstrucționate de existența unei singure căi de declanșare a atacului - o scără în spirală - și de faptul că toate abrazurile care aveau devere spre fort fuseseră cucerite sau distruse. Planul inițial prevedea ca Grupul „Granit” să fie înlocuit de Batalionul 51 de geniu după câteva ore de la cucerirea fortului, dar parașutiștii au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
poduri și a Fortului Eben-Emael a fost un mare succes al Fallschirmjäger (parașutiștilor ) din Sturmabteilung Koch. Piesele de artilerie al fortului au fost scoase din funcțiune. Două dintre cele două poduri care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dar separatiștii au declanșat o contraofensivă pe 25 august care a oprit ofensiva ucraineană, alungând trupele ucrainiene din Donetsk si Luhansk, încercuindu-le în Ilovaysk. În aceeași zi separatiștii pro-ruși au deschis un nou front la Marea Azov, bombardand Novoazovsk, cucerit pe 28 august. Pe 1 septembrie separatiștii au recucerit Aeroportul International din Luhansk, pe 2 septembrie Ilovaysk, iar la 4 septembrie au declanșat o ofensivă pentru a recuceri orașul port Mariupol. Pe 5 septembrie a fost semnat Protocolul de la Minsk
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
au declanșat o ofensivă pentru a recuceri orașul port Mariupol. Pe 5 septembrie a fost semnat Protocolul de la Minsk între Federația Rusă, Republicile separatiste Donetsk și Luhansk, și Guvernul de la Kiev, restabilind pacea în regiune. În ianuarie 2015 separatiștii au cucerit Aeroportul din Donetsk după lupte de 9 luni, declanșând o noua ofensivă împotriva forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul feroviar Debaltevo. Pe 11 februarie a fost semnat un nou armnistițiu care urma să intre în vigoare pe 15
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
Federația Rusă, Republicile separatiste Donetsk și Luhansk, și Guvernul de la Kiev, restabilind pacea în regiune. În ianuarie 2015 separatiștii au cucerit Aeroportul din Donetsk după lupte de 9 luni, declanșând o noua ofensivă împotriva forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul feroviar Debaltevo. Pe 11 februarie a fost semnat un nou armnistițiu care urma să intre în vigoare pe 15 februarie și care cerea retragerea armamentului greu din regiune. Ucrainienii au început retragerea armamentului greu pe 26 februarie. După declarația
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
nabateenilor, cu capitala la Petra. Prima incursiune ( 25 î.Hr.) a prefectului roman din Egipt, Aelius Gallus, în teritoriile sud-arabe a dat greș, dar ținutul nabateenilor a devenit în anul 105 d.Hr. provincie romană ( Arabia Petraea ). Partea sud-vestică a fost cucerită în anul 525 de abisinieni, iar în 570 de persani. Dinastiile Ġassanizilor din Siria, Palestina și deșertul sirian, precum și aceea a Lahmizilor din Hīra au fost între 400 și 600 d.Hr. vasale celor două imperii. Despre secolele al VI
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de timp. În pofida acestui fapt, în anul 1917, britanicii au reușit să cucerească Bagdadul, iar spre sfârșitul anului 1918 sub controlul lor se afla aproape tot teritoriul Mesopotamiei otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
avea drepturi exclusive privind extragerea petrolului în Persia (cu excepția provinciilor Azarbaidjanul de Est, Gilan, Mazandaran, Golestan și Khorasan), de asemenea Marea Britanie avea interese în Kuweit. Pe lângă apărarea uzinelor de prelucrare a petrolului din Persia, comandamentul britanic a luat decizia să cucerească punctele petrolifere de pe teritoriul mesopotamiei otomane. Comandamentul armatei otomane n-a planificat vreo acțiune în regiunea dată. Istoricul militar britanic Liddell Hart scria: „Zone petroliere din apropierea golfului Persic avea o foarte mare importanță pentru alimentarea Marii Britanii cu petrol”. Conducerea Imperiului
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
Navy. Hitler a ordonat "Reichsmarschallului" Hermann Göring și "Oberkommando der Luftwaffe" să înceapă pregătirile pentru o operațiune aeriană de amploare. Principalul obiectiv al germanilor era distrugerea RAF Fighter Command. Distrugerea aviației de vânătoare britanice le-ar fi permis germanilor să cucerească superioritatea aeriană. În iulie 1940, Luftwaffe a declanșat operațiunea militară de distrugere a RAF. De-a lungul lunii iulie și la începutul lunii august, germanii au atacat convoaiele din Canalul Mânecii și, doar ocazional, aeroporturile RAF. Pe 13 august, germanii au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
concepută de Göring pentru motivarea piloților tineri. Pe 19 august, Göring a citit rapoartele cu privire la pierderile din ziua precedentă și, supărat din cauza rezultatelor raidurilor, a convocat o conferință a principalilor săi comandanți. Prin Directiva 17, Hitler ceruse explicit Luftwaffe să cucerească superioritatea aeriană cu pierderi minime și să rămână o forță aptă de luptă pentru sprijinirea plănuita invazie a Angliei (Unternehmen Seelöwe). Göring era conștient că Luftwaffe îi asigura o puternică bază politică. Un eșec al forțelor aerine ar fi aruncat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
defensiv. După câteva zile, bombardamentul cetății a ajuns la apogeu; apărătorii au suferit pierderi grele, între 50% și 75%. La 14 august, peste 1.000 de soldați din trupele de apărare au fost uciși, dar germanii nu au reușit să cucerească cetatea. A doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul inelului larg de apărare a complexului. Cu prețul unor pierderi grele, apărătorii Fortului III
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
a complexului. Cu prețul unor pierderi grele, apărătorii Fortului III au întârziat înaintarea germanilor, dar au fost forțați să evacueze și să se retragă în aceeași zi. A doua zi, Fortul IV a fost abandonat și Fortul V a fost cucerit la scurt timp. Într-o reacție în lanț, celelalte redute au început să capituleze. Comandantul Grigoriev și-a abandonat postul și a fugit la . Când germanii au trecut râul Nemunas, ei au capturat Forturile VI și VII. Celelalte două forturi
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
celelalte redute au început să capituleze. Comandantul Grigoriev și-a abandonat postul și a fugit la . Când germanii au trecut râul Nemunas, ei au capturat Forturile VI și VII. Celelalte două forturi nu au mai rezistat mult. Cetatea a fost cucerită după unsprezece zile de luptă. Forțele defensive au pierdut 20.000 de victime, și circa 1.300 de piese de armament greu au fost capturate de germani. Grigoriev a fost arestat de autoritățile ruse, judecat și condamnat la cincisprezece ani
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
școlii de cavalerie și de cadeții unei școli de infaterie, care ajunseseră în zonă de puțin timp. În cele din urmă, germanii care înaintau spre vest spre Angers au reușit să traverseze râul împotriva unei alte unități franceze și au cucerit orașul. La est, germanii au reușit de asemenea să traveseze râul spre Tours. După aceasta, germanii au executat o manevră spre sud, ocolind Saumurul. Comandantul german a luat hotărârea să depășească orașul, fără să intervină în luptă. Armistițiul dintre cele
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
uneori descriși ca regi ai Angliei de către scriitorii populari, însă nu și de către istorici. La sfârșitul secolului al VIII-lea, Offa a obținut o poziție dominantă în sudul Angliei, însă nu a supraviețuit, murind în 796. În 829, Egbert a cucerit Mercia, însă și-a pierdut curând controlul asupra ei. Spre sfârșitul secolului al IX-lea, Wessex domina regatul anglo-saxon. Regele Alfred cel Mare era suveran al Merciei de vest și a folosit titlu de Rege al Angliei și al Saxonilor
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Mare era suveran al Merciei de vest și a folosit titlu de Rege al Angliei și al Saxonilor, însă nu a domnit niciodată peste partea estică și nordică a Angliei, pe atunci regiunea Danelaw. Fiul său, Eduard cel Bătrân a cucerit estul Danelaw, dar fiul lui Eduard, Athelstan a devenit primul rege care avea să se pronunțe asupra întregii Anglii, atunci când a cucerit Northumbria în 927, fiind considerat de unii istorici ca primul rege al Angliei. Principatului Țării Galilor a fost încorporat
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]